Dintotdeauna, copilăria a reprezentat un miraj pentru cei care, de dincolo de ea, au rememorat, fie și pentru o clipă, secvențele sale diafane. Copilul, miracolul de pe această scenă a vieții, vede, simte și exprimă, în cel mai viu mod cu putință, modul său de a percepe lumea din jur. Pe această scenă este loc pentru tot și pentru toate, pentru visare – dar și pentru realitate, pentru lacrimi – dar și pentru zâmbete de bucurie. Din nefericire, literatura română contemporană se află într-un impas, în ceea ce privește producțiile literare pentru copii, orice scriere nouă, valoroasă, adecvată vârstei, fiind o binecuvântare. Narcis Zahiu, un autor cu suflet de copil, puternic ancorat în această lume a inefabilului, sub paza versatilelor anotimpuri (succesiunea vârstelor), aduce aproape de sufletul și, mai ales, de simțirea copilului, câteva dintre elementele constitutive ale universului său, ce începe cu soarele și luna și se oprește undeva, dincolo de limitele spectrului vizibil. Catrenele sale, ca unități consensuale, prezintă, sub forma unei ghicitori sau a unei povești cu tâlc miniaturale, toate aceste elemente: cartea, copacul, becul, prăjitura, livada, creta, mingea, joaca…, dar și pe cele menite să deschidă ochișorii mirați sau să lărgească orizonturile cunoașterii, să rememoreze sau să devină motiv de sărbătoare: 8 Martie, 15 septembrie, Moș Nicolae, Ajunul… și multe, multe altele. Poveștile din partea a II-a continuă unitatea cărții, fiecare dintre acestea fiind povestioare cu morală, împletind sinergic energiile visului la limita ficțiunii cu realul. Plăcute la ”atingere”, filele cărții se doresc a fi un mesaj venit dinspre vârsta maturității, către lumea copilăriei, a inocenței și visului curat. Cu certitudine, ca să redevii copil, trebuie să nu fi încetat niciodată să fi fost copil, nu atât din dorința de a redobândi lumina specifică acestei vârste, ci de a dovedi că nu ai fost niciodată părăsit de ea. O carte frumoasă, o lectură plăcută, care îi va cuceri pe copii, prin sinceritatea abordării, iar pe cei mari, cu maniera personală de a da contur tuturor acestor insolite lucruri. Mulțumind tuturor celor care ne ajută să redevenim copii și, implicit, autorului, găsim cuvintele lui Gaston Bachelard, mai mult decât potrivite: 

Copilăria durează toată viața. Ea se întoarce mereu pentru a însufleți secțiuni mari ale vieții de adult. Poeții ne vor ajuta să găsim copilăria vie din noi, aceasta lume permanentă, durabilă, de neclintit…

Gheorghe A. STROIA

Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe