Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cristian Petru Bălan: TITANICUL – U.S. 071120

Cristian Petru Bălan: TITANICUL – U.S. 071120

Un Transatlantic vajnic plutește liniștit:

E cel mai scump din lume, cel mai puternic vas,

Cel mai bogat din toate – și-oricine-i fericit

Să-i fie pasager pe veci sau chiar un ceas…

 

Pe puntea lui cea largă găsești tot ce-ți dorești:

Distracții, lux, mâncare – și tot ce ți-ai visat;

E-o lume-n miniatură de rase omenești,

Iar Libertatea-i dreptul prin jertfe câștigat.

 

Pe unde el apare, primește-un brav salut,

Deși pirații vrură să-l prade deseori,

Dar el e-o fortăreață cu arme de temut

Și-i nimiciră-ndată pe orice prădători!

 

La cârma lui avuse destoinici căpitani,

Din care cel din urmă pe toți i-a depășit,

Căci din mari uragane-l salvase-un șir de ani

Și preluând timona, mereu a biruit !

 

Pirații-l urmăreau și căutau momente,

S-ajungă pe-a lui punte; iar într-un port vestit

Suiră ca turiști cu false documente

Și prinse căpitanul, rapid l-au suplinit

 

Cu unul dintr-ai lor, cel mai bătrân în rele,

Apoi, conduși de-acesta, în larg toți au plecat,

Unde iar întâlniră furtuni, valuri rebele,

Însă intrusul lider nu s-a mai descurcat…

 

Simțind că-i incapabil, el repede-a decis –

Grăbind pe-ai lui tovarăși să jefuiască tot.

Zis și făcut; dar astăzi, din cețuri, ca-ntr-un vis,

Un aisberg larg de-odată i-a-ntâmpinat „în bot”!

 

Zadarnic impostorul fugise de impact,

Căci nu știa o iotă o navă a ghida:

Tribordu-a fost bușit printr-un cumplit contact –

„TITANICUL” e spart!…  Și ce se va-ntâmpla?

 

Toți pasagerii țipă, de moarte-nspăimântați

Când nava se apleacă și-ncepe să vibreze…

Toți strigă-n disperare de Dumnezeu uitați:

– Unde ni-i căpitanul cel vechi să ne salveze ?

 

Glen Ellyn City, USA – 9 Nov. 2020