Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » CONFLUENȚE » DANIELA MARIAN: Spărgătorii de nervi

DANIELA MARIAN: Spărgătorii de nervi

Să fie acesta un blestem ce noi nu îl percepem
De ce-am venit aici să ne urâm mai abitir decât jivinele
Să fie soartă sau asta-i voia turmei de gloată ce calcă pe cadavre, fie de om sau animal, la ei, e tot una
Condusă de o minte înșelătoare ce nu-și pierde timpul să spargă nervii bieților…
Îi ciuruiește cu alice fără milă de o nerușinare și un egoism exacerbat
Nerușinarea le e o goliciune sudoripară ce nu duce lipsă de prostie crezându-se deștepți peste învățăcei
Un egoism ce lasă-n urmă silă și dezgust
Mai lași de la tine gândind că și ei au fost bebeluși puri ca toți bebelușii
Nu să urli e soluția, nici să ațâți la răzbunare, să arunci precum secreția nazală cu ură, hulă, dispreț…
Soluția e pacea, ea stă deasupra agățată de o creangă a unui copac neatins de drujba celor hulpavi, nesătui, care rad păduri
Și strigă cu tupeu: „nu deranjați drujbele că din legale”
Așteaptă să fie acceptată ca fructul neoprit să fie gustată de turmă
Poate se vor deștepta în ceasul al unsprezecelea că în al doisprezecelea e prea târziu…
Biata turmă cu stăpâni împietriți în inimi și burți îmbuibate de stau gata, gata să crape
Vă e milă de ei dar lor nu de voi
Greu blestem a căzut asupra-le înțepenindu-li-se de nasul lor ce nu le ajungi nici cu arcanul
Sunt spărgătorii de nervi.
©Daniela Marian