Ce este uitarea? Am cel mai simplu răspuns din partea mea, un muritor, ce sunt: uitarea este moartea de după moarte…! De ce există ea? Aceasta nu mai știu, însă, fără să mă resemnez, eu mă întreb dacă nu cumva absorbirea treptată a noastră în uitare este un proces mai scurt ori mai îndelungat de prefacere a omului în neant. De aceea, atât cât e în puterea noastră, să îi încetinim cursul (uneori, dimpotrivă, să îl accelerăm, situând pe fiecare dintre cazuri în condiția de favorabilitate pentru noi), dar să veghem neclintit ca uitarea să nu ne acopere conștiința.
Nu este nimic mai degradant, demobilizator și imprevizibil de dezbinător pentru un popor ca uitarea inconștientă, necugetată și indolentă a istoriei sale. Acel român ce-și uită conducătorii neamului său de la primii regi daci la domnitori și Dinastia Regală a României, acestei decăderi slujește.
Sub privirea noastră o lume moare, iar alta o schimbă. Chiar și viața fiecăruia dintre noi ia sfârșit tot sub privirea noastră. Uneori ținem piept morții, alteori, înțelegând că nu mai e nimic de salvat, ne lăsăm duși de val. Numai ceea ce rămâne în urma noastră ne prelungește amintirea numelui în lumina ori umbrele vieții noastre în act, cu faptele noastre bune, cu faptele noastre rele.
Iar celor învestiți de Dumnezeu, destin, lucrările, așezările și reașezările vremurilor să poarte vrednic Coroana României spre-a sluji țării și națiunii, independenței, integrității, libertății, dreptății, prosperității, demnității lor, istoria este aceea care le așază numele și faptele în cronici și-ntru pomenirea lor prin veacuri dincolo de veacuri…!
Bunul, blândul, eroicul, neuitatul nostru Rege Mihai I, pe viaducte de lumină va străbate timpul, absorbit în destinul și istoria României…! S-a născut pe 25 octombrie 1921, la Castelul Peleș din Sinaia. E trecut de un secol de când, până în lugubra zi a stingerii Majestății Sale din viață (5 decembrie 2017, la Aubonne, în Elveția) și de atunci în continuare, calendarul îi împăturește an cu an pe făgașul a două sfârșituri și două începuturi de veacuri și de milenii…!
25 octombrie este ziua aniversară a Regelui nostru, Mihai! Să nu uităm, niciodată să nu uităm! O amintire afectivă, un gând curat, de recunoștință, o rugă, un serviciu de pomenire creștină și cuvenită, pentru Regele nostru…!
Nu mai avem timp să ne uităm la cer, spune scriitoarea Evelina Păuna…! Mi se pare că timpul s-a micșorat și curge mai repede, spune admirabila interpretă de muzică ușoară Stela Enache, artistă devotată din toată ființa sa monarhiei și regalității românești…! Și eu simt astfel. Dar am timp să ridic ochii la istoria noastră, inimă să trăiesc iubirea pentru personalitățile care au făurit-o și conștiință să le cinstesc. Căci, ce lume-i aceasta, în ce timp trăim dacă nu mai ridicăm ochii la cer…, ce lume ar fi aceea, în ce timp ne-am afla dacă n-am mai asculta cântecul pământului, dacă n-am mai săruta un copil, dacă n-am mai îmbrățișa un bătrân? Și ce rătăcire ne-ar copleși, în ce pustiu ne-am pierde conștiința, ce întuneric ne-ar prăda inimile dacă l-am uita pe Regele Mihai…!
Nu este cedare mai fals camuflată în resemnare ca obișnuința cu despărțirea, nu este pe lume păcat mai greu ca adaptarea cu singurătatea. Acordăm întreaga nădejde pentru liniștea noastră, iubirea și încrederea într-o țară restaurată, Majestății Sale Margareta. Împreună întotdeauna cu Alteța Sa Regală Radu Principele Consort al României, cu Familia Regală a României, continuăm calea bună preluată de la înaintași, apărată și încredințată Majestății Sale Margareta, de către bunul Rege Mihai. Să nu îl uităm! 25 octombrie e ziua aniversară a Regelui…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..