Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » BIOGRAFII » Gheorghe Pârlea: Șeful serviciului de intelligece Zaharia Husărescu și filiația lui conjuncturală cu satul Boureni, judetul Iași

Gheorghe Pârlea: Șeful serviciului de intelligece Zaharia Husărescu și filiația lui conjuncturală cu satul Boureni, judetul Iași

Satul legendar Boureni, loc legat, prin cronicar, de legenda „descălecatului” moldav, e un spațiu atins de destinul dramatic al unor persoane cu notorietate, personalități cu biografii de interes larg.

Între aceste persoane care ating în biografiile lor satul Boureni se află și un celebru ofițer al serviciilor secrete românești, un profesionist al artei informațiilor, scos târziu din întunericul specific acestui ocult sector administrativ al statului. Numele lui e Zaharia Husărescu, fost șef al Siguranţei Generale din Basarabia în perioada interbelică. Timp de un deceniu (1920-1930) a fost „scutul Basarabiei” împotriva asalturilor subversive bolșevice, instrumentate de serviciile secrete sovietice, asupra abia înfiripatului stat național România (Mare).

Zaharia Ion Husărescu s-a născut la 6 iulie 1876 în comuna Kitai, județul Ismail (Basarabia de Sud), dar s-a format în școlile din dreapta Prutului, fiindcă familia sa, spre a rămâne sub administrația autohtonă după tratatul de la San Stefano (1878), s-a mutat repede la Tulcea, la doi ani după nașterea fiului.

Zenovie, cum îl numeau apropiații, a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București, dar, nu știm prin ce împrejurări, s-a dedicat activității polițienești, trecând prin toate treptele ierarhice ale acestui domeniu militarizat. A deservit poliția orașelor Galaţi, Râmnicu Vâlcea, Sinaia, Alexandria, Corabia, Sulina, Roşiori de Vede, Buzău.

Fiind vorbitor de limba rusă, în perioada Primului Război Mondial Zaharia Husărescu, cu gradul de colonel, a fost delegat al Siguranţei Generale a Statului român pe lângă Armatele a IV-a şi a IX-a ruse şi a condus Biroul de contrainformaţii, cu centre în Bârlad, Roman și Fălticeni. Activitatea acestui serviciu consta în descoperirea spionilor din spatele frontului şi a propagandiştilor comunişti din rândul armatei ruse care făceau agitaţie în rândul militarilor spre a dezorganiza armata și a-i converti pe combatanți în participanți la revoluția bolșevică. Din ordinul lui Husărescu sute de spioni, agitatori şi propagandişti au fost predati armatei fidele lui Scerbacev și condamnaţi la moarte de autorităţile militare țariste.

La sfârșitul anului 1918 serviciul secret al lui Husărescu trebuia să intermedieze oprirea hoardelor de militari ruși de pe front, care se îndreptau spre Iași, unde se afla conducerea statului român sub asediul grupărilor subversive bolșevice. Un episod al acestei misiuni la care a colaborat colonelul Husărescu s-a desfășurat în preajma localităților Soci și Boureni. La informația serviciului secret din zona Roman-Fălticeni, armata română reuși să preîntâmpine un plan de joncțiune a unor frânturi ale armatei ruse cu trupele Corpului 18 rus, care cobora spre sud din Bucovina. Operațiunea a fost preluată de Batalionului 2 al Regimentului 16 Suceava (din Divizia a 7-a română), aflat pe poziții la Miroslovești. Maiorul C. Butnaru, comandantul Batalionului, urmat de un grup de camarazi, a încercat să parlamenteze/ negocieze dezarmarea rebelilor și predarea lor armatei generalului Scerbacev. Rebelii l-au împușcat (cu trei gloanțe) pe maiorul Butnaru, urmând o luptă crâncenă la baionete. Conflictul s-a amplificat angajând infanteriile și artileriile combatanților timp de câteva zile. Rușii capturați au fost dezarmați și puși sub pază la Boureni, fiind apoi predați reprezentanților armatei țariste. Militarii rebelii s-au retras spre Cristești și Drăgușeni.

Probabil, în această perioada a războiului, colonelul Husărescu a cunoscut-o pe Elena Safta, fiica unui boiernaș din Fălticeni, cu care s-a căsătorit, mariaj din care a rezultat un copil, Constantin (Dinu). Cele cinci hectare de teren arabil, de zestre, ale soției aveau să fie donate mai târziu, în împrejurări care vor fi explicate mai jos, Schitului Boureni.

După Unirea din 1918, Zaharia Husărescu a contribuit la organizarea poliției în Basarabia, abia alipita provincie a României Mari, în cadrul Prefecturii Poliției din Chișinău, a Subinspectoratului General al Siguranței din Basarabia (subunitate a Direcției Poliției și Siguranței Generale a Statului Român). Prefectul de poliție, respectiv inspectorul general de poliție Zaharia Husărescu a contribuit cu înalt profesionalism și succese pe măsură la combaterea acțiunilor subversive anitiromânești din Basarabia între anii 1920-1930.

Ieșit la pensie, a fost cooptat în cercul specialiștilor în siguranță desemnați să asigure protecția personală a demnitarilor vremii, fiind un apropiat al prim-ministrului Ionel Brătianu și al viitorului șef de Guvern, Gheorghe Tătărăscu (pe atunci secretar de stat în Ministerul de Interne). A îndeplinit asemenea misiuni de securitate personală și pentru demnitari străini.

A fost distins cu Ordinul Coroana României cu spade, în grad de Cavaler, Steaua României, medaliile Bărbăţie şi Credinţă şi Răsplata Muncii pentru Biserică, clasa I. A devenit Cavaler al Legiunii de Onoare franceze, Ofiţer al Academiei Franceze, a fost decorat cu Leul Alb în grad de Comandor (decoraţie cehoslovacă), Vulturul Alb în grad de Ofiţer (decoraţie poloneză), ordinul Sfântul Sava în grad de Comandor (decoraţie sârbă), ordinele Sf. Stanislav, clasa a III-a, şi Sf. Ana, clasa a II-a în grad de Comandor (decoraţii ruse, obținute probabil pentru misiunile sale din Primul Război Mondial).

În 1941, locotenentul de artilerie Constantin (Dinu) Husărescu, fiul înaltului ofițer, cade eroic pe Frontul de Est. Pierdererea unicului fiu determină părinților o durere sfâșietoare. Spre alinare, Zaharia Husărescu propune starețului Schitului Boureni o biserica nouă, de zid, finanțată de familia sa. O dedică memoriei fiului său, solicitând ca hramul bisericii să fie Sfinții Împărați Constantin și Elena. Deși cu câțiva ani în urmă (1939, 8 septembrie) arhiereul Valeriu Moglan târnosise la Schit o nouă biserică de lemn, în 1946 se sfinți și biserica ctitorită de familia Husărescu.

Instalarea regimului comunist, ca urmare a deznodământului celui de-al Doilea Război Mondial, a dat destinului lui Zaharia Husărescu o turnură dramatică. Familia fruntașului serviciului de Intelligence se aștepta ca NKVD-ul sovietic să răzbune prodigioasa sa activitate din Basarabia împotriva misiunilor subversive ale acestui temut serviciu secret. Însuși vânătorul de spioni bolșevici afirmă că din miile de uneltitori asupra statului român deferiți, prin serviciile sale, justiției românești, circa 4000 au fost condamnați la moarte sau la închisoare. Temerea sa căpătă răspuns. Sub acuzația formală de „crimă de activitate intensă contra clasei muncitoare şi a mişcării muncitoreşti” și „spionaj împotriva URSS”, a fost arestat în 1949, judecat și răsjudecat până în 1955, când a fost condamnat la 15 ani închisoare.

Înainte de a fi arestat, Zaharia Husărescu reuși să preîntâmpine unele consecințe asupra situației soției sale, care avea să împărtășească, pauperic, soarta soțului său. Husărescu făcu o înțelegere cu starețul Schitului Boureni, iromonahul Bartolomeu Bodoașcă, prin care donă cele cinci hectare de teren arabil deținute de familia sa Schitului, în schimbul asigurării aprovizionării soției, la București, cu produse alimentare de subzistență. Nu știm exact cum a ajuns să aibă familia sa respectivul teren în apropierea Schitului (în Vatra Pașcani). E de presupus că va fi făcând un schimb cu boierul Dimitrie Mihail Sturza, moșier al locului și prieten cu Husărescu. Cert e că dintr-un articol al revistei Natura (nr. 10/ 1931), semnat de profesorul V. Ciurea din Falticeni, rezultă că în 1931 Husarescu avea terenul în preajma Schitului.

Zaharia Husărescu a fost arestat în 1948, iar clauza amintită a fost pusă în fapt, un timp, de către starețul Vartolomeu prin călugărul Popuțanu (se pare, originar din Miroslovești), fost ceferist în viața civilă. Acesta călătorea periodic la București, în strada Lahovary, unde locuia Elena Husărescu, soția basarabeanului, spre a-i duce acesteia cele necesare traiului zilnic. Despre donarea moșiei de 50 ha Schitului și clauza aferentă se menționează în informarea din 13 martie 1950 a plutonierului de miliţie V.Tănăselea, de la Miliţia judeţului Baia și în informarea aflată în arhiva Direcției aVII-a din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul “C”, 1953, sub semnătură colonelului de securitate V. Dinescu.

La arestare, Husărescu avea peste 70 de ani și a fost purtat prin închisorile comuniste de la Târgușor, Jilava, Făgăraș. Și-a găsit sfârșitul la 83 de ani în închisoarea de condiție medievală de la Făgăraș. Desi bătrân și bolnav, rezistase 10 din cei 15 ani de detenție la care a fost condamnat. Starețul Schitului de la Boureni, a suportat și el, între altele, consecințele colaborării cu șeful spionilor din Basarabia, sfârșind în închisoarea de la Văcărești, după 5 ani de detenție, din cei 10 de condamnare.

Gheorghe Pârlea

Surse:
-Pavel MORARU, Revista AXA
-V. Ciurea, Revista Natura, Nr. 10, 15 decembrie 1931
-Octavian Țîcu, Comunismul în oglindă.Tentative de comunizare a Basarabiei până la 28 iunie 1940 (IV): Organizarea acțiunii subversive sovietice
-Nicolae Balint, Anii 50. Cazul Zaharia Husărescu, fost inspector general al Siguranței din Basarabia
-Gheorghe Pârlea, „Satul Soci – La răscrucea orizontalei cu verticala”, Ed. Tehnopress, Iași, 2018