Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN, ANIȘOARA-VIOLETA CÎRA – „DRUMUL SPRE SENS”

SILVIA-GABRIELA ALMĂJAN, ANIȘOARA-VIOLETA CÎRA – „DRUMUL SPRE SENS”

SILVIA – GABRIELA ALMĂJAN : Anișoara-Violeta CÎRA, DRUMUL SPRE SENS, eseuri hermeneutice, Editura Mirton, Timișoara, 2020

 

Volumul care mi-a atras atenția acum, promițător intitulat – Drumul spre sens, îi aparține colegei și prietenei mele, Anișoara-Violeta Cîra.  Este o colecție de eseuri hermeneutice, la care scriitoarea a lucrat cu multă pasiune, devotament, perseverență. Ea însăși se află în căutarea sensului; fire ambițioasă, cu zâmbet cald, contemplă natura și se lasă fermecată de tot ceea ce înseamnă frumos.

Cartea conține șase capitole, fiecare dintre ele fiindu-i rezervat unui important nume din literatură. Astfel, în primul capitol, vorbește despre scriitorul cu rezonanță literară pe plan național și european – Eugen Dorcescu, în capitolul al doilea o aduce în prim plan pe soția Domniei Sale, Mirela-Ioana Dorcescu, capitolul III îl prezintă pe scriitorul timișorean Șerban Foarță, în capitolul IV vorbește despre Andrés Sánchez Robayna, în capitolul V – despre Petru Vasile Tomoioagă – iar în capitolul VI – despre Nicolae Turtureanu.

Așa cum spunea și Marian-Cătălin Ciobanu, în prefața lucrării, ,,anul 2020 a fost, prin excelență, anul Eugen Dorcescu”. Anișoara-Violeta Cîra îi rezervă un loc de cinste printre eseurile sale – prima parte, ce conține la rându-i alte cinci subcapitole. Mai întâi, evidențiază ,,revenirea la poezia de dragoste” din volumul Elegiile de la Carani. După cum afirmă autoarea, ,,Caraniul devine un important topos artistic și existential, un prilej de revenire la lumea rurală („În satu-acesta paşnic şi-nsorit,/Eu n-am venit acum. Am revenit”). Iubirea, renașterea, revitalizarea  sunt câteva dintre ideile exprimate în Elegiile de la Carani. Omul, în general, și artistul, în special, simte savoarea redescoperirii unui suflet-pereche. Este minunată revenirea după o perioadă de adâncă tristețe. Volumul dorcescian ,,s-a bucurat” de lansări multiple la care Anișoara-Violeta Cîra a luat parte: ,,în chioşcul din spatele fântânii din Carani, 20 mai 2017”; ,,la Timişoara, în Sala Adam Müller Guttenbrun, 29 mai 2017”;  dar, cea mai aproape de sufletul tuturor pare a fi lansarea care ,,a avut loc într-o seară de toamnă a anului 2017, la UVT, în amfiteatrul A12” (p. 21).

Mărturisirea autoarei cu privire la eveniment nu necesită completări: ,,Elegiile de la Carani sunt rodul unui extaz confesiv, contemplativ-peisagistic, dar şi reflexiv, spiritual, sau erotic –, stare la care a ajuns după ce şi-a trăit până la capăt durerea şi după ce a redescoperit fericirea, pe care a trăit-o, iarăşi, până la capăt… A citit Triada:

«În orice loc şi clipă, eram trei:

Eu, El Shaddai şi amintirea Ei.

Triadă metafizică. Cel Sfânt

Ţinându-ne-ntre Ceruri şi Pământ.

 

Pe tine, cine oare te-a trimis?

Ea? El Shaddai? Sau propriu-mi abis?

Căci, dincolo de-a lacrimii perdea,

O-mbrăţişai. Şi Ea te-mbrăţişa.

 

Ce tragice priviri! Ce vaier crunt!

Eu, cel de dinainte, nu mai sunt.

În sufletu-mi de-azur, veghează trei:

Tu, El Shaddai şi amintirea Ei».

