Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » Elena BUICĂ: SINGAPORE VĂZUT DE NICOLAE BĂNICIOIU (Prefață la volumul în curs de apariție la Editura „Armonii culturale”)

Elena BUICĂ: SINGAPORE VĂZUT DE NICOLAE BĂNICIOIU (Prefață la volumul în curs de apariție la Editura „Armonii culturale”)

De ce este recomandat să citim acest volum intitulat „Mic popas în Singapore”? E prima întrebare pe care ne-o punem când avem în mână o nouă carte, ca să nu ne irosim timpul de care ne plângem că nu ne e de ajuns. Mă încumet să scriu câteva cuvinte ca răspuns la această întrebare, căci mirajul călătoriilor a fost mereu viu în mine. Astfel, m-am apropiat, cu mult drag și cu deosebit interes, de notele de călătorie ale prozatorului-poet, Nicolae Bănicioiu, acum despre Singapore, vedetă, „Perlă” a Asiei de Sud-Est.

 

Prima recomandare pentru lectură este sugerată chiar de titlu. El conține promisiunea că volumul ne va oferi aspecte prea puțin cunoscute datorită distanței care ne desparte de o lume foarte diferită față de ceea ce cunoaștem. Văzând titlul, ne mână curiozitatea să aflăm de ce Singapore este unul dintre cele mai atractive orașe din lume, ce ascund cele câteva sute de obiective turistice care atrag milioane de turiști să vină aici în fiecare an. Câteva dintre acestea voi enumera și eu pentru a stârni curiozitatea.

 

Așezat pe o insulă, Singapore este un oraș-stat. Cu o suprafață doar de 682,7 km2, este una dintre cele mai mici 20 de țări din întreaga lume, precum Monaco și Vatican, dar cu o organizare a vieții care ne stârnește uimirea. Singapore face parte din cei patru „Tigri Asiatici” alături de Hong Kong, Coreea de Sud și Taiwan, aparținând statelor Asiei cu cea mai puternică economie și dezvoltare. Singapore este considerat locul din universul nostru pământesc în care civilizația a atins cel mai înalt nivel al dezvoltării pe toate planurile, economic, social, politic, asigurând bunăstarea şi siguranţa socială pentru toți locuitorii lui. El oferă un peisaj urban incredibil, criminalitate aproape zero și o curățenie demnă de invidiat. Cele mai reprezentative obiective sunt Simbolul țării, Merlionul, o statuie cu cap de leu și trup de pește, și hotelul Raffles, aflat în vecinătate, adevărate embleme pentru Singapore.

 

Autorul, bine documentat înainte de a pune piciorul pe aceste tărâmuri de vis, ne spune: „Impactul a fost mare, chiar din aeroport. Mă informasem, așa cum îmi place mie să fac atunci când îmi propun să fac un voiaj, dar trebuie să recunosc, că de data aceasta, m-a surprins plăcut!” Are întregul sistem de stat gândit în interesul locuitorilor. În orice comparație cu alte ținuturi, pune totul în inferioritate prin frumuseți unice, prin organizarea vieții care merge ca pe roate și cu locuitori având cel mai înalt nivel de viață, cum subliniază autorul: „Am fost și-am văzut. Nu vă spun din auzite, asta-nseamnă: ordine, disciplină, meritocrație! Toate acestea sunt coroborate și armonizate într-un deplin echilibru”. Și admirația se transformă în reflecție: „Cred că asta înseamnă, acea democrație modernă, de care toate statele ar avea nevoie ca de aer, dar, din păcate, foarte puține reușesc să și-o însușească!” Aici, explozia științei și tehnicii, folosite cu bună chibzuință, a rostogolit cu cea mai mare rapiditate înfățișarea acestui colț de lume situându-l pe cel dintâi loc pe întregul mapamond. Tot ce s-a făcut a răspuns întotdeauna nevoilor întregii populații și, cu ajutorul mâinii Dumnezeiești care a creat frumusețile neasemuite ale naturii, curând a devenit cel mai plăcut loc în care să trăiești, fie chiar și numai ca turist, măcar câteva zile.

 

Toate acestea și multe altele motivează vizita anuală a peste 50 de milioane de turiști, iar, cititorilor acestui volum, satisfacția unei întâlniri imaginare cu un univers pământean-nepământean prin specificul ce-l definește. Păstrez o caldă aducere-aminte unui drag prieten, scriitorul Ovidiu Creangă, care, pe vremea când nu ieșea nimeni dincolo de granițele țării noastre, el colindase lumea întreagă în calitate de director general în comerțul exterior. Când l-am întrebat care este cel mai frumos loc la care s-ar întoarce acum la senectute, mi-a răspus prompt: „Singapore”. „Eu știam că cel mai frumos colț de rai pământesc este Hawaii”, i-am replicat eu. „Singapore este inegalabil”, mi-a răspuns el.

 

Este de remarcat constatarea că autorul, înzestrat cu harul bunului gust, știe cum, ce și cât să decupeze din tot ce vede și știe cum să spună ca să te convingă, cum să te transfere imaginar la umărul lui ca tovarăș de călătorie. Totul decurge fără să i se reproșeze ceva. Știm cu toții ce înseamnă capacitatea de a convinge pe cineva, capacitate pe care autorul o stăpânește bine. Ca să fie mai elocvent, apelează la elemente vizuale, fotografii sau folosește repetiția sub forme diferite. În călătoria pe care autorul o face împreună cu cititorul, îi prezintă imagini interesante pe care le pune în lumină într-un limbaj limpede și atractiv.

 

O notă specifică a scrisului autorului Nicolae Bănicioiu, nemaiîntâlnită la alți scriitori, o constituie structura, organizarea conținutului prezentat. Pentru a transmite stările afective, folosește poezia, iar pentru comunicarea datelor exacte folosește proza. Folosește versuri, deoarece trăirile dau căldură și lumină capabile să ajute la fixarea imaginilor în memoria afectivă. Cuvintele îmbrăcate în haina luminii, înfloresc și produc bucurie cititorului printr-o aleasă simplitate în curgerea lor firească. Poezia sa este de factură folclorică, pentru că se potrivește cel mai bine firii sale și se simte descătușat de rigoarea cerințelor poeziei clasice.

 

În proza sa cu flux ideatic, se remarcă un bun simț al proporțiilor cu deschidere spre aspectele lumii în care trăiește, se revarsă o cavalcadă de imagini vii, de parcă te-ai afla in mijlocul lor. Nicolae Bănicioiu găsește cu ușurință unghiul bun din care să privească și să redea un punct de vedere personal, să determine cititorul să trăiască intens în câteva pagini, să simtă că viața se află și înainte, și după sfârșitul textului. Fraza e curgătoare, are un limbaj atractiv. Autorul are un bun control al respirației frazei. Cu ajutorul mijloacelor simple alcătuite din cuvinte uzuale, autorul reușește să creeze un univers care să îi atragă pe cititori și să participe afectiv alături de autor. Când ai terminat lectura, nu-ți vine să închizi cartea. Din ea continuă să iradieze frumusețe, înălțare și lumină. Rămâi multă vreme cu ecoul lecturii, îți stăruie firescul și nobilul drum spre șansa de a trăi frumos pe acest pământ în care Dumnezeu a pus alese daruri.

—————–

Elena BUICĂ

Pickering, Toronto, Canada

15 martie 2021