Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » VASILICA GRIGORAȘ: 27 aprilie, zi aniversară. LA MULȚI ANI binecuvântați domnului prof. univ. dr. docent, lingvist, filolog, scriitor, poet, publicist, demnitar NICOLAE MĂTCAȘ – ROMÂNUL CU CHIP DE VIRTUTE

VASILICA GRIGORAȘ: 27 aprilie, zi aniversară. LA MULȚI ANI binecuvântați domnului prof. univ. dr. docent, lingvist, filolog, scriitor, poet, publicist, demnitar NICOLAE MĂTCAȘ – ROMÂNUL CU CHIP DE VIRTUTE

„Îndemnul înaintașilor de a munci în miezul limbii mi-a insuflat tărie și elan. Dacă de la sublim la grotesc și de la sacru la profan nu e decât un singur pas, de la grotesc până la sublim și de la profan până la sacru trebuie să facem sute, mii de pași. Și să-i facem împreună, cu răbdare, zi de zi. Pentru că limba română fără noi a existat și există, noi fără limba română – niciodată!” (Nicolae Mătcaș, „Numai în miezul limbii”, 1994)

Am început acest demers literar cu un citat, devenit celebru prin formulare, dar mai ales prin substanța sa ideatică și mesaj. Un adevăr de netăgăduit cu privire la soarta și măreția „limbii ce-o vorbim”. Limba grăită de veacuri pe acest pământ este polenul din corola plantelor melifere care ne-a îndulcit viața, dar a fost și cârja strașnică menită să ne ajute în parcurgerea drumului hărăzit de Dumnezeu. Ne-a sprijinit chiar și atunci când am căzut, ne-a ajutat să ne ridicăm, să ne regăsim pe noi înșine, dar și calea de a merge mai departe împreună, frate lângă frate, indiferent în ce colț de țară ori de lume ne-am aflat.

Personalități de seamă ale culturii și spiritualității românești din toate timpurile au slujit cu devotament limba română (Ioan Budai-Deleanu, Timotei Cipariu, Aron Pumnul, Mihai Eminescu, Iorgu Iordan, Alexandru Philippide, Ovid Densusianu, Ion Coteanu…), străduindu-se s-o cunoască în toată profunzimea și evoluția sa pentru a împărtăși tuturor românilor necesitatea și importanța acesteia în menținerea unității de neam. Însușirea și grăirea lucidă și curată îi asigură trăinicie și vigoare. În perimetrul lumii academice în care a studiat și cercetat fenomenul lingvistic în filonul său cel mai adânc se află la loc de cinste lingvistul, filologul și profesorul universitar doctor Nicolae Mătcaș.

Multilateralitatea, rigoarea și însemnătatea covârșitoare a preocupărilor sale pentru societatea în care trăim i-au fost recunoscute și recompensate de românii adevărați și de instituții de prestigiu din România și Republica Moldova. Un exemplu în acest sens este și evenimentul din 28 decembrie 2020, organizat la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău, când a fost lansat volumul omagial „NICOLAE MĂTCAȘ: RISIPĂ ȘI MĂSURĂ: BIOBIBLIOGRAFIE”. Un amplu volum dedicat distinsului pedagog, profesor universitar doctor, docent, cercetător, lingvist, publicist, redactor, poet, traducător, om de stat, militant înflăcărat pentru renașterea națională a românilor basarabeni – cu prilejul împlinirii minunatei vârste de 80 de ani.

Au participat reprezentanți ai 70 de biblioteci publice, scriitori, jurnaliști, oameni de cultură și artă, cadre didactice, discipoli, colegi de breaslă și prieteni ai renumitului profesor. Nu au lipsit nici reprezentații Ministerului Educației, Culturii și Cercetării și ai Direcției de Cultură din cadrul Primăriei Chișinău. Invitat de onoare și protagonistul evenimentului, distinsul profesor Nicolae Mătcaș a participat virtual de la București. „Principalul e că am revăzut multă lume, de care îmi era dor, și numeroși foști studenți, azi oameni mari și cu părul nins la tâmple, cu feciori și fiice căsătorite, unii deja bunici (!), pe care nu-i mai văzusem de-un car de ani. Plăcerea și emoția mea asta a fost, laudele lor, desigur, m-au mâhnit peste măsură nu pentru că nu erau la locul lor, ci pentru că, în modestia și timiditatea mea exagerate, nu le pot suporta”, mărturisește profesorul octogenar care duce dorul celor pe care i-a îndrăgit, i-a păstorit pe ogorul învățăturii și i-au fost colaboratori.