 

Aplauze în ropote, ritmate. Ecoul unor emoţii de început de lume. În loc să înceteze, aplauzele se intensificau, pe măsură ce publicul îşi amintea crâmpeie din text.” (p. 22) De asemenea, fiecare gest din cadrul acelei lansări memorabile devine simbol, are o încărcătură emoțională aparte. Faptul că se face mărturisirea conform căreia ar fi existat și o ,,lansare secretă” îi conferă textului autenticitate. Anișoara-Violeta Cîra este mai mult decât persoana care scrie despre cele întâmplate, prinsă fiind în mrejele literare – ea-însăși părtașă la evenimente, cunoaște, privește, analizează, se lasă fermecată de ceea ce o înconjoară. Are conștiința trăirilor, este convinsă de faptul că acestea sunt evenimente unice, care merită a fi consemnate. Mai mult decât atât – trăiește bucuria confesiunii –  ,,cu vocea înecată de emoţie, cu un entuziasm nemaiîntâlnit, Mirela-Ioana îmi citea la telefon Elegiile de la Carani, care-i fuseseră dedicate. «Mi se par cele mai frumoase poezii din lume», îmi spunea, printre lacrimi de fericire. «Nu ţi se par, chiar sunt!», i-am replicat, participând, din toată inima, la acest unic eveniment. Atâta profunzime, atâta suferinţă, atâta dragoste!”(p.23).

Știut este faptul că unul dintre principalii exegeți dorcescieni este însăși soția poetului – Mirela-Ioana Dorcescu. Interesantă este opinia Domniei Sale conform căreia „Cel Sfânt este pus, în Elegiile de la Carani, alături de Marele Arheu. Deci, Dumnezeu este ARHEUL, adică Sufletul veşnic, ce-i cuprinde pe toţi, indiferent de religie, de faptul că sunt vii sau morţi. În linii mari, MARELE ARHEU este MARELE SPIRIT, periodic întrupat, în funcţie de moralitatea existenţei anterioare a fiinţei înduhovnicite” (Primăvara elegiei, p. 156).

De admirat în lirica lui Eugen Dorcescu prezența avatarurilor, la care face referire Anișoara-Violeta Cîra: ,,În Elegiile de la Carani au statut avataric Lupul, Cavalerul, Doamna, Trubadurul, Păstrăvul. CARANIUL este satul în care, «pe o cărare solară», «auriu-azurie», pe «un gazon de lumină», în absenţa-prezenţa iubitei, între Moarte şi Viaţă, explodează bucuria de a trăi misterul unui amplu univers ideologic şi artistic”. (p.25) Rusalca – un alt element cu valoare de simbol, comparată cu o ,,lostriţă autohtonă”, cu ,,celebrele sirene”, este o frumoasă femeie-peşte. În ciclul Elegiilor de la Carani, rusalca s-ar compatibiliza cu Păstrăvul sacru, în această dimensiune simbolică, mitică, pecetluind o uniune imaginară şi de nezdruncinat” (p.26).

Următoarele pagini îi sunt dedicate aceluiași autor – Eugen Dorcescu, de această dată evenimentul literar devine international, deoarece apare, la Editura ARSCESIS, din Zaragoza, Spania, „sub veghea profesionistă a editorilor-artişti Maria Poddubnaya şi Rafael Lechovsky, o carte splendidă, în fond şi formă, o «casetă de valori», cum o desemnează, corect şi inspirat, un recent comentariu al Mirelei-Ioana Dorcescu. Anume: Eugen Dorcescu, Elegías Rumanas, Obra reunida, selección del autor, Editorial Arscesis, La Muela (Zaragoza), España, 2020” (p.27).

După cum însuși mărturisea, între anii 2010 și 2013, scriitorul Eugen Dorcescu a publicat trei volume de poezie, care au fost traduse în spaniolă (două dintre ele în ediție bilingvă):

el camino hacia tenerife, traducción: Coriolano González Montañez y Eugen Dorcescu, Ediciones Idea, Santa Cruz de Tenerife – Las Palmas de Gran Canaria, Islas Canarias, España, 2010;

Poemas del Viejo – Poemele Bătrânului, edición bilingüe, traducción: Rosa Lentini y Eugen Dorcescu; Prólogo: Andrés Sánchez Robayna, Ediciones Igitur, Montblanc (Tarragona), España, 2012 ;

Elegías de Bad Hofgastein – Elegiile de la Bad Hofgastein,  edición bilingüe, traducción y prólogo: Coriolano González Montañez, Editura Mirton, Timișoara, România, 2013.

Aceste apariții au fost întâmpinate foarte favorabil de critica spaniolă de specialitate și de recunoscut prestigiu: Andrés Sánchez Robayna, Jaime Siles, Luis Sanz Irles, Maria Cinta Montagut etc.

În 31 iulie 2016, prin intermediul editorului Coriolano González Montañez, Eugen Dorcescu a primit vestea că Editura ARSCESIS  din Zaragoza, Spania, dorește să publice, într-o antologie (ediție critică), cele trei volume. Textul scrisorii semnate de Doamna Maria Poddubnaya, directoare a editurii, îl citez din Mirela-Ioana Borchin, Etern, într-o eternă noapte-zi, Editura Mirton, Timișoara, 2016, p. 144: „Hace mucho tiempo que admiramos la obra de Eugen Dorcescu y ahora que a través de nuestro editorial podemos dar una nueva vida a su poesía es algo incalculable”. Antologia conține 286 de pagini – Eugen Dorcescu, Elegías Rumanas, Obra reunida, Selección del autor, Editorial ARSCESIS, La Muela (Zaragoza), Spania, 2020. Traducción y edición crítica: Coriolano González Montañez; Biobibliografía y selección de opiniones críticas: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu.

Referindu-se la acestă antologie, Anișoara-Violeta Cîra o numește ,,bijuterie tipografică, fiind lucrată cu mult rafinament”, iar aspectul exterior al lucrării este comparat cu o pictură: ,,Asemenea unei picturi care te surprinde printr-un mesaj intens marcat, coperta întâi impresionează printr-o adevărată metaforă grafică: plasarea centrală a unui basorelief, reprezentând o pană în zbor, foarte asemănătoare unui spic de grâu. Această figură este suflată cu pulbere aurie pe un fundal alb, mat şi grunjos. De îndată ce deschizi volumul, eşti frapat de semnul de carte, purtând imaginea canonică a poetului Eugen Dorcescu” (p. 29).

Eugen Dorcescu este numit ,,poet european”, care insistă pe ideea sublimului, evidenţiată, deopotrivă, de metafizica occidentală” şi de lirica Domniei Sale (p. 31). Mari nume literare din spațiul hispanic și românesc admiră și apreciază opera dorcesciană. I-am menționa pe Andrés Sánchez Robayna, Rosa Lentini, Luis León Barreto, Lucian Bureriu şi Marius Terchilă, Simion Dănilă, Ion Nicolae Anghel, Ilinca Ilian, Coriolano González Montañez,  M. Cinta Montagut.

În căutarea sensului, autoarea descoperă nu doar latura lirică a scriitorului Eugen Dorcescu, ci îl prezintă și ca autor de pagini de jurnal. Despre volumul Îngerul Adâncului (Pagini de jurnal – 1991-1998), apărut la Editura Mirton din Timişoara, într-o ediţie princeps exemplară, mărturisește că: ,,Acest volum nu se ia oricum în mână. Ci cu sfiala şi respectul cu care ne raportăm la «opere totale»” (p. 40). Soția poetului, Mirela-Ioana Dorcescu menționa în prefaţă că ,,Jurnalul lui Eugen Dorcescu poate fi aşezat alături de ediţia ne-varietur Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, fiindcă fiecare lucrare în parte, dar şi împreună prezintă trăsăturile definitorii ale capodoperei: Îngerul Adâncului (2020), împreună cu Nirvana. Cea mai frumoasă poezie (2015) constituie opera totală, cea la care a râvnit Eugen Dorcescu: «completă, exhaustivă, rotundă, impenetrabilă pentru comentarii, definitivă»” (p. 40).

Per ansamblu, Anișoara-Violeta Cîra subliniază că ,,Îngerul Adâncului este o lucrare vie despre distincţia dintre fiinţa lumească şi cea duhovnicească, o veritabilă profeţie, la propriu şi la figurat, despre iluzoriul înfăptuirilor omeneşti şi veşnicia celor Dumnezeieşti, despre moarte, nimicire şi zădărnicie, dar şi despre nădejde, într-o lume aflată sub semnul «demenţei universale». Ea poate fi privită, deopotrivă, ca document istoric răscolitor, ca fişă psihologică extrem de complexă, ca o carte de înţelepciune şi de învăţătură, dar şi ca text literar de mare valoare” (p. 42).

În următorul subcapitol este prezentat, firește, cel de-al doilea volum ce conține pagini de jurnal, simbolic intitulat Adam, și referindu-se la perioada 2000-2010. După o analiză a structurii tomului, autoarea realizează o abordare tematică, urmărind minuțios figuri sau imagini importante din viața scriitorului: tatăl, satul, casa, familia, fratele, societatea postrevoluționară, scriitorimea, călătoria, Tenerife, mama, Oli.

Concluzia înfățișează un ,,poet citadin, dar și un cronicar sincer și necruțător, realist, subiectiv” (p. 83). Sunt observate, de asemenea, planurile narative, sursele expresivității, enunțurile propulsoare scrise în română, franceză, spaniolă, ebraică, latină. Comparându-l cu primul volum, ,,al doilea este mai intens autoreflexiv, mai profund, mai complex, mai sfâşietor” (p. 85) ,,Jurnalul lui Eugen Dorcescu are un realism dramatic şi absoarbe însăşi fiinţa Poetului. Impactul puternic, devastator, asupra cititorului este o garanţie a vitalităţii textelor ce îl compun” (p. 86).

Parcurgând volumul Agonia caniculei, după o prezentare generală a acestuia, autoarea se oprește asupra poemelor: Cuvintele, (care, conform convingerilor sale, ar putea fi considerat, pe bună dreptate, o ,,ars poetica”), Calea (ce subliniază iluzia existenței) și Prolog. Astfel, realizează o analiză profundă, dovedind talent hermeneutic. Însemnările pe marginea celor trei texte sunt completate de cele dedicate gloselor finale (aparținând îngrijitoarei ediției, Mirela-Ioana Dorcescu), glose ,,ce reprezintă profunde şi rafinate note de lectură, originale în fond şi în expresie, conturând adevărate «cercuri hermeneutice» în jurul poemelor” (p. 87).

Capitolul al II-lea o înfățișează pe soția poetului, Mirela-Ioana Dorcescu, în multiple ipostaze: expert în limba română contemporană, ,,conferenţiar dr. la Catedra de limba română, din cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara, dar şi (…) un foarte bun semiotician, hermeneut, eseist şi, nu în ultimul rând, prozator. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara, din 29 noiembrie 2018” (p. 96).

O importantă lucrare pentru eseistica literară – Hermeneia  – ,,Dincolo de aspectele biografice, discret sau direct relevate, Hermeneia are ţinută ştiinţifică, trecând de la teoria literară la analize profesioniste şi ingenioase ale unor texte de mare calitate artistică, din creaţia poeţilor contemporani Eugen Dorcescu şi Şerban Foarţă (p.98).

Primul capitol îi este rezervat secțiunii de aur (sectio aurea) în poezie, fenomen întâlnit doar în lucrările poeților consacrați, doar la acei scriitori care se ,,bucură” de suflul divin. Bineînțeles, în sprijinul tuturor afirmațiilor, sunt aduse multiple exemple.

În cel de-al treilea capitol este arătat modul în care dintr-o prietenie se ,,naște” o carte. Copilăria este cea mai frumoasă etapă a vieții. Cu nostalgia amintirilor, autorul Șerban Foarță evocă această perioadă, amintindu-și, firește, de prieteni dragi, unul dintre ei fiind Mircea Brăilița. Este apreciată tehnica scriiturii, limbajul, rezonanța, ideile – ,,Mult mai abil şi mai incisiv în cercetarea sensurilor poeziei lui Mircea Brăiliţa decât orice alt comentator al acesteia, Şerban Foarţă afirmă tranşant: „Poeziile «arse de vii» ale lui Mircea Brăiliţa, fără să aibă, totdeauna, gustul cenuşii, necăcios, sunt, îndeobşte, elegiac-amare (cum, de altfel, o voi mai fi spus), grave, nostalgice, dolente şi, eventual, ultimative asemenea unui adio” (p.108).

În capitolul IV, autoarea analizează, pătrunzând adânc în tainele textului, poezia lui Andrés Sánchez Robayna, prin volumul bilingv, intitulat MAREA CEA MARE/ POR El GRAN MAR, apărut la Editura Mirton, Timişoara, 2018. Este meritul Mirelei-Ioana Dorcescu de a fi selectat dintr-un corpus, oferit de autor, douăzeci şi cinci de texte, pentru a le traduce şi a le însoţi cu un amplu aparat critic (prefaţă, notă asupra ediţiei, biobibliografie, opinii). Pe parcursul amplei analize făcute de Anișoara-Violeta Cîra, se caută mereu similitudini între opera lui Andrés Sánchez Robayna și lirica dorcesciană.

Capitolul V preia o publicare anterioară a autoarei – Structuri imagistice în poezia lui Petru Vasile Tomoiagă. Referirea se face la volumul bilingv (română-engleză), Icoane, apărut la Editura Mirton, 2016, în care autorul, ,,din nevoia de a conştientiza problemele vieţii şi ale morţii, ajunge la conceptele biblice Urim şi Tumim, denumite de două cuvinte ebraice şi traduse în Septuaginta prin Arătarea şi Adevărul. Între aceste limite, ideile poetice sunt vehiculate prin simboluri: icoana – fereastră, aripa, sângele, clipa, ploaia, mormântul, crucea, clopotniţa, cuiul înroşit etc.; sau prin diadele lumină – întuneric, noapte – zi, cer – pământ (lut) (p.150).

Sunt exemplificate și interpretate multiple figuri de stil, este remarcat paralelismul sintactic, discursul repetat. În final, poetul Petru Vasile Tomoioagă este numit ,,poet al Luminii” (p.158).

Ultimul capitol al volumului îi este rezervat scriitorului Nicolae Turtureanu, o altă importantă voce literară românească la nivel internațional, poeziile sale fiind traduse în franceză, germană, greacă, macedoneană, rusă. E înfățișată o poezie tristă, ascunsă în texte de tip joc sau, mai bine zis, tristețea este ascunsă de cortina jocului.

Prin volumul Drumul spre sens, Anișoara-Violeta Cîra își asumă o misiune extrem de dificilă – aceea de a pătrunde în ungherele textelor încercând să vadă dincolo de ele, să descopere sensuri ascunse. Deși este o misiune laborioasă, autoarea dă dovadă de talent interpretativ, de abilitate analitică din multiple perspective, devotament, obiectivitate și, mai ales, o atitudine de admirat în raport cu literatura, în general. Prin recunoașterea talentelor literare reușește să-și câștige ea-însăși un loc binemeritat în acest spațiu minunat.

 

 

 

 

 

 

 

 


Despre Eugen DORCESCU

EUGEN DORCESCU BIOBIBLIOGRAFIE Poet, prozator, eseist, traducător din limbile franceză și spaniolă. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. Doctor în filologie. Născut la 18 martie 1942. Cetățean de onoare al Timișoarei. Căsătorit cu Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu, prozatoare, eseistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, 2012; Marele Premiu „Sfântul Gheorghe”, la Festivalul internațional de poezie „Drumuri de spice”, Uzdin, Serbia, 2017 etc. Opera (sinteză) – Omul de cenuşă, antologie de autor, ce include cele opt cărți de poezie, apărute între 1972 și 2001, Editura Augusta, Timișoara, 2002; – Biblicele. Include : Psalmii în versuri, Ecclesiastul în versuri, Pildele în versuri, Rugăciunea Regelui Manase în versuri, Editura Marineasa, Timișoara, 2003; – Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, ediție critică, ne-varietur, 468 p., realizată de Mirela-Ioana Borchin: Selecție din cele cincisprezece volume anterioare, Biobibliografie și Eseul hermeneutic : Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei (150 p.), Editura Eurostampa, Timișoara, 2015; – Elegiile de la Carani, Editura Mirton, Timișoara, 2017; – Sub cerul Genezei, Editura Mirton, Timișoara, 2017; – Agonia caniculei, Editura Mirton, Timișoara, 2019; - Elegías Rumanas, Obra reunida, Selección del autor, Editorial ARSCESIS, La Muela (Zaragoza), Spania, 2020. Traducción y edición crítica: Coriolano González Montañez; Biobibliografía y selección de opiniones críticas: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu. (286 pagini); - Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991 – 1998), Ediție îngrijită, Selecție de texte, Prefață și Note de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020. (537 pagini).