Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIAN MALCIU: PENTRU TINE…

MARIAN MALCIU: PENTRU TINE…

Pentru tine…

 

Tu te-ai născut din dragoste curată

Și de iubire-ai fost înconjurată.

Te-am cunoscut fiind cinstită fată

Și n-am iubit o alta niciodată.

 

Tu ai trăit o viață fără pată

Și ai născut copii frumoși de-ndată,

Precum la Domnul mă rugam odată

S-avem, cu ei, familie bogată…

 

În jurul tău dansa lumina toată…

Erai frumoasă, fină, sprâncenată,

Cu trup mlădiu și gură fermecată,

Cu dulce cânt și-n dans plăcut săltată.

 

Cărări călcai și flori creșteau deodată,

De zeci culori erai împresurată

Și le zâmbeai duios, înamorată,

Lăsându-te de ele parfumată.

 

Adeseori erai îmbujorată

Când te-alintam și-ți sărutam pe dată

Obraji și ochi și gura ne-ntinată,

Cu dulce gust, de mine doar gustată…

 

Când val sălta din apa cea sărată,

De mână mă strângeai înfricoșată,

Mă-nlănțuiai ori te lăsai culcată

Pe brațul meu, total înfrigurată.

…………………………………………………….

 

De multe ori îmi pleacă gând la tine

Și-ncerc mereu să tot atrag uitarea,

Spre viitor să îmi refac cărarea,

Să las trecut și să gândesc de bine.

 

Dar mi-este dor și-n mine e chemarea,

Iar suflet gol îmi plânge cu suspine

Ce-ncarcă ochi cu lacrimi în ciorchine

Săltând pe val ce-n alb brăzdează marea…

 

Atâția ani trecuți mai șterg din urme,

Dar neuitat ți-e chipu-n mintea-mi trează

Și-n vise mii ce somnul vin să-mi curme.

 

Imagini vii ce trec, aleargă-n turme,

Iar umbra ta pe mine se mulează,

Dar tu nu ești, deci vino, mă veghează!

………………………………………………………

 

Poate nu știi ce vremuri ne apasă

Și cât de grea ne e trăirea…

De când sunt singur, stau închis în casă

Sperând, de sus, doar mântuirea.

 

Aș vrea să ies, dar legea nu mă lasă

Mă tem că uit ce e iubirea…

Dar tu nu știi ce vremuri ne apasă

Și cât de grea ne e trăirea!

 

Fac rugăciuni când mă așez la masă

Și plâng că piere omenirea,

Nu vreau să tac, să uit zidirea,

Căci nu sunt laș, ar fi greșeală crasă.

 

Poate că știi ce vremuri ne apasă…

………………………………………………….

 

Când voi veni, atunci când va să fie,

Să mă aștepți la margine de râu!

Eu voi fi mort…, acolo tu ești vie,

Cu flori în păr și fota prinsă-n brâu…

 

Eu nu voi ști, dar să-mi alegi în glie

Loc de popas aproape de pârâu.

Când voi veni, atunci când va să fie,

Să mă aștepți la margine de râu!

 

Când voi sosi, tu să-mi întinzi zglobie

Buchet de flori cules din lan de grâu,

Să trec din mal în mal peste pârâu,

Cu suflet doar, în mare bucurie…

 

Când voi veni, atunci când va să fie!