Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » IN MEMORIAM » STAN ANDREI – In memoriam: Eugen Holban

STAN ANDREI – In memoriam: Eugen Holban

Cred că, în momentul când se stinge un pictor, natura mult se mai tulbură, mult de tot pentru că îi pică un corespondent plastic, natura umană plină de culoare ce știe a-i spori farmecul, strălucirea, adâncimea. Așa se întâmplă și în aceste zile de sfârșit de noiembrie, mai exact în 24, 25, 26, când ochiul cel iscoditor și mâna cea pricepută ale pictorului, graficianului, restauratorului, metodistului, muzeografului, cercetătorului în etnologie și publicistului Eugen Holban se odihnesc, acum și pururea, în pacea lui Iisus Hristos.

Născut pe meleaguri buzoiene, în localitatea Vâlcele, școlit în satul natal, apoi la Brăila (Școala Medie Tehnică Veterinară), la București (Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Artă Monumentală) și la școala vieții, așezat întru trăire și rodire la Galați, iar întru veșnicie la Brezoi – Vâlcea, omul și specialistul Eugen Holban s-a înfățișat lumii într-un mod unic: mic și uriaș, simplu și complex, fin și complicat, real și abstract, rezervat și răscolitor, adânc spiritual și înalt cultural, țăran și domn, învins și învingător.

Ceea ce a făcut Eugen Holban pe tărâmul artei românești, în general, și al artei gălățene, în special, este special și sfânt. A îmbogățit patrimoniul muzeal cu peste șaizeci de scoarțe, așa-zise covoare păpușate, peste o sută de prosoape cu vechime considerabilă, foarte multă ceramică neagră și roșie și multe obiecte din gospodăria țărănească de pe teritoriul județului Galați, căutate și scoase în lumină în foarte, foarte mulți ani de umblat din casă în casă prin toate satele Moldovei de Sud. Cu aceste piese, mai bine spus valori, a înființat în anul 1978 Muzeul de Artă Populară și Etnografie, desființat în mod abuziv după aproape doi ani. A descoperit elemente ale costumului popular din această regiune a țării și a purces din proprie inițiativă la reconstituirea lui. A contribuit cu  materialele documentare privind arhitectura țărănească la realizarea Muzeului Satului „Petru Caraman” din Pădurea Gârboavele. A publicat în colaborare cu soția, Angela Tomaselli, volumul „Arta populară din județul Galați”, în anul 1974. A sporit zestrea Muzeului de Artă Contemporană din Galați cu mai multe tapiserii și lucrări de pictură și grafică personale, apreciate de criticii de artă Maria Magdalena Crișan, Corneliu Stoica, Valentin Ciucă, Mariana Cocoș, Paul Petrescu, Romulus Vulcănescu, Romulus Rusan. 

E mult, e puțin, nu știm. Știm doar atât: că există un atât. Și peste el nu se poate trece. Atât a putut face acest împătimit al artei pe care a dobândit-o de la mama sa, acest etnograf care a trudit, acesta-i cuvântul potrivit, în condiții inumane uneori, după zicerea unui bătrân hâtru: „Cel mai greu este când ți-o fi ziua somn și noaptea foame.” Și a avut parte de ambele. Atât a putut izbuti în pictură, trecând citatul folcloric în contextul plasticii, stilizând natura, punând în compoziții elemente din mitologia românească, greacă și romană și născând apetență pentru curentul abstracționismului și la artiștii și la consumatorii de artă gălățeni. Lucrările sale au un spirit modern care se hrănesc „fără îndoială și din rafinamentul și din stilizarea dusă uneori până la abstractizare a covoarelor moldovenești.” (Paul Petrescu). Atât a putut contribui la păstrarea identității naționale. Atât a mai avut timp, pentru a crește doar un fiu și a-l dărui țării tot pe linie artistică, însă, în domeniul muzicii.

Sunt convins că românii se vor bucura și peste decenii de arta și fapta, de „exprimarea metaforică și simbolică”, de „subtilitățile și rafinamentele cromatice”, de rezultatele preocupării „pentru istoria neamului, pentru etnografie și folclor, pentru tot ce reprezintă cultura și tradițiile acestui popor” (Corneliu Stoica) ale celui ce va rămâne pentru foarte mulți o rază de lumină și o frumoasă pată de culoare în peisajul plasticii: Eugen Holban.

Dumnezeu să-l ierte!

 

26.11.2020

Liești, Galați                                            Stan M. ANDREI