Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » PAȘI PRIN ISORIE, CĂLĂTOR PRIN TIMP – Drakospita sau casele dragonilor

PAȘI PRIN ISORIE, CĂLĂTOR PRIN TIMP – Drakospita sau casele dragonilor

PAȘI PRIN ISTORIE, CĂLĂTOR PRIN TIMP… DRAKOSPITA SAU CASELE DRAGONILOR
#AnnaNora Rotaru – autor

Adevarul este că Grecia este o țară minunată, pe care eu o visam de mic copil simțind dintotdeauna atracția nestăvilită și dorința de-a mă găsi pe teritoriul ei ocupându-mă de săpături arheologice, încă de-atunci, copilă fiind de vreo 10 anișori, când citeam pe nerăsuflate și nu numai o dată fascinantele Legendele ale Olimpului, mai apoi Iliada și Odisea de labiblioteca școlii ! Pot spune că visul mi s-a implinit pe jumătate, trăiesc aici dar, până la urmă m-a câștigat medicina, însă visul mi-a rămas vis și focu-mi mai arde, chiar de-i mocnit ! Impresionant și tulburător este, că pe-oriunde ar călca piciorul omenesc, sub talpă poate fi ascuns de ochii lumii, un sit arheologic ce-așteapă de milenii să fie scos la iveală ! Aici este leagănul civilizației omenești de la care au preluat alții de-a lungul istoriei ! Continuându-mi peregrinarea, călătorind prin timp, vă invit într-un pelerinaj să cunoaștem împreună ceea ce se cheamă „Drakospita ”, „Casele dragonilor”- ale balaurilor în traducere! Ce sunt ele anume ? Veți afla povestea lor, urmărindu-mă pas cu pas ! DRAKOSPITA – sunt niște clădiri megalitice de cult din sudul insulei Evia, mostre ale unei arhitecturi excepționale, care domină cu măreție peste timp, de câteva mii de ani între Styra și Karystos. Mister neelucidat încă este identitatea constructorului, rolul pe care-l aveau, epoca în care au fost construite și arhitectura lor… Drakospita sunt clădiri ciudate, având dimensiuni ce variază de la
aproximativ 5 la 13 metri, ce stau în picioare rezistând de mii de ani. Cuvântul Dragon își are rădăcina din verbul „derkomai”, ceea ce înseamnă cel care are o vedere ascuțită și pătrunzătoare; înseamnă deasemeni și cel care uimește cu privirea și aspectul său. Dragonii ar fi avut o astfel de înfățișare, dar și o putere excesivă în tradițiile populare. Potrivit legendei locale, dragonii, creaturile mitice care îi speriau pe locuitorii zonei, trăiau în clădiri megalitice numite casele balaurilor. Clădirile antice din piatră sunt situate în locuri de importanță strategică și probabil au fost create pentru a supraveghea zona înconjurătoare. Nu există dovezi clare cu privire la momentul în care au fost construite acestea.Unii spun că își datează existența în secolul al XII-lea î.Hr., alții vorbesc de secolul al VI-lea î.Hr., în timp ce alții susțin că au fost construite înainte de războiul troian. Cineva chiar a susținut că sunt unele dintre cele mai vechi clădiri din Europa. În timpul cercetărilor și săpăturilor efectuate în 1959 de către profesorul de arhitectură al școlii din Salonic, Nick. Moutsopoulos, s-au făcut descoperiri foarte importante, găsindu-se fragmente de vase, obiecte mici, oase de animale, scoici, care unele ne pot dărui câteva date posibile ca datând din perioada arhaică încoace (sec. VII î.Hr.) ) – până la ellenism. Una dintre scoici avea chiar gravată pe ea un fel de scris necunoscut. Casele Dragonului au fost recent interpretate ca fiind construcții cu semnificație religioasă în care erau venerate zeitățile grecești antice. Multe versiuni au fost formulate despre utilitatea acestor clădiri, căutânu-se răspunsuri și la celelalte întrebări (cine, când, cum) care i-au preocupat atât pe cercetătorii greci, cât și pe cei străini, de ieri și de azi. Unii le consideră monumente religioase păgâne (cum ar fi Baumeister și Girard), în timp ce alții le consideră că ar fi locuințe de carieră. G. Bursian a susținut că locația „Palli-Lakka Drago” este dedicată trio-ului Dimitra-Kori-Kalymnos sau Apollo-Artemis-Leto, precum și Hercule sau Zeus- Hera. Se vorbește, de asemenea, despre monumente pentru o zeitate care a protejat carierele sau pentru a se adăposti, precum și despre monumente de înmormântare (zei sau oameni?). Contradicția opiniilor de mai sus este indicativă a enigmei în ceea ce privește utilitatea lor. Cert e că în ultima vreme au fost folosite de crescători ca ferme, adăposturi pentru ciobani, trecători sau ca fiind clădiri de uz militar găsindu-se întotdeauna în puncte strategice. Legenda spune că aceste case din Evia au găzduit Dragoni mitici. Acestea nu au fundații