Volumul realizat și lansat la Biblioteca Municipală din Chișinău are o alcătuire specială și se bucură de o realizare profesionistă. Cuprinde patru documente: 1. versiunea tipărită (carte); 2. versiunea electronică (postată pe platforma Zenodo.org); 3. fiecare exemplar din cele 100 este însoțit de un DVD, pe care sunt înregistrate 25 de documente audio-video (emisiuni radiofonice, discursuri în parlament, discursuri omagiale etc.) și 4. versiunea electronică a DVD-ului, postată pe aceeași platformă. Materialele au fost editate cu susținerea financiară a Primăriei municipiului Chișinău.

Cartea pe suport hârtie a apărut în Colecţia „Bibliographica” și a fost elaborată în cadrul Secției Studii și Cercetări a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” cu următoarele responsabilități intelectuale: Elena Ungureanu, Maria Cudlenco (autori-alcătuitori); Lidia Kulikovski (coordonator); Mariana Harjevschi (ediție îngrijită); Claudia Tricolici (redactare bibliografică); Vlad Pohilă, Genoveva Scobioală (lectori); Valeriu Herța (coperta); Ion Vârlan (tehnoredactare). Structurată cu acribie de un grup select de intelectuali care știu să aprecieze valorile autentice și au deschidererea să mărturisească acest lucru într-o carte admirabilă. Și-au îmbrăcat haina de sărbătoare a inimii și a minții și au interpretat o simfonie despre viață, învățătură, muncă, iubire și dăruire.

Volumul este consacrat unor decenii de acumulări și evoluție profesională a unui intelectual de marcă, ceea ce ne îndreptățește să credem că este mai curând un bilanț al vieții și activității domnului Nicolae Mătcaș decât o încercare de a expune cronologic evenimentele din viața domniei sale. Este o enciclopedie personală,  o carte COMPLETĂ despre un OM TOTAL care și-a adunat prin muncă asiduă un palmares impresionant de adevărate VIRTUȚI.

Titlul lucrării, „NICOLAE MĂTCAȘ: RISIPĂ ȘI MĂSURĂ: BIOBIBLIOGRAFIE”, exprimă un postulat; conform DEX,  postulatul este un adevăr fundamental care apare evident și care nu are nevoie să fie demonstrat, dar și un principiu de bază, o normă sau un enunț logic considerat primul într-un sistem deductiv și principiu recunoscut ca adevărat, de la care se pleacă într-o demonstrație.

Volumul omagial, într-un număr generos de pagini (400), este precedat de o „NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI”. Prin lectura acesteia se poate afla structura cărții dedicată profesorului Nicolae Mătcaș, „personalitate marcantă în lumea universitară și științifică și în viața social-politică și culturală din Republica Moldova și din România”.

Primul capitol, „NICOLAE MĂTCAȘ – TRIBUN ȘI ESTET”, cuprinde două studii biografice și un interviu intitulat: „În sec Bugeac mi-i dor de România, la București de setea din Bugeac îmi este dor”, realizat de Alina Chiriac-Ivașcu și Elena Ungureanu. Însă <Pentru a putea fi util unui public mai larg și din nevoia de a readuce în actualitate „problema problemelor” discutată necontenit în spațiul dintre Nistru și Prut – statutul limbii populației băștinașe –, volumul a fost completat cu capitolul „NUMAI ÎN MIEZUL LIMBII”, alcătuit din câteva studii de referință, semnate de omagiat>. Acesta cuprinde articole și studii despre limbă, despre legislația lingvistică și identitatea națională a basarabenilor. Capitolul intitulat „MICROFONUL 3” sau UNUL ÎNTRE  MULȚI este o selecție de articole cu privire la activitatea de apărător consecvent al cetății și al limbii române din Basarabia, semnate de personalități care au înțeles și susținut rostul și importanța diligenței renumitului lingvist. Cartea include și câteva studii cu privire la lirica autorului, reunite în capitolul „PRELAT AL LIMBII”, dar acordă și un spațiu generos unui calup din versurile emblematice ale distinsului poet în capitolul „DRAGOSTEA E ARDERE DEPLINĂ”. Pentru a întregi bilanțul activității științifice, didactice, publicistice și poetice a protagonistului, coordonatorii volumului includ un vast capitol, intitulat BIBLIOGRAFIE, considerată cea mai completă, conținând aproape 1000 de titluri de surse bibliografice identificate (altele urmează a fi descoperite prin hățișurile aparițiilor periodice din Țară care și-au întrerupt activitatea) spre a reflecta bogata și strălucitoarea paletă de activități și preocupări ale omagiatului. Bibliografia se încheie cu Index de nume, Index de publicații periodice și Index de resurse electronice valoroase pentru consultarea scrierilor pe suport hârtie, dar, mai ales pentru navigare în versiunea electronică a cărții. Ultimele trei capitole: „ULTIMUL LAOCOON” cuprinde considerații, comentarii, aprecieri ale contemporanilor despre profesorul Nicolae Mătcaș; ENGRAME, cu felicitări și urări ale unor discipoli cu ocazia aniversării acestei venerabile vârste; un ADAGIO, care poartă semnătura Elenei Dumeniuk, soția regretatului profesor Ion Dumeniuk, în numele prieteniei dintre cei doi mari luptători pentru promovarea și instituționalizarea limbii române în spațiul basarabean.

Demersul inițiatorilor și truditorilor volumului nu a fost unul simplu. În conceperea și realizarea cărții au urmărit succesul extraordinar al unui intelectual din elita basarabeană, trăitor în două sisteme sociale –  cel comunist cu multiple tare și trecerea la un capitalism destul de obscur. Lucrarea conturează un chip uman până într-acolo încât reușește să portretizeze imaginea societății din Moldova de dincolo de Prut. În contrast cu lumina care răzbate din portretul distinsului moldovean se observă fără tăgadă, cu ochiul liber tușele mult prea întunecate ale societății în care asistăm la un proces de transformare anevoioasă a acesteia, la lupta cu mizeriile și piedicile abominabile ale cozilor de topor. Contrariile și paradoxurile sunt la ordinea zilei, un fapt real. Cartea reflectă cu prisosință pagini de istorie socială, educațională, culturală, dar și fragmente de civilizație strămoșească românească, importante și trebuincioase populației actuale. Vrednicia lingvistului Nicolae Mătcaș din întreaga sa activitate este un îndemn de a nu renunța la ceea ce este specific și important neamului românesc, la fibrele viguroase care ne țin pururea legați de rădăcini, ne asigură trăinicia în istoria învolburată, ne dă legitimitate și prestanță.

Volumul este cu adevărat o lucrare științifică, se bucură de tratări analitico-sistematice echilibrate și consistente, cu temei și abordare autentice;  până și unele amănunte sunt edificatoare în conturarea și înțelegerea personalității profesorului Nicolae Mătcaș. Arheolog al limbii române, cu onestitate umană, civică și intelectuală a cultivat și grădinărit limba română chiar și atunci când a fost nevoit să desțelenească solul arid al vremii și vremurilor. Ne impresionează vitalitatea și viabilitatea demersului celebrului român care reiese din abundența materialului documentar din carte. În minunata arie a ogorului pe care l-a îngrijit temeinic spre rodnicie, pentru a cunoaște și a se îmbogăți cultural și spiritual, a găsit roadele semințelor semănate de înaintașii noștri. Aparatul critic al lucrării recomandă sursele principale de documentare, sporind admirația cititorilor pentru bogăția acestora.

Asemenea soldatului care luptă permanent cu îndârjire pe front, literatul Nicolae Mătcaș a luptat cu arma cuvântului bine rostit în grai românesc, cu fapta bună și dreaptă, cu dorința și nădejdea permanentă de a atinge ținta propusă pentru împlinirea idealului națiunii unite. În acest mod, omul deplin Nicolae Mătcaș a purces la a preda pedagogie națională, coborând de la altitudinea sa științifică la făptuirea practică a unor deziderate, individualizându-se în conștiința românilor. Astfel a provocat îndeaproape curiozitatea de a ști mai mult și mai mult despre personalitatea domniei sale, o parte dintre cititori transformându-se în anticari, bibliotecari, librari, oameni cărora le curge în vene seva dorinței de cunoaștere. Volumul alcătuit de adevărați profesioniști în ale scrisului și editării de carte reprezintă o realizare de excepție, impresionantă despre un  intelectual român genial și rasat în aceeași măsură, dăruit și dăruitor neamului. Consemnarea și reliefarea realizărilor profesorului Nicolae Mătcaș nu sunt laude gratuite, ci sunt adevăruri indubitabile pe care trebuie să le cunoască spre luare-aminte noile generații. Nu vor descoperi și nu vor înțelege calea pe care trebuie să meargă dacă nu au repere, dacă nu cunosc modele care s-au dedicat profesiei și neamului pentru a le urma.

Lecturând conținutul volumului, am descoperit un OM integru, care poartă „OMENIA” (cuvânt neaoș românesc, asemenea cuvintelor dor și doină intraductibile în alte limbi) ca pe cea mai distinsă și strălucitoare metanie a sufletului de român. Nu spun doar eu acest lucru; în cartea dedicată domniei sale și nu numai o spun mulțime de oameni care l-au cunoscut îndeaproape. Din credință adevărată a construit, a zidit piloni durabili pentru existența, evoluția și rezistența în timp a neamului nostru. Prin ceea ce a realizat în întreaga activitate din domeniul culturii, lingvisticii, literaturii, educației, istoriei românilor și României este demn de toată lauda, de stima, respectul și iubirea tuturor românilor. Distinsul profesor Nicolae Mătcaș este o personalitate bine conturată în memoria românilor și în patrimoniul culturii și istoriei României și Republicii  Moldova, al cărui nume va dăinui prin veacuri.

Prin această carte s-a deschis mantia timpului pentru a se vedea pașii siguri și apăsați ai românului spre împlinirea unui ideal lăsat moștenire urmașilor. Limba română va rămâne în istorie acea „frumoasă Cătălină eminesciană”, expresivă, vie, plină de nuanțe și sensuri armonice, indiferent de vitregiile vremurilor și răutățile oamenilor.

Dacă modestia ar avea chip de om, ar fi aidoma și ar purta numele profesorului Nicolae Mătcaș. Dacă frumosul ar avea chip de om, nu ar arăta altfel decât sufletul poetului Nicolae Mătcaș. Dacă geniul ar purta chip de om, gândul ne-ar duce la românul Nicolae Mătcaș, care a acumulat cunoștințe, informații și experiențe și le-a canalizat spre un singur țel: slujirea aproapelui și a neamului. Dacă iubirea și dăruirea ar avea chip de om, ele ar fi întruchiparea omului de stat Nicolae Mătcaș. Este o personalitate de rang înalt în ierarhia valorilor neamului. Este alchimistul care a descoperit metale prețioase în marea și pământul limbii române.

De asemenea personalități a avut și are nevoie neamul românesc. Nicolae Mătcaș a apărut ca o necesitate a istoriei într-un moment de cotitură. De copil, părinții și fratele mai mare, bădița Vasile, cel „cu trei clase românești”,  l-au udat la rădăcină cu apa vie și limpede a limbii și literaturii române, a iubirii și adevărului. S-a născut, s-a construit pe sine pentru a dărui celorlalți tezaurul acumulat prin știință de carte. A înotat cu râvnă și evlavie, cu maximă convingere că se poate împlini dezideratul de a scoate populația Republicii Moldova din „robia limbii ruse și a-i dărui alfabetul latin”, alfabetul cel de la origini. Era timpul împărtășirii românilor basarabeni cu frumusețea limbii române, ignorând existența Prutului impus ca despărțitor de popor. Prin această carte respiră spiritul românului autentic, robustețea și gingășia iubirii de neam, înalta ținută intelectuală și umană, truda de decenii pentru a atinge piscul unui vis măreț. „Cartea… se doreşte a fi o oglindă a vieţii şi activităţii dlui Nicolae Mătcaş, în primul rând – o reflectare fidelă, minuţioasă, a scrierilor Domniei Sale, risipite în zeci de ziare şi reviste, culegeri tematice şi antologii, apoi adunate în volume de o apreciabilă utilitate – dacă e să ne referim la scrierile ştiinţifice, şi de un subliniat rafinament sufletesc, intelectual.” Putem spune că modestia și genialitatea se împletesc precum firul alb și roșu al mărțișorului din pieptul românului.

