Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MIRELA SIBIANA ANTOCHE: Sărută-mi întristarea!

MIRELA SIBIANA ANTOCHE: Sărută-mi întristarea!

Pustie mi-ar fi clipa, iar umbra-mi va fi tristă

De ochii ți-i ascunzi sub ropotul de ploi,

Mi-aș pune-obrajii umezi să picure-n batistă,

Să nu-mi vezi ridul frunții săpând tranșee noi.

 

Nu-ți alia-ndoiala cu zborul altor vise,

Bătăile de aripi le-ascult în tainic dans,

Nu-ți lepăda cămașa de dorurile stinse,

La țărmul mării mele doresc cu tine-un vals.

 

Absentă, sub peniță, se-ascunde nerăbdarea

De-a zgâria asfaltul sub pașii-ți nevăzuți,

În zori pornesc ispita, ademenind chemarea,

Mă lepăd de iubire când norii-s nenăscuți?

 

Incandecent, fiorul, îmi gâdilă trăirea,

Mi-e dulce alinarea să te grăbești voind,

Să-mi fii același paloș, să-ți fiu desăvârșirea,

Sărută-mi întristarea și te-oi ierta iubind!