Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Mă pierd în gânduri (poeme)

Aura-Nicoleta LUPȘESCU: Mă pierd în gânduri (poeme)

TIMPUL

 

Privește cerul dimineața

e limpede precum cristalul.

Nici vârful brazilor nu mișcă,

nici eu n-aud vacarmul.

 

Nu îmi atinge cu privirea

sufletul pribeag,

nu vei cunoaște fericirea

decât atunci când este patul cald.

 

Cum zboară pana în văzduh

așa îmi zboară gândul,

căci tot ce construiesc acum,

îmi fură-ngoană timpul.

 

Nu voi împărății eu lumea,

nici tu nu o vei face,

găsește liniștea în tine

ca să trăiești în pace.

 

 

DOR

 

Mă pierd în gânduri,

mă- nvârt în trigoane,

aerul mă frige,

dorul tău mă doare.

 

Gura mi-e uscată

și mi-e rău de mor,

ghimpele mă-nțeapă

și nu mi-e ușor.

 

Lasă trandafirul ce a împupit

Să- nflorească în strana

ce l-a zămislit.

09.02.2021

 

 

AIEVEA

 

Am ajuns să trăiesc

trezindu-mă cu tine în gând

și la apus adorm gândind la tine

În bula mea închisă stau

și rasfoiesc o carte ca pe piatră

uitarea nu mai vine niciodată.

Când ai venit ai adus cu tine

Farmecul nopților arabe

M-ai învăluit în cuvinte echivoce

ca într-o pânză de păianjen să mă prinzi

iar eu stăteam și îmi țeseam forma fără fond

ce soartă jucăușă…

ce viitor fără vise…

ce zi fără noapte…

când ai plecat ai luat cu tine

tot ce nu s-a spus

sau ce putea urma

trecutul l-ai sters

ca batista, ultima lacrima -mea.

 

MINUNEA DE LA MAGLAVIT

 

Moș Petrache daca-i știi

câtă bucurie am,

că te-am cunoscut în viață

și am putut să te ating,

Să-ți simt bunătatea-n suflet

trupul blând de om smerit,

ce-a văzut pe însuși Domnul

lângă tufa cea de plop.

 

A cerut ca să vestești

tot norodul dimprejur

că a coborât în lume

Domnul nostru pur și bun.

Și-a cerut să se căiască,

toată lumea s-aibă crez,

să fim milostivi și buni.

Și n-ai vrut ca să ne spui.

De trei ori venita Domnul

să te-ntrebe de ai spus,

Iară tu cerând iertare,

n-ai vrut să te faci de râs,

propovăduita-i tu

tot ce Moșul a vrăit.

 

Trec ș-acum pe lângă plop

Și-l ating de parc-aș vrea

Să-l vad și eu pe Domnul Sfânt

Cum ai făcut-o dumneata.

 

 

 ÎN COPILARIE

 

Eram copil pe-atunci,

când mă duceam la țară

tot în vacanțe la bunici

în fiecare vară

strângeam fasolea din ociogi

și vânturam la floare

o zi mi se părea un an

iar munca sărbătoare.

La balta satului în vale,

mergeam și la scăldat,

păzeam bostanul cu copiii

vecinilor din sat.

Și prin căpițe ne-ascundeam

când boacăne făceam,

cu vitele mergeam să pască

la margine de sat.

Și când se negura de seară,

Ne adunam la poartă

Cântam, vorbeam, glumeam

Ne hârjoneam în joacă.

Mi-e dor de-acele vremuri

și dacă-aș mai putea

o zi să mă întorc

în copilăria mea.

 

 

 LINIȘTEA

 

Privește cerul dimineața,

e limpede precum cristalul.

Nici vârful brazilor nu mișcă.

Nici eu n-aud vacarmul.

 

Nu îmi atinge cu privirea

sufletul pribeag,

nu vei cunoaște fericirea,

decât atunci când este patul cald.

 

Cum zboară pana în văzduh

așa îmi zboară gândul,

căci tot ce construiesc acum,

îmi fură-ngoană timpul.

 

Nu voi împărăți eu lumea,

nici tu nu o vei face,

găsește liniștea în tine

ca să trăiești în pace.

———————————

Aura-Nicoleta LUPȘESCU

Timișoara

Ianuarie 2021


Etichete: