Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » George PETROVAI: La Ierusalim

George PETROVAI: La Ierusalim

La Ierusalim

 Călătoria a cerut

de la drumeţi efort cumplit –

mergeau întruna pe răcoare

conduşi de-un fler desăvârşit

 

(un GPS dumnezeiesc

al deplasării-instantanee

la locul fixat în idee

printr-un proces metafiresc)

 

şi ziua ei se odihneau

pe unde arşiţa-i prindea,

privind la vulturi cum planau

şi verdele se sfarogea.

 

Doar fermele ce tulburau

monotonia-nvâlvorată

c-un verde menţinut în viaţă

de apa prin ţevi picurată…

 

Şi iac-aşa, târâş-grăpiş,

Iisus şi Petru osteniţi

de anticul Ierusalim

au fost în fine înghiţiţi.

 

Priveau buimaci în jurul lor

la zarva mai ceva ca-n iad

şi, îmbrînciţi, au hotărât

să cate un mai paşnic vad.

 

– La templu, zise Petru-ncet,

poate-om găsi ce căutăm,

deşi – acum ca altădată –

în cuib de vipere intrăm.

 

Simţiră-ndată că-s purtaţi

spre templu de-un imens curent –

mulţimi de oameni ce-i scrutau

şi-al căror grai incoerent

 

îl pricepeau, căci el era

limbajul gândului la gând –

cum întrebarea se năştea,

răspunsu-şi lua locu-n rând!

 

Au înţeles din vorbărie

că ştiu cu toţii ce hram poartă

şi că mai marele-ntre rabini

în curtea templulu-i aşteaptă.

 

Într-adevăr, retras în turnul

habotniciei milenare,

Sinedriul părea în călduri

prin rabineasca-nverşunare.

 

– Ce mai tupeu! strigă rabinul

din ce în ce mai cătrănit,

să te întorci acolo unde

ai fost pe cruce ţintuit

 

pentru nelegiuiri mai grave

ca tâlhăria sau omorul.

Aveţi din partea mea o zi

să vă luaţi de-aicea zborul

 

şi-n veci de veci să ne-ocoliţi.

Altminteri, luaţi bine seama,

în piaţă veţi fi arşi de vii

ca tot ce-n mozaism dă iama,

 

cum am mai ars atâtea mii

din Noul Testament creştin.

Iar tu, se-ntoarse spre Iisus

cu vocea-ncinsă de venin,

 

să bagi la cap că pentru noi

– lui Iahve şi lui Moise devotaţi –

nu eşti Mesia, ci-un profet

mai şarlatan ca toţi ceilalţi!…

 

Luând ameninţarea-n serios

şi nedorind o confruntare oarbă,

ei se-ntrebau unde-ar putea

un aer mai destins să soarbă,

 

când au simţit a Romei vrajă

în zorul lor de-a fi departe –

doar ce-au dorit urbea eternă,

c-au şi sosit cu o iuţeală-aparte.

 

(Dorinţa li s-a împlinit

mai iute decât gândul zboară –

secretul ubicuităţii

făcea-nţelesul de ocară…)

George  PETROVAI