Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » poeme

poeme

RENĂSCÂND PRIN ALTE ÎNTRUPĂRI…
#AnnaNoraRotaru – autor

Adesea mă afund în obscura-mi sufletului chilie,
Să fac curat alegând bobul de-aur din neghină…
Că multă s-a mai adunat, la tavan din temelie,
N-am aer, mă-năbuș, pâlpâie-ncet a mea făclie,
Pereții mi se-apleacă, se-nconvoaie, se înclină
Și Îngerul din mine se închină…

Tare-aș vrea să mă întorc iar pe la-nceputuri,
La stadiul de morulă și la premordial minutul…
Că obosit-am să tot cer Timpului împrumuturi,
Cârpăcind pe ici-colea zdrențele cărnii cu luturi,
Viitor incert, Prezent fad, veșnic mi-e Trecutul,
El fiindu-mi pavăza și scutul…

Aici, la ce să stau, când clipa pică-n așteptare
Și mă îneacă stâlcit visul, speranța-i în țărână?
Făcui multă răbdare, irosindu-mă în cumpătare,
La temple surdo-mute rugi, cerând zeilor iertare,
Că de-am păcătuit, fără sau cu vrere, ca pagână,
Mă ierte, luându-mă de mână,

Să-mi dea aripi să zbor, din întuneric spre lumină,
Pierzându-mă prin răsărituri, apusuri, peste zări…
Ca lujer iarăși să răzbat, din propria-mi rădăcină,
Tăriile cerului s-ating, verde Timpul să-mi revină,
Din molecule să m-adune, mă puie pe-azurii cărări,
Renăscând prin alte întrupări…
_________________ NORA _________________
versuri din vol. __ „ Gânduri pe malul tăcerii ” __
 
 
DEPLÂNG AL MEU POPOR…
#AnnaNoraRotaru – autor

Ia te uită frate-al meu, ce-am ajuns în astă lume,
Vai și vai de capul nostru, viaț-amară ce-o trăim…
Că ne-au dispărut păstorii, cine oare să ne-ndrume,
Ca acest petic de țară, să-și păstreze al ei nume?
Cu zevzeci la cârma țării, chiar de-a merge șovăim,
Darămite să grăim…

Vai de toți pe-acest Pământ, vai de-unita Europă,
Cine oare ne conduce, cu ce gheare ne-a străpuns?
Sfâșiind sternul la toți, ca pe-o ruptă anvelopă,
Sufletul să ni-l dezghioace, inimi frânte de sincopă,
Pentr-o cauză anume, pentru ce-nteres ascuns?
Întrebări fără răspuns…

Unde sunt acele vremuri, unde fost-am cei dintâi,
Când trăiam în țară demni, fără teamă de nimic ?
Vrednici, gospodari eram, azi mulți n-avem căpătâi,
Ci, „români de pretutindeni”, pripășiți și sub călcâi…
Ce viteji fost-am odată, de la mare pân’ la mic,
Ținând piept la inamic !

Toții-n lume talmeș-balmeș, la barbut ei ne jucară,
Sărăciți azi și impotenți, la străini ajuns-am slugi…
Acum toți carne tocată, în grămadă ne-nglobară,
De-am ajuns marionete-n lumea crudă și barbară,
Că așa poți un popor, mult mai bine să-l subjugi,
Când îl ai sub tăvălugi…

Într-o lume de scursuri, pe Pământ ce putrezește,
Prin mârșavele-i comploturi, de-a boli ca după ciumă,
Când putea-vom să vedem cerul cum se limpezește?
Când din sângerări, cangrene, iar speranța inverzește ?
Când stâlci-vom mân-aceea, ce-ncet gâtul ni-l sugrumă,
Terfelindu-ne în humă ?

