Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
[numixslider id='1']
Click pentru a vedea toate articolele din categoria POEZIE

 

[cplw category="7" width="450" height="500" effects="none" posts_to_show="3" time="1000" sort_by="date" excerpt_length="20" thumb_width="150" thumb_height="170" date_format="F j, Y" display="title,excerpt,date,thumb" order="desc"]

Nou în Poezie

  • Lia RUSE: IA
    Lia RUSE: IA

    Aveam -ie- din vise înalte, Cu râuri înflorite și,..ce halo, Când amintirile încep să salte!… Atâta a rămas într-un tablou. ………………………………. Cusută-i cu limpezite fire, Tălmăcind modele fine și rare. Read More

  • Lia RUSE: MIRAJELE VERII
    Lia RUSE: MIRAJELE VERII

    Mi te aștept, din clipă în clipă, cu dorul aprins Miraculos de tandră în peisajul verde, La ora de taină, cu tine,-am  cel mai frumos vis! Fermecătoare vară, din ochi, timpul te pierde… Mă tot Read More

  • LA MARGINI DE VIS
    LA MARGINI DE VIS

    LA MARGINI DE VIS (Corneliu Neagu, 14.06.2019) Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată cu mii de regrete vorbind despre noi în triste romanțe, pe-o harpă Read More

  • Liana NICOLAE: Uimiri lirice
    Liana NICOLAE: Uimiri lirice

    Ne-am întrebat?

     

    ”Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape nimic.”

    (La Fontaine, Despre oameni și valoare)

     

     

    Cât de important este să știm pentru ce trăim și ce facem cu viața noastră

    Poate sub cenușa zilelor noastre vom găsi  grăunțele de aur al adevărului

    Eterna contradicție dintre meditație și venerare unde fiecare are o durere

    Numai că durerea împărtășită cu alții este mult mai mică și mai ușoară

    Căutând ceea ce nimeni nu găsește aflăm licoarea amară a renunțării

    Nu știu dacă un scriitor trebuie să fie un filosof, să nu oprească lumina

    Sau un purtător al forțelor înțelegerii, o fereastră care să răspândească

    Să filtreze lumina cu grijă, să nu stea în calea ei, să-ndrăgească realitatea

     

    Nu vă-nțeleg pe voi, care vă rezemați de stele, aproape m-ați încolăcit

    Nu pe mine ci intuiția mea, înțelegerea mea față de tristețe sau boală

    Mă gândeam și la tine, cel care mă iubești în tăcere, oare mă-nțelegi?

    Sau ți-e teamă să recunoști sau vrei să renunți deși aceasta nu este ușor

    Nu este un lucru prea vesel să te joci de-a cuvintele, să oprești fulgerele

    Renunțarea nu este un lucru fericit, apleacă-te peste relele lumii cunoscute

    Că nu este așa deprimantă precum pare, să știi că nimeni nu scapă de tristețe

    Umilință sau durere, frumusețe, de compasiuni universale necondiționate

     

    Ce bine e să trăiești, e așa de bine, depinde cum privești dezamăgirile

    De foarte multe ori, dorința împiedică sau distruge bucuria, ne ascundem

    De mirosul acvatic, de-nceputuri, de cel care ne dorește înveninat și mândru

    Bărbații uneori își doresc ceea ce nu au, le e greu, teamă de un nou început

    Astfel pot alege să trăiască singuri, sfârșiți, fără o nouă trăire, fără alt început

    Se simt bine într-un pustiu fără oaze, neasemuit de ieftin, cu ceruri prăbușite

    Dorința lor nu dispare total, se folosesc de litere mute, luând-o de la-nceput

    Priveam păsările ciripind pe frunzișul iederii, până nu mai mi-era sete de fericire

     

     

    Dor

     

    Mă dor ochii, mă doare lumina, mă doare soarele, iubirea, mă doare dorul

    Mă doare imaginea, somnul, mă doare lumina, mă plânge plânsul și lacrima

    Și aducerea aminte, mă dor prietenii-neprietenii, mă sfârtecă timpul nemilos

    Mă taie viața, îmi explodează mintea și zâmbetul, câte nu mă dor, numărate

    Cel mai mult mă doare omul, omul uitat, amânatule, nevăzutule și apărutule

    Și dispărutule, anii rătăciți, răzvrătiți de neumblări și reveniri și câte mă dor

    Și despărțirile, regăsirile, sfârșitul și-nceputul, viața și ce mai este dincolo

     

    Toate mă uimesc, Doamne, chiar nu te gândești la mine, să știi că și ființa Ta

    Mă doare cu puterea și permanența Ei, iată, mă uită uitarea, mă urăște ura

    Mă iartă iertarea, mă șuieră trenul, mă bate austrul în suflet și inima ce face?

    Ea e mereu bătălie, ca pe front, răpusă, la război, când plânge, când râde

    Când bate mai rar sau uită, a pedepsit-o trupul meu prăpădit, tare învechit

    Trăiesc trăirea, iubesc iubirea, mor murirea, cânt cântarea, iubesc omul-om

    Întâmplarea-neîntâmplarea, visare-nevisare, joaca-joacă, trădarea-minciuna

     

     

    Mă-ncalță drumul, mă descalță pragul, mă împodobește seara și dimineața

    Ce multe treceri m-au călcat, ce multe drumuri m-au prădat, până la epuizare

    Viață împărțită între bagaje, avioane și aeroporturi, între frământate enigme

    Ce accidente m-au lovit, câți copii am pierdut, câte umbre am preschimbat

    Cum un vultur lovit, sângerând a căzut pe capul meu, câte zile l-am îngrijit

    Mă rătăcisem pe zăpezi răvășite, acolo am descifrat un pas de bărbat, o ușă

    Un sunet de cheie, unde sunt acum, cine sunt, unde merg, unde mă opresc?!

     

    Și mă mai doare cerul, valul, malul, copacii, orizontul, marea, ecoul nopții

    Muntele și brazii, mă doare mugetul cerbului și ochii căprioarei plăpânde

    Lumea, ființă-neființă, depărtarea-apropierea, omul-căzut, omul-ridicat

    Copilul plângând, vițelul mugind, mama și tata cu dorul de mine în liniștea

    Și pacea lor tăcută și câte mă mai dor, Doamne!? Libertatea, sănătatea

    Poemul, da, poemul și minciuna, măi, mă doare, că este prea multă nesimțire

    Așteptare în neașteptare, gloria fără merit, condamnarea nedreaptă-nelegală…

     

     

    Ficțiune

     

    Totul este ficțiune

    Realitate mințită

    O-naltă liniște-nvăluită-n fum

    Tremură pe zidul putred

    Totul s-a terminat, n-a fost nimic

     

    Nici dreptate, nici sentiment

    Nici împlinire doar o falsă victorie

    Doar o-nchipuire, o minciună târzie

    O cădere bolnavă, îngropată

    În tăcere strivită de adâncul palid

    Al exilului sau al nimănui

    Totul este frig și noapte

    Camera-nchisă miroase a mucegai

    Nu spun nimănui ce dor mi-e de-acasă
    Read More

  • În zăngănit de zale!
    În zăngănit de zale!

    Din bezna cea adâncă, ies duhurile rele, Să pună stăpânire pe-ai noștri politruci – Ne asupresc cu biruri din ce în ce mai grele Iar țara-ncet și sigur au pus-o ”pe butuci”!   N-au nici o meserie – Read More

  • Gheorghe A STROIA: CÂT DOR? (POEM PENTRU PĂRINȚI)
    Gheorghe A STROIA: CÂT DOR? (POEM PENTRU PĂRINȚI)

    Încă un an s-a dus din Veșnicie, câți vor mai fi, doar Domnul îi mai știe, de câte ori în marea cea de Timp, vom suspina cu lacrimi fără nimb?   Câți ani și câte zile-veacuri vor trece peste Read More

Abonează-te la GRATUIT

[newsletter]

Din alte categorii

BILANȚUL ANULUI 2017
BILANȚUL ANULUI 2017

BILANȚUL ANULUI 2017 Un obicei perpetuat prin vremuri este ca la finele fiecărui an să se facă bilanțul realizărilor și eșecurilor din planurile schițate în prima zi de Anul Nou. Unii se declară Read More

Exegeze