***
fiecare pasăre are secretele ei
fiarele au secretele lor
lacrima atârnă de streașina zilei
într-un semn de-ntrebare
gândind să nu cadă
în mulțimea vidă
din abatoare
fiarele au secretele lor
fiecare pasăre are secretele ei
***
scriu mânat de la spate
de strigătul ierbii
sub apăsarea ceții
și parcă mâinile mele
strâng cenușa stinsă a zilei
oare va înțelege flautul
de noiembrie
cum cade iarna din cer?
tocmai acum
mă sună sângele meu
din lacrima unei păsări
așezată în palma-mi
și doar…
atât
***
Oare poemul din sângele meu
să nu fie îndeajuns
pe cămașa cuvintelor
înscrise
pe retina oglinzii?
Pe vremea asta,doar sufletul
lipit de fereastră
topește floarea de gheață
fără să-și ceară
răsplată
Poate,ziua ar fi meritat
o altă poveste,dar gerul
e o sentință
deja pronunțată
***
trec peste toate
ca un condamnat al zăpezilor
lipsite de vină
singurătatea
doarme
cu capul pe lacrima
unui semn de-ntrebare
gerul mitraliază streașina lumii
ca un pervers
ascuns într-o portocală
din piața orașului trist
trec peste toate
și parcă
Dumnezeu
suspină în noapte
****
însingurată
lumina se pierde
pe buzele mele cărunte
păsări de ceață
înjunghie cerul
obosit de păcate
geamantane de crini
zac prin gările lumii
toamna
trage zăvorul
îngropată-n lăcate
Constantin Sârghiuță din „Lacrima Lumii”- vol. în lucru)