Bate-n clopot, vine vremea din prăpăstii să ieșim,
Să ne îndreptăm din șale, smulgând botniți de pe gură…
Nu suntem neamul de robi, cu mâna-ntinsă să cerșim,
Să ne mustre-urmașii noștri, din morminte să roșim !
Suntem fii de basarabi, nimeni neamul nu-l vândură,
Să fim îmroșcați cu zgură…

Istorie avem, plai și grai, pământul altora n-am șterpelit,
C-a cincea roată să fim azi, la un car plin de gunoi…
Am fost un popor cu cinste, eroi cu mari fapte de fălit,
Zămisliți pentru-alte roluri, noi ce-n lupte ne-am călit,
Ca să ne lasăm conduși acuma, de o gloată în noroi,
De-un abces plin de puroi…
______________ NORA _________________
versuri din vol. __ „ Gânduri pe malul tăcerii ” __
 
 
DREPTURILE OMULUI…BASME…
#AnnaNoraRotaru – autor

Tare-mi vine mie-a râde, când aud eu de Dreptate,
Despre drepturile omului și câte și mai câte basme…
Cuvinte goale, fără noimă, ca baloane dezumflate,
Fraze cu promisiuni, pompos spuse, lungi și late,
Aceiași demagogi, din alte vremuri, ca fantasme,
Plini de sine, ifos și sarcasme…

Se umflă-n pene, bat în piept, gargare cu discursuri,
Cu mâneci suflecate-a „muncă” prostesc o omenire
Împărțind la fiecare, câte-n lună și-n stele, răspunsuri,
C-or pune umărul ca să ajute, la greutăți și neajunsuri…
Minciuni frumoase, poleite, fardate pentru-ademenire,
Atrăgându-ne cu-a lor sulimenire…

Politruci de trei parale, plesnind de aroganță, lăudare,
Spun că cei de dinainte făcură trebi de mântuială…
Promit să-i pedepsească pentru-a lor fapte murdare,
Că-i vor acuza chiar ei, de buzunare pline și trădare
Neuitând vreodată, chipurile, de legământ, făgăduială,
Făcând în toate celea rânduială…

Sărmanilor, după votare, n-or da bordeie ci palate !
Nu firimituri ca ceilalți ! Torturi, pandișpan și cozonaci…
Spitale, drumuri noi vor face, școli și fabrici instalate,
La șomeri locuri de muncă, salariile și pensii umflate,
Că-n libertate vom trăi, bunăstare, nu impozite, haraci !
Șampanie doar, friptură de gonaci…

Ohoo, viață minunată, Rai ne-așteaptă, chef și pace,
Vom scăpa de neajunsuri și de viața-ne schiloadă !
Ăștia parc-o zic mai bine c-alții, bat cu pumnii în torace,
Nu ca cei de dinainte, ce împărțit-au bobârnace,
Cănd de drepturi pomenirăm, crezând cu minte neroadă,
C-or fi căinii cu colaci în coadă…

Însă, păcăliți dac-om fi iarăși, luați din nou în bășcălie,
Dup-alegerile ce-om face, mâinile tot ne vor fi goale,
Cred că-i timpul de trezire, doar… de-i mintea gămălie…
Ne-om scula cu mic, cu mare-n mână cu vreo măciulie,
Că prostiți nu vom mai fi, să n-avem ce pune-n oale !
Vom suna din goarnă la răscoale…
_______________ NORA ________________
versuri din vol. __ „ Gânduri pe malul tăcerii ” __
 
 
SPERANŢELE NU MOR…
#AnnaNoraRotaru – autor

Ce nouri ameninţă, ce vânt prigonit,
Colbu-l stârneşte, gemând ca o fiară…
Să-l prind şi să-l leg, de stâlp priponit,
Furia din ceruri, agale să piară…

Se dezlănţuie ploaia, plesneşte ca biciul,
Îndoaie copacii, plecându-i de mijloc…
Pe cer, ca zănateci, căi taie ca briciul,
Fulgeri mănunchiuri, cu-aprigul lor foc…

Miroase-a pământ şi lucerna lui udă…
Se zbat încă frunze, pe ram atârnate…
Destinul îşi plâng, de soarta lor crudă,
Cu-a mea laolaltă, pe brazde-afânate…

Privirea spre cer, mi-o arunc şi desfid,
Timpul hapsân, ce se scurge ca lavă…
Îmi face din ochi şi-mi zâmbeşte perfid,
Mă-mpinge din spate, pe valuri epavă…

Îl simt cum în sânge, încet se piteşte,
Clepsidra îmi cerne-n şiroaie nisip
Şi ploaia se scurge, în mine musteşte,
Săpând brazde-adânci, pe suflet, pe chip…

Dar voi rezista şi m-oi ţine-n picioare,
La taclale-s cu Timpul, ades mă tocmesc
Şi când mă va crede că sunt la strâmtoare,
Pe coam-am să-i sar, de frâu să-l opresc !
___________ NORA __________
versuri din vol. __ ” Apostol fara nume „__