Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MIOARA OPRIȘAN- DOR DE CASA PĂRINTEASCĂ

MIOARA OPRIȘAN- DOR DE CASA PĂRINTEASCĂ

Văd ca-ntr-o oglindă fermecată
Duioasa casă părintească,
Ascunsă-i în șalul de zăpadă,
Cu flori de gheață în fereastră.

Și pârtie cine să mai facă?
Mama și tata plecară amândoi…
Le-aud și-acum pașii, să treacă
Lăsând primele urme pentru noi.

Zburdalnic se-ncinge focu-n vatră,
Se împletesc văpăi în cald decor,
Sarmalele pâlpâie-n oală,
Iar pâinea-i rumenită în cuptor.

Masa înflorește a poveste,
Pe rând ne înșirăm roată-roată,
Vinul rubin se limpezește,
Tata ne îndulcește din carafă.

Acordeonul tatei cântă lin,
Acorduri tandre, dor infinit…
O lacrimă se-ascunde cu alin
Sub geana mamei, suflet prea iubit.

Cad fulgii mari și deși, până la prag
Și se topesc de voia bună,
Ce-aprinde iar căminul nostru drag,
Iubirea de tată și de mumă.

Veniți , copii, acasă, la părinți,
În sărbători cu bucurie,
Cât sunt în viață, de-i întineriți!
Casa părintească rai să fie.

6 decembrie,2020
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MIOARA OPRIȘAN,
MEMBRĂ L.S.R.


Etichete: