Cum poţi „vinde” o poveste pentru a salva o viaţă

Simplitatea, confortul şi oferta extrem de variată aflată la doar câteva click-uri distanţă sunt doar o parte dintre avantajele care au făcut din comerţul online o industrie de peste 1 miliard de euro anual. Aflat în continuă ascensiune, e-commerce-ul susţine numeroase alte sectoare economice, pe care nu doar le-a salvat de criză, ci le-a adus profituri impresionante. Fie că vorbim de IT&C, turism sau modă, toate au fost propulsate în vânzări, iar acum şi organizaţiile non-profit îi adoptă principiile pentru a-şi promova cauzele nobile. Un astfel de ONG este şi Asociaţia „Salvează o inimă”, a cărei platformă de donaţii online este lăudată pentru eficienţa şi transparenţa puse în slujba celor care vor să ajute un om bolnav.

Liviu Taloi este cofondator al site-ului ECOMpedia.ro şi Community Manager al GPeC. Are o experienţă de peste 15 ani în marketing online şi de 10 ani în comerţul online românesc, fiind, printre altele, PR Manager la eMAG. În 2005, a fondat compania de consultanţă Web Audit specializată în e-commerce şi evaluări de site-uri. În ultimii ani, Liviu Taloi a oferit consultanţă de specialitate la mai mult de 100 de magazine online româneşti în e-commece, usability, analytics, conversion rate optimization şi online marketing. Multe dintre ele sunt acum lideri de piaţă în nişa lor. Liviu este, de asemenea, speaker la conferinţe şi seminarii, în special dedicate comerţului electronic, scrie articole şi analize de piaţă.

Asociaţia “Salvează o inimă” a fost infiinţată pe data de 17 decembrie 2012, şi îşi doreşte să reunească sub acelaşi acoperiş un număr cât mai mare de profesionişti din diferite domenii, oameni bine pregatiţi şi motivaţi, oameni de bine, oameni simpli, cinstiţi şi oneşti, oameni care cu suflet şi dedicare pot ajuta în campaniile şi proiectele noastre şi astfel împreună să ne atingem scopul final de a lăsa copiilor noştri o moştenire valoroasă, mărturie a faptului că noi oamenii, comunitatea în ansamblul ei, suntem tot ce trebuie şi suficient pentru ca lucrurile să meargă într-o direcţie bună.

–––––––––––––––––

Gabriel TUDOR (Asociaţia “Salvează o inimă”): S-au obişnuit românii cu ideea de a face cumpărături pe internet? În urmă cu 5-6 ani, exista încă destulă reticenţă…

Liviu TALOI: Lumea s-a obişnuit în sensul că dacă acum 5-6 ani se cumpărau cu preponderenţă pe online cărţi, componente de IT&C, în acest moment cumpărăm pe net aproape orice: produse alimentare – chiar şi fresh nu doar conservate-, miere de albine de la producătorii tradiţionali, până la fashion, care este un sector ce avansează foarte mult. Nu ştiu dacă putem cumpăra nave spaţiale, dar ideea este că putem cumpăra aproape orice tip de produs pe internet, chiar şi în România. Sigur că în România există o gamă mai puţin variată de produse. Din această cauză mai sunt clienţi care caută aceste produse şi pe site-urile de e-commerce din străinătate.

Gabriel TUDOR: Cât se cumpără din magazine şi cât din spaţiul virtual? Care este, în procente, raportul dintre comerţul clasic şi cel electronic?

Liviu TALOI: Raportul poate părea destul de nefavorabil mediului online pentru că, în acest moment, suntem la o pondere de 2-2,5% din comerţul tradiţional, ceea ce înseamnă că avem foarte mult loc de a creşte. În ţările mai avansate din acest punct de vedere – cum ar fi Marea Britanie sau Statele Unite – se duce înspre 30, 40 sau chiar un pic mai mult de 40%. Cifra nu este foarte mică la noi, dar este mică comparativ cu comerţul tradiţional. Dacă vorbim de produsele fizice, care se pot manevra – se numeşte retail online sau etail acest sector – cred că anul acesta sărim puţin peste 1 miliard de euro. Anul trecut am avut vreo 900 de milioane şi dacă creştem şi anul acesta cu vreo 25-30%, depăşim puţin un miliard. Dacă ne uităm şi la produsele care nu se livrează, nu sunt fizice, cum ar fi serviciile – şi aici includ: turismul online, asigurările, plata facturilor, plata telecomunicaţiilor – nici nu pot estima această cifră, este foarte mare!

Gabriel TUDOR: A fost o creştere consistentă…

Liviu TALOI: Da, de vreo 2-3 ani încoace creştem în medie cu 25-30% pe an doar pe acest sector al produselor tangibile. Când ne uităm şi la sectorul de e-commerce complet, adică produse fizice şi non-fizice, nu zic că se dublează dar creşte foarte mult când adăugăm şi serviciile în această socoteală.

Gabriel TUDOR: În ce sectoare de piaţă se vinde cel mai bine, în mediul online?

Liviu TALOI: În aproape orice sector, dar există câteva care funcţionează bine: cartea, IT&C-ul, sunt deja istorice la noi în ţară. Din urmă vine fashion-ul. Practic aş zice că fashion-ul a depăşit IT&C-ul în România ca cifră de afaceri vehiculată pe comerţul online pe un an de zile. Mai sus de fashion, însă, se găseşte turismul online. Vă ziceam că este vorba de produse gen vacanţe, bilete de avion. Deci, primul aş spune că e turismul online, după care vine fashion-ul şi poate pe locul 3 sau 4 chiar este IT&C-ul. Cartea nu ştiu exact unde se situează, e un sector important.

Gabriel TUDOR: Cât investeşte un antreprenor pentru deschiderea unui magazin online? Despre ce costuri vorbim la început de drum şi după cât timp se poate aştepta un profit?

Liviu TALOI: Răspunsul la această întrebare este foarte complicat şi în acelaşi timp şi foarte simplu: atât cât trebuie. Depinde foarte mult de nişa în care îţi deschizi magazinul online. Una e să intri acum pe IT&C, unde concurenţa este puţin mai mare, şi alta este să intri pe o nişă unde nu prea există concurenţă. Dacă vrei să fie un business de familie, se poate cu bani puţini. Într-un termen relativ scurt poţi să ajungi profitabil în măsura în care îţi faci câteva lecţii: să ştii cam cum se pune produsul pe internet, cât costă, ce platformă să aleg. E un proces de cunoaştere, de descoperire, de învăţare. Dacă vrei însă să faci o uzină întreagă, să devii competitiv, să ai rulaj de milioane de euro pe an, se poate, dar trebuie să fii pregătit să investeşti atât cât trebuie ca să îţi atingi acele obiective. Nu e uşor să intri pe nişa de IT&C, puţin mai aglomerată, unde este eMAG-ul, MarketOnline, PC Garage şi alte companii destul de bine consolidate pe piaţă în acest moment, şi să-ţi propui ca în 2 sau 3 ani de zile să devii lider de piaţă sau măcar să fii pe locul 2. Acest lucru face ca investiţia să fie foarte mare. Câteva sute de mii de euro nu sunt suficiente în această zonă! Când vorbim însă de o afacere de familie – soţ, soţie, au o stupină pe la ţară, colectează, vând personal, fac personal acele colete – lucrurile pot fi simple. Câteva mii de euro poate să fie mult! Deci, se poate de la foarte puţin până la foarte mult.

Gabriel TUDOR: Un magazin online înseamnă, de regulă, mai puţin personal, dar poate presupune investiţii în aparatură. E mai rentabil să investeşti în tehnologie decât în oameni?

Liviu TALOI: Este o alegere care vine cu timpul. Când începi să faci un magazin online, prima chestie pe care o faci ca să te extinzi un pic este să mai angajezi un om. În general, din acel moment ai nevoie de proceduri, de fişe de post în firma ta. Celei de-a treia persoane trebuie să-i dai de lucru şi să controlezi ce face. De la a treia persoană în sus încep durerile de cap legate de „ce-i dau să facă, cât o plătesc, dacă a făcut tot ce trebuia să facă”. Se merge pe această logică de a mai aduce încă un om şi încă un om, pe măsură ce magazinul online evoluează. Asta este ceea ce eu numesc dezvoltarea pe orizontală, adică adăugăm câte un om în funcţie de ce nevoie avem: încă un om pe colete, încă un om pe livrări, încercăm să suplinim nevoile pentru că business-ul se dezvoltă cât de cât şi începem să adunăm oameni în jurul nostru. Asta e varianta 1. La un moment dat, această variantă devine puţin neprofitabilă, pentru că jumătate din costurile pe care le are orice firmă sunt în zona de salarii. Cine are un business mic, are 2-3 comenzi sau 10 comenzi pe zi încă nu a intrat în zona de disconfort, încă stă bine şi se poate dezvolta pe orizontală. Dar cei care au ajuns la 30 sau la 50 de comenzi pe zi încep să simtă nişte dureri de creştere. În acel moment este bine să treacă pe această dezvoltare de tehnologie, pentru că tehnologia ajută foarte mult în a optimiza fluxurile din compania ta.

Gabriel TUDOR: Dar în acelaşi timp, pe termen lung, începe să înlocuiască oamenii şi mulţi rămân fără locuri de muncă…

Liviu TALOI: N-am văzut oameni daţi afară pe motivul ăsta, cel puţin la clienţii pe care îi am eu, pentru că ei devin mai creativi. Oamenii care sunt în companie de obicei sunt păstraţi, fac lucruri mai eficient, mai bine, într-un timp mai scurt, astfel încât au timp să gândească lucrurile pe un plan mult mai înalt. Şi atunci compania devine din ce în ce mai profitabilă. Eu nu am văzut ca un patron de magazin online să dea afară un om pe motive neîntemeiate. Nu cunosc aşa ceva!

Gabriel TUDOR: Care sunt cele mai frecvente probleme legislative ce apar în cazul unui magazin online şi care sunt poverile fiscale?

Liviu TALOI: Poverile fiscale ale proprietarului sunt identice cu cele ale unui magazin fizic normal, de la colţul străzii. Nu sunt alte taxe, alte impozite, sunt practic aceleaşi chestiuni. Partea legislativă este puţin mai dură pe online decât pe offline. Pe offline, clientul are cum să pipăie produsul şi să aleagă în cunoştinţă de cauză şi să îşi asume răspunderea pe ceea ce vede cu ochii lui şi simte cu mâna lui. Pe online se întâmplă vezi o poză pe un site şi nu prea ştii cum va fi în lumina din camera ta.

Gabriel TUDOR: Pe toate scrie că sunt cu titlu de prezentare…

Liviu TALOI: Nu ajută foarte mult uneori acest disclaimer… Există această lege prin care clientul poate face retur necondiţionat în termen de 14 zile calendaristice de la primirea produsului, fără a invoca niciun motiv. Eu, ca şi client de online, am acest drept. Comerciantul are partea cealaltă, obligaţia de a onora acest retur, de a da banii înapoi după ce a primit produsul în depozit. Trebuie să dea banii în 30 de zile calendaristice de la primirea acelui produs înapoi de la client. Ăsta este un mic impediment văzut ca o sperietoare şi care, în realitate, nu e deloc sperietoare. Din experienţa mea de lucru cu foarte mulţi clienţi – peste 100 de magazine online -, procentul celor care fac retur din acest motiv este mult sub 1 la sută. Sunt foarte mulţi oameni de bună credinţă, care nu vor returna produsele. E adevărat că orice comerciant poate greşi. Spre exemplu, la fashion se întâmplă mai des: acolo e mărime şi culoare, poate să nu ţi se potrivească mărimea, dar acelaşi lucru se întâmplă într-un magazin la colţul străzii. Te duci cumperi o bluză, o rochie, un tricou, nu ţi se potriveşte, îl duci înapoi. Returul este chiar mai mare în magazinele tradiţionale decât în magazinele online.

Gabriel TUDOR: Cât de sigură este plata cu cardul?

Liviu TALOI: Am să vă spun o poveste despre falimentul Malev, o companie aeriană mare de la unguri. Malev a dat faliment acum vreo 2-3 ani de zile, lumea a fost prinsă cu biletele cumpărate în momentul ăla. Când a dat faliment compania, au fost oameni care circulau în momentul ăla cu Malev. Singurii care şi-au primit banii înapoi au fost cei care au plătit online cu cardul, pentru că banca emitentă a cardului clientului este cea care acoperă acel cost. Este o falsă problemă că nu suntem siguri atunci când cumpărăm online. În momentul în care spui băncii „a fost o fraudă”, îţi capeţi înapoi banii de la banca unde ai tu cardul. N-ai niciun motiv de panică! Da, uneori se întâmplă să fie fraude şi te poţi trezi că de pe cardul tău s-a debitat o bicicletă, de exemplu. Nu o recunoşti, te duci la bancă, faci un formular, e foarte simplu, îţi iei banii înapoi de la bancă rapid. Şi procentul de fraude în România nu este mic, este enorm de mic: 0,001%. În toată Europa cred că avem frauda mai mică de 0,1%, dar în România plata cu cardul online e fraudată la un nivel extraordinar de mic. Nu există judecată, ci e vorba de o procedură la Poliţia Română, unde este un departament special. Se rezolvă foarte repede! Ca şi client n-ai niciun fel de temere că nu se vor rezolva lucrurile. Poliţia lucrează împreună cu banca unde ai tu cardul şi de obicei banca te anunţă că ţi-a dat banii înapoi în termen de un număr de zile de la cererea aceea pe care o faci la Poliţie. Poliţia investighează cazul şi dă o soluţie.

Gabriel TUDOR: Cumpărătorul are o mulţime de beneficii când vine vorba de achiziţiile online. Care sunt, însă, dificultăţile pe care le-ar putea întâmpina?

Liviu TALOI: Una dintre cele mai mari dificultăţi pe care le-ar putea avea un consumator este să nu-şi găsească produsul în multitudinea de produse pe care le are acel site şi să nu poată folosi cum trebuie site-ul. Sunt site-uri care merg mai lent, sunt foarte stufoase şi nu ajută clientul într-o decizie de alegere a produsului. Când ai 3 borcane de miere pe site e uşor să alegi, dar când ai 30.000 de produse pe un site foarte mare, e greu să alegi şi atunci trebuie să ai instrumente să simplifice această muncă de alegere a produsului. Aici se vede cât de abil este comerciantul să facă un site care să se potrivească din ce în ce mai bine cu nevoile clientului. Mai sunt probleme în zona de mobile. În România, o treime din traficul unui comerciant online vine din mobile. Nu întotdeauna conţinutul este afişat la fel de bine ca pe un laptop sau desktop, pentru că acel site nu este pregătit să arate cum trebuie.

Gabriel TUDOR: Cât de sigură este transmiterea datelor bancare pe site-ul unui magazin? Cum ne dăm seama dacă numărul şi celelalte informaţii ale cardului folosit pentru cumpărături pot ajunge unde nu trebuie?

Liviu TALOI: Mulţi români – cam 95% – plătesc cu cash on delivery, adică plata ramburs. A venit coletul, te-ai uitat să vezi că în pachet ai televizorul cu plasmă care costă mult, nu pare să fie ciobit, e OK. Dacă vezi o ciupitură undeva, pe colet, poţi să zici „Domn’e, nu-l iau!” şi nu plăteşti. Acolo totul e sigur. Să presupunem că ai luat televizorul cu plasmă şi l-ai plătit online, cu cardul. În momentul în care alegi să plăteşti cu cardul online, eşti direcţionat automat pe alt site, al procesatorului de plăţi cu cardul, MobilPay, PayU, bănci cum ar fi ING-ul, Libra, Garanti Bank. De obicei se vede acest lucru, URL-ul de sus se schimbă, se înţelege că eşti în altă parte şi datele stocate nici măcar banca nu le vede, darămite comerciantul! Banca trimite mai departe către VISA şi MasterCard, ei sunt singurii care văd numărul tău de card. După ce VISA şi MasterCard validează tranzacţia, se întoarce înapoi răspunsul către bancă, banca autorizează plata şi dă comerciantului OK-ul. Deci, comerciantul niciodată nu vede aceste date, nu are acces la ele pur şi simplu! Recomand celor mai sperioşi un pic să utilizeze cardurile înrolate în 3D Secure. Cam toate băncile din România au trecut pe acest sistem. Ce înseamnă 3D Secure? Pe lângă faptul că te duci într-un site specializat criptat pe o cheie de nu-ştiu-câţi biţi, îţi mai cere şi o parolă suplimentară pe care o şti numai tu, un fel de PIN. Aşadar, mai ai încă o parolă la aceste tranzacţii. Cât să vadă hacker-ul ăla chestiile astea… Să fim serioşi! Aş vrea să reţineţi mesajul ăsta: este mult mai probabil să-ţi fure cineva portmoneul din buzunar la o coadă, într-un hypermarket, decât să-ţi ia datele cardului în mediul online.

Gabriel TUDOR: În mediul online se fac tranzacţii nu doar în scop comercial, ci şi umanitar. Există asociaţii şi fundaţii care colectează fonduri pentru diverse cauze. Din punct de vedere strict tehnic, ar fi tot o formă de comerţ. Ce trebuie să facă ONG-urile pentru a atrage cât mai mulţi donatori?

Liviu TALOI: Să facă un pic de marketing. Trebuie să se promoveze puţin şi ele, trebuie să spună „Uite ce fac eu, mă ocup cu acest lucru!”, să folosească vedetele, persoanele publice, să-i ajute să răspândească aceste lucruri frumoase pe care le fac. Sunt foarte multe asociaţii care lucrează cu această parte digitală şi câştigă bani pentru a face fapte bune folosind modelul de business de pe online – e-commerce – cum faceţi de altfel şi voi. E o muncă de convingere şi, în general, aici lucrurile merg foarte mult din gură în gură. Contează foarte mult puterea exemplului. Când salvezi viaţa unui copil, cum faceţi voi deseori, merită ca oamenii să vadă. Pe Facebook, ai văzut că eu mai dau Like, mai dau Share la ce faceţi voi, aşa funcţionează lucrurile! Contează foarte mult acest marketing online, astfel încât să atrageţi cât mai mulţi clienţi. Altfel decât prin puterea exemplului este greu.

Gabriel TUDOR: Când nu dispui de un buget pentru aşa ceva…

Liviu TALOI: Sigur, pentru că voi trăiţi din bugete mici, nu vă permiteţi să faceţi campanii, dar întotdeauna există pentru voi cineva care vrea să vă ajute. N-aţi ajuns încă la el. Trebuie cumva să căutaţi permanent aceşti oameni care sunt binevoitori şi vor să ajute la acest tip de e-commerce caritabil. Sigur există!

Gabriel TUDOR: Cât de important este aspectul vizual al site-ului, acea caracteristică de „user-friendly” în termeni agreaţi de cunoscători?

Liviu TALOI: Trebuie să-l laşi pe client să aibă o uşurinţă în a dona, în a face acel act de generozitate. Deci, să n-avem erori, să fie uşor de folosit site-ul! Ceea ce îmi pare mie mai important pentru un site cum e site-ul vostru este acea componentă de transparenţă şi de branding personal al asociaţiei: ce am făcut cu banii respectivi, cum l-am ajutat pe copilul acela, ce acţiuni am făcut să promovez cazul social cutare. Acestea sunt lucrurile la care se uită oamenii atunci când se gândesc: „Să dau bani… să nu dau bani…”. Au temeri şi ei în a dona aceşti bani şi lumea e circumspectă. E greu să câştigi încrederea oamenilor şi când o câştigi o poţi pierde foarte uşor. Cred că transparenţa este cel mai important lucru. Voi faceţi o treabă foarte bună pe zona asta, mie îmi place foarte mult ceea ce faceţi! Cereţi ajutorul comunităţii! Am nevoie de ajutor să promovez cazul cutare… Cum să facem să fie mai bine? Şi aici trebuie la fel de multă transparenţă şi sinceritate în a cere ajutor şi feedback de la persoane care nu te cunosc practic, dar care simpatizează cu ceea ce faceţi voi.

Gabriel TUDOR: Unde pot învăţa reprezentanţii ONG-urilor cum să se descurce mai bine în online?

Liviu TALOI: ECOMpedia.ro este un site unde puteţi pune întrebări despre ce înseamnă e-commerce şi marketing digital. Acolo răspunde comunitatea. Ajutorul meu vine şi el când lumea nu se descurcă. Sunt şi specialişti, răspund şi ei benevol, deci e un loc unde pot să înveţe. Mai este Gala Premiilor e-Commerce unde ar putea veni măcar la conferinţe, deşi costă puţin biletul. Eu mai fac training-uri, cursuri în domeniu, însă poate să trimită lumea un e-mail oricând, cu mare plăcere. liviu.taloi@ecompedia.ro este adresa unde pot pune o întrebare şi, dacă pot, îi ajut cu mare plăcere, mai ales că îmi ia puţin timp să răspund.

Gabriel TUDOR: Ce este Web Analytics şi la ce ajută?

Liviu TALOI: E un program care face tracking pe site – câţi oameni intră, câţi completează un formular de adeziune, câţi fac o donaţie, câţi cumpără un voucher de la voi. Chestiile astea se măsoară cu Google Analytics, care e gratis, însă trebuie să înveţi câte ceva ca să îl poţi folosi la adevărata lui valoare. Chiar şi o asociaţie non-profit ar trebui să măsoare ceea ce eu numesc KPI-uri – Key Performance Indicator – sau indicatori, pe scurt. Eu până acum nu am găsit niciun site la care să nu pot avea un indicator financiar. Şi ONG-urile non-profit trebuie să fie de fapt for-profit la nivel de măsurare al acestui indicator financiar. Să presupunem că avem un ONG care are un număr de membri, colectează adeziuni şi are o mie de adeziuni pe an. Mai presupunem că această asociaţie non-profit pbţine sponsorizări de 10.000 de lei pe an. Ce voi face eu e să împart acei 10.000 de lei pe an la 1.000 de adeziuni trimise şi o să îmi iasă 10 lei pe adeziune. Acesta este un indicator financiar foarte important pentru asociaţia non-profit, pentru că de câte ori se înregistrează pe formularul de adeziune o cerere, eu câştig – ipotetic bineînţeles – 10 lei. Şi pot duce acest indicator financiar în cereri de susţinere a unui eveniment public (câţi oameni se duc la un eveniment public) şi eu pot să calculez c-am câştigat ipotetic 1 leu pentru fiecare participant. Sau în cazul vostru, unde vindeţi acele vouchere într-un fel sau altul, lucrurile sunt şi mai directe. Partea asta financiară trebuie neapărat măsurată. De ce insist, deşi asociaţiile sunt non-profit? Pentru că lucrurile se măsoară altfel când te uiţi la bani. O măsură a succesului unui ONG este impactul şi la nivel financiar pe care îl are în ceea ce face. Vorbim de numărul de bani strânşi prin donaţii, vorbim de număr de cazuri. Am nevoie să ştiu aceşti indicatori ca să văd evoluţia în timp, să văd că voi ca asociaţie progresaţi, pe indicatori financiari şi non-financiari. La această măsurătoare ajută acest soft numit Google Analytics.

Gabriel TUDOR: Ce aport are comerţul electronic, o industrie relativ nouă pe piaţă, la starea economiei româneşti?

Liviu TALOI: Noi împingem mai multe industrii din spate. Vorbim de advertising, care este împinsă în faţă de online, vorbim despre alte industrii conexe, tranziţia de la TV clasic la advertising online, IT&C-ul în sine, pentru că avem nevoie de multe computere. Cărţile se vând şi ele online, deci industria cărţii beneficiază şi ea într-o oarecare măsură de comerţul online. Şi industria de curierat se dezvoltă pentru că se dezvoltă comerţul online. Practic este ca un vârf de lance.

Gabriel TUDOR: Cum vedeţi industria aceasta în următorii 10 ani?

Liviu TALOI: Clar creşte! Şi anul acesta va creşte cu 25-30 la sută şi cred că şi anul viitor va fi la fel. Comerţul tradiţional, cel offline, nu numai că n-a crescut, a cam luat-o la vale. Comerţul online, însă, a reprezentat acea parte a comerţului care a mers bine în sus. În jos n-am văzut nimic şi n-o să văd probabil, în următorii 5 ani în niciun caz! Nu ştiu câte industrii au creşteri de două cifre în acest moment. Comerţul online este o industrie care se mişcă repede şi în sus. Italia are aceeaşi cifră cu noi, deci nu suntem departe de alte ţări.

Gabriel TUDOR: Oare vom renunţa la plata în numerar în favoarea celei cu cardul?

Liviu TALOI: Nu, nu cred! Cultura noastră este aceea de a pune mâna, de a verifica, de a avea îndoieli despre ceva. Încă nu iubim banii de plastic. Abia în comerţul tradiţional a început lumea să plătească mai mult cu cardul, la cozile de la hypermarket. Încă mai avem de lucru şi acolo, darămite pe online! Nu cred că foarte curând vom renunţa la plata ramburs, pentru că lumea nu are niciun risc atunci când plăteşte la venirea coletului, niciun risc!

–––––––––––––––––––

Gabriel TUDOR

1 iulie 2015

––––––––––––––

ASOCIAŢIA “SALVEAZĂ O INIMA”

Sediul social:sat Boscoteni Comuna Frumuşica Jud.Botoşani

C.I.F: 31015982

E-mail: salveazaoinima@gmail.com

\Website: www.salveazaoinima.ro

Facebook: www.facebook.com/salveazaoinima

Telefon: 0752.753.540

14.04.2015

Vlad Plăcintă

Preşedinte

Asociaţia “Salvează o inimă”

0752753540

Transmite,

1. Tănase Tasenţe

Director General

Plus Communication

by

Referinţă Bibliografică

Gabriel TUDOR: DIALOG DESPRE E-COMMERCE CU LIVIU TALOI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 iulie 2015