Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » CRISTIAN GABRIEL MORARU: Despre (i)dealul sincerității

CRISTIAN GABRIEL MORARU: Despre (i)dealul sincerității

Sinceritatea, în zilele noastre, a devenit un păcat capital (prima silabă a cuvântului „sinceritate”, și anume sin, chiar asta semnifică în limba engleză), iar „a fi sincer”, expresie sinonimă cu „a spune adevărul”, este periculos și chiar contraindicat într-o societate care și-a pierdut respectul pentru adevăr, moralitate și frumos. Trăim, din păcate, într-o epocă în care ipocrizia, impostura, non-valorile și hoția sunt promovate la rangul de valori.

Nu poți să fii sincer cu restul lumii decât dacă ești sincer mai întâi de toate cu tine însuți, însă câți dintre oameni mai pot realiza un exercițiu de sinceritate? Și chiar dacă sunt sinceri cu ei înșiși, oare câți dintre oameni au tăria de a fi sinceri și cu ceilalți din jurul lor?

Dacă ești sincer, se pot întâmpla trei lucruri: 1) să nu fii crezut; 2) să fii privit cu indulgență ori considerat naiv; 3) să se creeze efectul de bumerang, adică adevărul exprimat de tine să fie folosit împotriva ta de cei care n-au reușit să parcurgă toate treptele devenirii întru ființă, deoarece adevărul este adeseori incomod pentru majoritatea oamenilor. Există, am putea spune, chiar o alergie față de adevărul exprimat cu emfază.

Adevărul și minciuna sunt precum uleiul și apa, care au densități diferite, iar, după cum bine se știe, uleiul se ridică mereu la suprafață, așa cum adevărul iese întotdeauna la iveală. Adevărul este unul singur, minciunile sunt mai multe. Frumosul și Binele au o singură față, pe când Urâtul și Răul au o mie de fețe.

În societate, nu toți oamenii, din nefericire, au capacitatea să discearnă între bine și rău, iar „Răul nu poate fi învins, după cum afirma, la un moment dat, filosoful și esoteristul Rudolf Steiner, decât printr-un ideal foarte înalt. Un om fără ideal este un om lipsit de forță. Idealul în viața omului este asemenea aburilor de la locomotivă. Constituie forța motrice.”

De aceea, ca unul ce urcă dintotdeauna (i)dealul sincerității atunci când vine vorba despre momentele mai grele pe care le traversează societatea per ansamblu, îmi exprim nădejdea că semenii mei își vor trăi viața animați de un ideal înalt și de valorile care definesc până la urmă ființa umană.

Camil Petrescu, de pildă, se exprima în favoarea noocrației, adică voia ca puterea unui stat să se afle în mâinile intelectualilor, dar să avem grijă la nuanțe totuși. Nous-ul, adică intelectul, poate să fie și în slujba Răului, nu doar a Binelui, iar, de obicei, oamenii sunt mult mai imaginativi când e vorba să facă rău oamenilor.

Degeaba strigăm noi, cetățenii, într-un exercițiu de sinceritate mai mult decât necesar, că împăratul e gol, dacă sfetnicii care-l înconjoară îi ascund adevărul, lingușindu-se vicleni pe lângă el. Datoria externă a țării, care a depășit în ultimii treizeci de ani peste o sută de miliarde de euro, a fost făcută de către o clasă politică iresponsabilă și profund coruptă, care nu mai are legitimitate ca să ne reprezinte, dar, întrucât, puterea de răbdare a omului simplu este uriașă, politrucii hârșiți în rele au exploatat acest lucru, venind iar și iar în fața noastră cu aceleași minciuni, sfidându-ne practic și alegându-se din nou în Parlamentul devenit Cloaca Maxima.

Pentru ca un popor să aibă putința de a propăși material și spiritual trebuie să curețe puroiul și dejecțiile ieșite la suprafață, cu alte cuvinte, trebuie să-și trimită ca reprezentanți decidenți pentru viitorul lui doar pe acei oameni care-i împărtășesc în chip sincer idealurile, valorile și principiile de viață.

Mai contează și profilul moral al „catindatului”, nu doar cât de venal și lacom este, și, de asemenea, pregătirea și competența profesională pe care le are într-un anumit domeniu. Ca să iei decizii ce pot influența destinul unui popor, mi se pare firesc ca mai întâi să fi contribuit cu ceva la dezvoltarea societății în care trăiești, nu cum se întâmplă la noi, în democratura noastră veselă, unde orice șomer incult și agramat poate deveni senator sau deputat.

Să fii sincer presupune, după cum se poate observa, și o anumită forță morală, a spune lucrurilor pe nume, fără coafarea adevărului, nefiind la îndemâna oricui. Dar vorba bietului Eminescu: „E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte”.

Să fim, așadar, oameni buni, iubitori de adevăr și sinceri unii cu alții ca să ne putem privi fără frică în ochi, iar acum, pentru că ne aflăm în pragul sărbătorilor de iarnă, vă urez un călduros și sincer LA MULȚI ANI!

 

© Cristian Gabriel Moraru