sau lianți ci, au fost făcute din dale uriașe, lespezi de piatră cioplite cu mii de ani în urmă. Clădirile sunt situate în principal în Evia de Sud, dar și în Evia centrală, lângă Styra, Karystos și vârful Ohis. În total există 25 în Evia și cele mai faimoase sunt cele din apropierea vârfului Profitis Elias din Ohis. Majoritatea sunt construite pe înălțimi, pe pante abrupte pe deplin asimilate de mediul înconjurător, care este caracterizat de stânci cu vegetație scăzută; se remarcă prin arhitectura lor specială fiind construite din pietre, unele pătrate, altele lungi, înguste, subțiri altele foarte mari, groase, altele deosebit de grele, de forme dreptunghiulare, care sunt atașate una peste alta, fără alte materiale de legătură, exact asta fiind ceea ce impresionează, că nu au fundații și că plăcile clădirilor nu sunt legate între ele cu niciun material fiind susținute doar de greutatea lor. Lacunele dintre ele sunt umplute cu alte pietre mai mici. Acoperișul este complex, din pietre uriașe, care se apropie din ce în ce mai mult, lăsând în final la mijloc o gaură lungă și îngustă, prin care intră lumina. Probabil că ar fi putut fi acoperite cu trunchiuri de copaci, care firește nu s-au putut păstra sau cu câte o placă mare și grea, tăiată într-o formă dreptunghiulară. Acoperișul lor este piramidal și este realizat cu o precizie absolută. Plăcile uriașe sunt așezate una peste alta, ca solzii de pește iar bolovani mari au fost folosiți pentru contragreutăți. Nu se cunoaște felul în care au fost plasate pietrele
uriașe. Majoritatea caselor „dragonilori” sunt păstrate în stare excelentă, piatra cenușie predomină, găsindu-se prin apropiere locurile de unde au fost tăiate în antichitate.

Cea mai faimoasă și impozantă, perfect construită casă a dragonilor este situată pe vârful Profitis Ilias pe muntele OHIS. Urcarea la vârf este o experiență de viață. OHIS deține unul dintre cele mai frumoase peisaje și nealterate din spațiu grecesc. Zona a fost inclusă în programul Natura 2000, datorită frumuseții unice a zonei, dar și a importanței pe care o are, ca refugiu pentru animale sălbatice. OHIS are o floră extrem de rară , care a supraviețuit izolată de milenii. Este considerat unul dintre cele mai vechi ecosisteme de pe planetă. Din satul Myloi Karystou ne îndreptăm spre refugiul montan la 1100 m. altitudine. Vântul miroase a cimbru și a ceai sălbatic de munte; o pădure cu castani spectaculoși, seculari în locul „Kastanologos” ne oferă imagini minunate. De la adăpost pornește o potecă marcată, care va conduce spre vârf, spre pantele abrupte și goale ale muntelui. În drum întâlnești și te poți opri să privești capela profetului Elias, care este sculptată în stâncă și să admiri vederea nemărginită a zonei înconjurătoare. Urcând puțin, la un moment dat privirea se va opri pe vechea clădire „ciclopică”, Casa Dragonului din OHIS, care are dimensiuni de 12,7 x 7,7 m., aproape de Karystos. Descoperirea clădirii impozante la o altitudine de 1365 metri este o experiență impresionantă, tulburătoare, ce-ți incită fantezia ! Pentru prima dată în 1797 a descoperit-o geograful englez M.P. Hawkins care, văzând-o, a crezut că este un  templu antic. Este construită, ca și celelalte, din pietre de munte, de ardezie, iar intrarea, spre deosebire de templele antice, se află pe partea laterală a clădirii, grosimea pereților fiind de aprox. 1,50 metri. Dimensiunile interioare ale clădirii sunt de aproape 5 x 10 metri. Intrarea sa este un trilit tipic, adică un monument megalitic format din trei pietre, dintre care două sunt verticale, pilaștrii şi una transversală, buiandrug, de construcție monolitică, iar interiorul este realizat din dale gigantice de ardezie care converg în straturi spre cei doi pereți opuși și, precum și la alte construcții, se păstrează nișele și rafturile de piatră ca proeminență a unui zid. Placa de deasupra intrării are dimensiuni 4 m. lungime x 2 m. lățime x 0,30 m. grosime ! Această placă, de aproximativ 10 tone, cum s-a mișcat? Cum s-a ridicat la înălțimea de 2 m pe care este așezată? La ce folosea o astfel de clădire, la această altitudine, într-o zonă inaccesibilă? Răspunsurile sunt bine ascunse într-un trecut cețos. În 1959, profesorul N. Moutsopoulos a descoperit sub podea scoici și fragmente de vase cu inscripții gravate (graffiti) precum și-un număr semnificativ de cupe vopsite cu vopsea neagră, care datează de la sfârșitul celui de-al 4-lea secol și începutul celui de-al treilea î.Hr., precum și-un altar întreținând părerea că era un templu, un lăcaș de cult, făcând ca un voal de mister să învăluie lăcașul. Există, de asemenea, descoperiri de la începutul secolului V și IV î.Hr. (vase, mărgele de sticlă, secțiuni de vase de cupru). Majoritatea descoperirilor datează din anii arhaici și romani. Cercetările folclorice ale lui N. Politis au înregistrat legendele locale despre Dragonul care a trăit acolo și a fost o teamă pentru zonă. Casa Dragonului din OHIS a fost considerată un sanctuar antic dedicat închinăciunii către Zeus și Hera. Se crede că apoi ar fi funcționat ca un avanpost, un adăpost de carieră sau reședința unui detașament militar roman care păzea carierele. Profesorul Moutsopoulos a excavat încă 12 case de balauri în zonă. Probabil cămisterul care înconjoară clădirile ciudate nu va fi niciodată rezolvat. Cu siguranță însă, reprezintă un alt exemplu de cunoaștere avansată a staticii clădirilor și a arhitecturii megalitice deținute de
popoarele antice. În zona Styra mai există trei case impresionante de dragoni, care sunt construite aproape una de alta și în plan formează un „Π” numindu-se în dialectul local „PALLI – LAKKA DRAGO”. Piatra lor cenușie, construcția lor impresionantă, presupunerile, miturile care le însoțesc, păstrează misterul și legenda lor vie. Complexul acesta este cel mai bine conservat din zona Styra datând din epoca clasică până la elenistică. Altă casă – NIMBORI STYRA este un turn tipic cu dimensiuni de 6,5 x 7,4 m, care datează de la sfârșitul secolului
al IV-lea, cu zidărie trapezoidală, pe partea de vest existând o intrare lată de un metru. A fost considerată un sanctuar, unde au lucrat sau sclavii din carierele de piatră din zonă, din Karystos („piatra karystia”), sau poate Kares, un popor de munte din est cunoscut pentru arhitecturi similare în Bodrum, sau poate Dryopes, un trib antic care s-a stabilit în 1.200 î.Hr. în partea de sud a Eviei și a întemeiat orașe, având o cunoaștere admirabilă a arhitecturii și o mare abilitate în prelucrarea pietrei. Cercetătorul Em. Elritz, cercetând clădirile antice, a
crezut că aceste case ale dragonului au fost cu siguranță construite de Dryopes în cinstea lui Zeus și a soției lui Hera. Faptul că sunt aproape de vechile cariere din zonă adaugă o și- altă versiune, potrivit căreia au fost construite ca sanctuare în cinstea lui Hercule, care era considerat patronul lor.
Zona Evia de Sud se găsește încă de la începuturi în preistorie, mituri și istorie. Printre cele mai interesante mituri relevante se numără cele care se referă la relația zeilor antici greci cu regiunea. Zeița Hera era (după cum spune legenda ) strâns legată de Karystos, în principal de vârful muntelui Ohis. Cuvântul Ohis provine de la grecescul „οχεύω ”, care înseamnă că mă întâlnesc și se referă la întâlnirea lui Zeus și Hera. Hera a fost crescută de nimfa Makri în Evia. Zeus a întâlnit-o pe vârfurile montane ale insulei și a venit cu gând s-o cucerească. Pentru a-i trezi interesul, aceasta fiind strictă și serioasă, s-a transformat în cuc și s-a apropiat de ea, tremurând de frig. Emoționată, Hera a dus pasărea la piept pentru a o încălzi. Atunci Zeus și-a luat adevărata formă și a încercat să o facă a lui. Hera a cedat doar când i s-a promis căsătoria. În vremurile preistorice, închinarea la zeița Hera trebuie să fi dominat toată Evia. Astăzi, caracterul sacru al lui OHIS este păstrat spre închinarea la profetul Ilia, care are loc de-obicei pe vârfurile munților. O capelă foarte veche a Sfântului este situată chiar aproape de vârful muntelui OHIS, precum am descris, în apropiere de CASA DRAGONULUI.
Aici ne despărțim deocamdată, eu purtându-mi pașii mai departe-n căutări, invitându-vă la o nouă peripeție, pe cărările întortochiate ale timpului…
____________ NORA ___________
15/3/ 2021