 

X

Nu este onest, nu este admisibil să vorbim despre un eveniment, despre o carte dedicate cuiva cu atâta dragoste, admirație și prețuire fără a-i face cunoscute faptele și a spune câtuși de puțin despre cine este cu adevărat protagonistul, în  cazul de față aniversatul Nicolae Mătcaș.

S-a născut într-o familie de țărani, din comuna Crihana Veche, județul Cahul (azi Republica Moldova), la 27 aprilie 1940. A urmat cursurile școlii primare, gimnaziale și medii în satul natal (1947-1957), absolvind cu medalie de aur. Pleacă la Chișinău și se înscrie la  Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Filologie, specialitatea Limba și literatura română (atunci numită oficial moldovenească) (1957-1962), pe care o absolvă cu diplomă de merit. Timp de doi ani ocupă postul de lector la Catedra de limba română a Universității de Stat din Moldova, apoi în perioada 1964-1967 urmează studii postuniversitare de doctorat la Universitatea din Leningrad (azi Sankt-Petersburg), specializarea „Lingvistica matematică, structurală și aplicată”, sub conducerea reputatului romanist și specialist în lingvostatistică, profesorul Rajmund Piotrowski. În perioada studiilor doctorale lucrează la un dicționar de frecvență a cuvintelor din presa moldovenească, care, din păcate, nu a fost publicat. În anul 1967 susține teza de doctor în filologie cu titlul: „Lexicul și morfologia publicisticii moldovenești în comparație cu lexicul și morfologia celorlalte stiluri funcționale dacoromâne”, demonstrând, din punctul de vedere al teoriei variativității funcționale al uneia și aceleiași limbi în teritorii și state diferite [teorii aplicate de lingviștii sovietici la analiza funcționării limbii spaniole în țările Americii Latine în comparație cu cea din metropolă, a portughezei din Brazilia cu cea din Portugalia, a germanei din RDG, Austria etc. cu cea din RFG, a francezei din Belgia, Elveția, fostele colonii franceze cu cea din Franța, nu însă și la limbile naționale sovietice create artificial împreună cu națiunile sovietice respective: moldovenească (în raport cu româna din România), tagică (în raport cu persana modernă sau farsi din Iran), carelă (cu finlandeza din Finlanda) etc.], precum și, în temeiul funcționării acelorași stiluri funcționale românești în state diferite, unitatea limbii române din România, Republica Moldova și de oriunde se vorbește românește.

Revine la Chișinău, ocupând postul de conferențiar și decan în cadrul Facultății de Litere de la actuala Universitate Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. În perioada 1972-1990, dobândește gradele de docent și profesor universitar, devine șef al Catedrei de Limba și literatura română, lucrează ca redactor-șef al publicației universitare „Tânărul învățător” și publică manuale pentru învățământul preuniversitar și universitar, apărute în mai multe ediții.  O vreme, deține, prin cumul, funcția de colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei. A participat activ la mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni începând cu anul 1985 până în 1991, iar între 1987-1989 ocupă funcția de secretar al Comisiei interdepartamentale pentru problemele istoriei și perspectivele dezvoltării limbii materne, supranumită de poetul și redactorul Nicolae Dabija „Comisie de salvare a limbii”. Într-o conferință de conștientizare a necesității declarării limbii române drept limbă de stat, afirmă:. „Toată lumea știe că noi, romanicii orientali, suntem descendenții direcți ai dacoromanilor, iar limba pe care o vorbim este rezultatul evoluției de veacuri a limbii latine vorbite pe care au adus-o la nord și la sud de Dunăre cuceritorii romani.”

Este ales, împreună cu colegul său de crez Ion Dumeniuk,  expert la Sesiunea a XIII-a a Parlamentului RSSM (august 1989), în cadrul căreia s-a votat legea privind unitatea de limbă moldo-română, statutul de limbă de stat al limbii române (materne) și revenirea la grafia latină. Despre acea zi de importanță istorică pentru Moldova, își amintește: „Ziua de 31 August 1989, înscrisă cu litere de aur în cartea istoriei românilor basarabeni, urma să fie decretată sărbătoare națională: Ziua Limbii Române (transformată încet-încet de oficialitățile românofobe ale Republicii Moldova „multinaționale” (!) încă sovietizate în sărbătoarea „Limba Noastră”, adică fiecare cu limba lui…). În aerul ozonat și îmbătător de victorie răsunau melodiile mobilizatoare la luptă și pline de drag și dor ale neuitaților patrioți Doina (Marin) și Ion Aldea-Teodorovici.” Exegeții vieții și activității lingvistului și filologului român scot în evidență implicarea determinantă a acestuia în declararea limbii române drept  limbă oficială în Republica Moldova: <Acest adevăr științific, stabilit de multă vreme în lingvistica romanică, era respins cu vehemență de către adepții „moldovenismului primitiv” agresiv, cu care s-a dus o luptă „pe viață și pe moarte”, fapt ce-l determină pe Nicolae Mătcaș să publice, de unul singur sau împreună cu colegii de breaslă, mai multe salvatoare îndrumare de fonetică, ortoepie, ortografie și de punctuație, numeroase articole publicistice, inclusiv în limba rusă, care azi pot fi catalogate drept File din marea bătălie pentru limbă.>

Între anii 1990-1994 este Ministru al Științei și Învățământului din Republica Moldova în guvernele Druc, Muravschi, Sangheli, timp în care îndeplinește și funcția de șef de catedră la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”. După încheierea mandatului de demnitar, între 1994-1995 este redactor la revista „Limba Română” din Chișinău, considerată „copilul său de suflet” (în calitate de ctitor al ei, împreună cu Ion Dumeniuk și Alexandru Bantoș) și cea mai importantă revistă de știință și cultură, literatură în aria publicistică a Moldovei.

Demnitarul Nicolae Mătcaș s-a confruntat cu „ciuma ideologică” de după anii `90 din Republica Moldova, iar după încheierea mandatului de ministru, în 1995, <Pentru „păcatul” de a fi adus alfabetul latin acasă, de a fi pus limba română în capul mesei la ea acasă, de a o fi introdus în școlile de orice grad, de a fi „românizat” învățământul moldovenesc (sic!) și de a fi „reetnizat” tinerele generații de moldoveni> stârnește invidia și răutatea neocomuniștilor și rusofonilor de la Chișinău și este nevoit să se autoexileze în România, plecând „din Țară în Țară”.

Lucrează în calitate de expert în probleme de relații internaționale la Camera Deputaților și consilier la R.A. „Monitorul Oficial” al României. În 1996 este angajat ca expert superior la Direcția Românii de Pretutindeni din Ministerul Educației Naționale, funcție pe care o deține până la finele anului 2007. În acest răstimp a continuat lupta pentru dreptate și adevăr, de cultivare a limbii prin publicarea de studii, articole, editarea unor volume de specialitate și a întreprins demersuri importante prin care elevi și studenți din Moldova au venit la studii în România chiar în condițiile în care conducătorii Republicii Moldova nu mai doreau să trimită tineretul basarabean la studii în România pe bursele statului român, ba chiar, prin vocea președintelui socialist pentru știință și învățământ din Parlament, intenționau să recheme miile de tineri trimiși de ministrul Mătcaș pe parcursul a patru ani la studii gimnaziale, liceale, universitare de licență, masterat, doctorat, rezidențiat pe bursele și locurile din cămin oferite generos de Statul Român. Când nu s-a mai putut face pe loc selecția candidaților la studii, tinerilor basarabeni li s-a oferit, la sugestia și cu contribuția domnului Mătcaș, posibilitatea să-și depună actele la concurs în trei centre universitare românești de frontieră: la universitățile din Suceava, Iași și Galați.

Lingvistul și profesorul universitar Nicolae Mătcaș este autor și coautor al unui număr însemnat de manuale și materiale metodice pentru învățământul preuniversitar și universitar, printre care: „Limba română: manual pentru clasa a 7-a” (în colaborare cu Ilarion Matcovschi), Chișinău,1990; „Elemente de morfologie în clasa a VI-a” (în colaborare cu Ilarion Matcovschi), Chișinău, 1983; „Introducere în lingvistică” (în colaborare cu Ion Dumeniuk), ed. I, 1980, ed. II, Chișinău, 1987; „Probleme dificile de analiză gramaticală: Controverse și reconsiderări”, Chișinău, 1978; „Școală a gândului. Teoreme lingvistice”, Chișinău, 1982; „Dicționar explicativ al limbii moldovenești”, vol. II, redactor în „Lingvistică generală” (în colaborare cu Silviu Berejan și Ion Dumeniuk), Chișinău, 1985; „Limba română literară contemporană. Sintaxa”, Chișinău, 1987. În 1989-1990 a susținut, săptămânal, împreună cu colegul său de luptă Ion Dumeniuk, pentru a-i convinge pe conducătorii comuniști ai RM că, odată cu revenirea la scrisul latin, „întreaga republică nu va deveni analfabetă”, emisiunea „Învățăm a citi și a scrie cu caractere latine” (pentru învățarea de bază a grafiei latine), preluată ulterior și de TV din Cernăuți. A scris peste 250 de articole, studii științifice și metodice, ca de exemplu: „Fonetică și fonologie. Triplul aspect al sunetelor vorbirii” (în colaborare cu Ion Dumeniuk),  Chișinău, 1985; „De la grotesc la sublim. Note de cultivarea limbii”, Chișinău, 1993; „Româna corectă. Îndreptar de cultivarea limbii” (în colaborare cu Elizabeta Șoșa), coordonator Flora Șuteu, București, 2000; „Calvarul limbii române din Basarabia: Studii. Articole. Comunicări”, Chișinău în Revista „Limba Română”, 2011. De asemenea este unul dintre coordonatorii volumului „Limba română este patria mea: Studii. Comunicări. Documente”: (antologie de texte publicate în revista „Limba Română”: 1991-1996), Chișinău, Editura Revistei „Limba Română”; Fundația Culturală „Grai și Suflet”, 1996.

„Când valul luptei pentru limbă și alfabet s-a mai potolit, lui Nicolae Mătcaș i-a surâs Gioconda: dânsul și-a căutat pana și penița de poet, pe care le purtase în buzunar și în suflet pe vremea tinereții, și, nestingherit de nimeni și nimic, i-a închinat în nopțile de nesomn și veghe nenumărate poeme și sonete”. Publică mai multe volume: „Surâsul Giocondei” (1997), „Trenul cu un singur pasager” (1998), „Azur” (2002), „Câte-s visele, multele…” (2003), „Coloana infinitului” (2003), „De-a alba-neagra” (2006), „Roată de olar” (2008), „Vernale ploi” (2009), „Un câmp minat, urcușul” (2010), „101 poeme” (2011), „Sonete” (vol. 1: „Altarul arderii de sine” (2012), vol. 2: „Ca un Òcnus, damnat” (2013), vol. 3: „Socluri statuare” (2013), vol. 4: „Orfan de chipul meu” (2014), vol. 5: „Frunză prinsă-n gren” (2014), „505 sonete” (2016), „Bolnav de Țară” [2 vol.] (2016), „Iar când cu miei va ninge prin ponoare…” [2 vol.] (2016).

În interviul acordat Elenei Ungureanu și Alinei Chiriac-Ivașcu, o adevărată convorbire  revelatoare pentru a pune în lumină personalitatea omului, filologului și poetului Nicolae Mătcaș, cu sinceritate și sensibilitate rar întâlnite, domnia sa precizează: „Poezia, literatura, ca și arta în genere, dacă nu ți-ai pierdut cu totul simțurile, te emoționează, te sensibilizează, te purifică, te duce în altă lume, frumoasă, captivantă, celestă, o lume la momentul respectiv numai a ta, în care zbori, plutești, levitezi. Ești numai simțire, numai stare de plutire. Când te afli într-o asemenea stare, căreia i-am zis într-o recenzie stare de poezie, când rezonezi cu ea, când nici nu te mai gândești la autorul poemului și îți pare că autorul ești tu însuți, starea de beatitudine în care te afli te duce într-o lume mirifică, înălțătoare…”

Inima poetului Nicolae Mătcaș a bătut și va bate pururea românește, mărturisire de credință și de viață: „Român mi-e neamul, românesc mi-i graiul / Și românească-mi este țara mea” („Român mi-e neamul, românesc mi-i graiul”); „La Chişinău când cântă ciocârlia,/ La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor./ La Chişinău mi-i dor de România,/ La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.” („O ţară am”); „De va fi să-mi trădez al strămoşilor crez,/ Nici o urmă de-a mea nu rămână:/ Ochii daţi-i la corbi, leşul daţi-l la câini,/ Blestemaţi-mă-n limba română.” („În limba română”); „Moise, vin’ şi-nţelepţeşte,/ Două maluri le uneşte/ Şi un neam ce rătăceşte/ Prin pustie, româneşte.” („Rugă de basarabean în prag de mileniu trei”).

Pe lângă opera lingvistică și literară publicată în volume de autor, are nenumărate colaborări la antologii și volume colective, iar ca publicist colaborează la reviste importante din Republica Moldova și România. O contribuție deosebită pe tărâm jurnalistic are ca membru al colegiului de redacţie al revistelor „Limba română“ din Chişinău (din 1990) şi „Limba şi literatura română“ din Bucureşti (din 1995).

Scriitorul, poetul și publicistul Nicolae Mătcaș a publicat și sub pseudonimul – Nicolae Crihăneanu. „Creația poetică a lui Nicolae Mătcaș a intrat în atenția criticii literare. Astfel, mai multe studii au luat în discuție bogăția de procedee și motive care i-au inundat opera”. Printre semnatarii lor se numără: Mihai Cimpoi, Adrian Dinu Rachieru, Aurel Sasu, Tudor Opriș, Ioan Mazilu-Crângașu, Victor Crăciun, George Chirilă, Theodor Răpan, Ionel Marin, Ion Ciocanu, Mihail Dolgan, Anatol Ciocanu, Ana Bantoș, Maria Diana Popescu, Veronica Bâtcă, Elena Tamazlâcaru, Ion Iachim, Ionela Mengher, Galina Martea, Mihai Vicol, Gheorghe Vodă,  Florin Grigoriu, Elena Ungureanu ș.a.

Prin implicarea și activitatea laborioasă desfășurată devine membru al unor prestigioase asociații, uniuni și societăți de cultură și creație: Uniunea Jurnaliștilor din Republica Moldova (1980); Uniunea Scriitorilor din România (1999); Colegiul de redacție al revistei „Limba Română” (Chișinău, 1990); Colegiul de redacție al revistei „Limba și literatura română” (București, din 1995); Societatea de Științe Filologice din România (1996); Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2011).

Dovada remarcabilei activități o constituie faptele, realizările și recunoașterea acestora de forurile culturale, literare, științifice și de stat în ciuda tuturor nedreptăților suportate și a intemperiilor provocate de interese obscure. Se bucură de recunoaștere și obține titluri onorifice, distincții și decorații: Profesor eminent al învățământului public din Republica Moldova (1976); Eminent al învățământului superior din U.R.S.S. (1981); Doctor honoris causa al Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1993); Profesor honoris causa al Universității din București (1994); Cetățean de onoare al comunei Crihana Veche (2010); Ordinul „Gloria muncii” (1996); Ordinul Republicii (2010); Ordinul Național „Serviciul Credincios”  în grad de Mare Ofițer (2014).

În mod firesc, o asemenea somitate este o mândrie pentru întreaga suflare românească de pe ambele maluri ale Prutului și nu numai, cu atât mai mult pentru satul natal, lucru confirmat  cu prilejul celei de-a 80-a  aniversări de Maria Cudlenco: „Suntem mândri că îl avem pe Nicolae Mătcaș, acest copil al satului nostru devenit simbol al graiului matern, model al onestității, cumsecădeniei și omeniei. La acest moment aniversar, adresăm omagiatului urările noastre de viață lungă și sănătate. Să ne trăiți ani mulți, plini de succese, noroc și numai bine, maestre Nicolae Mătcaș”. Ne alăturăm și noi acestor urări.

Deosebit de onorată să-l cunosc, fie și numai virtual, pe românul filolog, lingvist, profesor universitar doctor, docent, poet, publicist, demnitar, om de cultură, spranumit „îmblânzitorul de cuvinte”, protagonistul, „eroul” principal al unui demers editorial și cultural de excepție.

Gratitudine și aleasă prețuire!

 

(Din vol. „Nectarul cuvântului scris”, Vasilica Grigoraș, Editura PIM, 2021)