Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cristian Petru Bălan: EMINESCU ȘI-AI LUI EPIGONI STRĂINI

Cristian Petru Bălan: EMINESCU ȘI-AI LUI EPIGONI STRĂINI

Luceafăr drag, Mihai, pe raza ta de aur mereu fierbinte,

Pe Epigonii liricii române ți-ai aplicat altoii –

Atât de clar tu i-ai sculptat în forme vii, succinte,

Că mulți străini, vestiți și ei, ți-au gelozit  eroii.

 

HOMER e primul ce-ar fi vrut să-l amintești în versuri,

Dar, ca și alții, el știa că scurtă ți-a fost viața

Și că doreai să-i strângi pe toți în tainice-universuri,

Când peste chipul tău  de sfânt se coborâse ceața…

 

Oricum, HOMER e-un mare zeu, mai falnic ca Olympul,

Cu drag te-ar fi cântat prin ritm elin cu dulce ton,

Și-n „Iliada”, ca erou, cu Odisseu smulgi timpul:

„Polla d’ananta katanta, paranta te dochmia t’elthon.”  *)

 

Nici SHAKESPEARE nu te-ar fi uitat, și mulțumind, ți-ar scrie:

„Cu Dumnezeu m-ai comparat, că-s creator de oameni,

Cum „Hamlet”, „Coriolan”, „Othello” ce-ți laudă lira vie,

Căci eu, la versuri, pot să-ți spun: cu mine te asameni!

 

La fel cu mine, tu-mi plângeai pe biata Julieta,

Când al ei drag iubit, Romeo, de jale, viața-și stinse,

Ori când Ofelia-și plutea-n neștire silueta…

Dar și tu mari scene ai creat din vii dorinți distinse…”

 

Pe DANTE-ntreg l-ai fost citit: „Infernul”, „Paradisul”;

Prin „Purgatoriu” ai trecut și pe pământ, și-n spațiu…

„Divina Comedie”, -n fapt,  ți-a răscolit tot visul

Și-ale ei taine le-ai sorbit cu-n dureros  nesațiu.

 

Pe  GOETHE-ntreg îl cunoșteai vorbindu-i dârza limbă,

Un „Egmont”, „Prometeu” ai fost – și-un „Werther al durerii”;

Iar SCHILLER te-a-nvățat să simți că dragostea se schimbă

Când „Intriga-n iubire” dă, e-un semn al decăderii!

 

Cu mult entuziasm, Emin pe Ludwig adorase

Când BEETHOVEN pe note-a pus o „Odă-a bucuriei” –

Un cor măreț din SCHILLER luat, căci el îl inspirase,

Și care-i imn european – simbol al prieteniei…

 

O, voi poeți măreți francezi: HUGO, VERLAINE, BAUDELAIRE

Ori tu VOLTAIRE   sau MALLARMÉ , boemi cu vieți nesfinte,

Mari simboliști cu stiluri noi, voi genii plini de fler

Luceafărul nu v-a urmat; va admirat cuminte,

 

Cum admira pe LI  TAI  PE cu „Gândurile-n noapte”,

Pe geniul EDGAR POE, cu-n „Corb” născut din opiu și-alcool,

Pe PUȘKIN cu „Rusalka” lui, pe RUMI, mare-n „Rubayyate” –

Mihai pe toți îi cunoștea, stimându-le-al lor rol.

 

Atât de tare l-a aprins cititu’ -acestor barzi,

Încât ajunse-a scrie-ades în limbi de flori de crâng

Care prin cânt de primăveri visează crengi de brazi,

Și-atunci toți codrii carpatini doinesc prin vânt și plâng.

 

Fără să vreți, voi Epigoni, o forță-n plus i-ați dat.

De-aceea unde-apare el, țâșnesc din stânci izvoare;

Pe unde pasul i-a trecut, totul s-a-nnobilat –

Și-astfel Luceafăru-a schimbat opera lui în Soare!

 

*)  „Cale-ndelungă la vale, la deal și cotiș și de-a dreptul” (vers celebru ]n antichitate pentru muzicalitatea lui, citat în limba elină din „Iliada” lui Homer, în traducerea lui George Murnu, cântul XXIII, versetul 110.)

 

Glen Ellyn City, 14 dec. 2020