Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » Adrian Naidin, într-o lume a sa și a universului sonor al muzicii estetice, în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, ediția a cincea, 17-18 iunie 2023

Adrian Naidin, într-o lume a sa și a universului sonor al muzicii estetice, în serile Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu”, ediția a cincea, 17-18 iunie 2023

Drăgaica n-a fost niciodată o simplă desfășurare de ritualuri și ceremonii, ea a fost dintotdeauna o amplă cuprindere de manifestări sărbătorești ce fac parte din cultul recoltei, vegetației și fecundității, iar originea lor este foarte îndepărtată în timp, regăsindu-și sensurile și inspirația în ritualuri de invocare a zânelor tinere, spre a proteja recoltele.

În ideea fixării temporale exacte a Târgului de Drăgaică întemeiat la Buzău, nu putem dispune decât de documentele comerciale din secolele XIII-XIV, și de povestiri ori înscrisuri despre unii negustori de carne de pe Valea Buzăului ce-aduceau marfă la „Târgul dintre ţări”, organizat între 10 şi 24 iunie, la poalele Penteleului, dovadă a faptului că se practica un schimb de mărfuri, însemnând lână, caș, brânză și pastramă aduse de la munte ori lemn și vite, toate date pe cereale de la câmp (informații pe larg și demne de cercetat sunt prezentate foarte documentat de către istoricul Marius Constantinescu).

Dar noi, trăitori contemporani ai timpului acestuia în care ignoranța înghite zi cu zi istoria, credința, tradiția, cultura, arta, avem zidită o temelie modernă însă nu fără tonusul, abundența, alaiul și tumultul tradiției Drăgaicei, Sânzâienelor sub a doua denumire a ei.

Iar dacă avem această temelie, faptul se datorează șansei de a exista un oraș magic, Primăria Municipiului Buzău cu primarul vrednic și sufletist Constantin Toma și Centrul Cultural Alexandru Margiloman, care i-au croit locul și i-au dat însuflețire. Cu această vrednică oblăduire din două laturi – locul potrivit cu omul care-l sfințește și instituțiile adecvat funcționale –, precum și Drăgaica buzoiană, a fost posibilă în 2023 (17-18 iunie) găzduirea unui eveniment muzical unic în România și ziditor de bine sufletesc peste pâcla mâhnirilor curente de tot felul: Festivalul Național de Folclor „Benone Sinulescu”, a cincea ediție (putea fi a șaptea, dar pandemia fatidică actului cultural a retezat timp de doi ani drumul festivalului prin monografia spirituală ce se ridică din negura politică a prezentului la lumina speranțelor noastre).

Unul din momentele de mare profunzime poetică, muzicală, colocvială – empatică interrelaționare cu publicul – a fost recitalul vocal instrumental al artistului Adrian Naidin, magician al violoncelului ce transfigurează instrumentul muzical în vuiet, susur, foșnet, răpăit, strigăt, clinchet, dangăt, geamăt, chiot…, tot ce rezonează cu universul sonor al lumii noastre percepute și deopotrivă tainice; iar vocea o împletește cu propriile-i vibrații ale propriei vieți sufletești, purtând în ea dorul, uitarea, bucuria, jelea, durerea, vindecarea, iubirea, dezolarea, pacea, revolta…, cuibărite  minunat de grav, precum sunetul violoncelului, într-o voce melodică mai mult decât omenească, mărită la superbitatea sensibilității omenești.

Din locul lui în scenă, pe un scăunel cât mai în față, cu violoncelul cuprins între un braț și un arcuș, Adrian Naidin stă de vorbă cu publicul, îi povestește, îi spune glume, râde cu el și intră în suferința lui lăuntrică…, nu face politică, dar atinge subtil, adevărat și avertizător, una, alta…!

Dincolo de comunicarea verbală cu vervă și inteligență, familială, amicală, este invitat ediție cu ediție la Festivalul Național de Folclor „Benone Sinulescu”, de altfel este chiar un artist foarte prețuit și susținut dintru începuturi de către Benone Sinulescu, spre a cânta publicului buzoian, deși chiar și atunci când vorbește parcă murmură cu timbralitate melodică.

L-am întâlnit și la ediția din 2023 a festivalului, eu în acele zile fiind cumva, nu știu de ce, mai introvertit, mai grăbit, mai sufocat de căldură și de unele incorectitudini ale unora față de mine… ori poate nu…! Poate eram așa, poate erau alții și mi se părea că sunt eu…, se mai derutează oamenii, mai ales când observă și unele teribile gesturi de ingratitudine față de ei (nu mă refer, în niciun caz la Adrian)… Mai adevărat decât adevărul cel mai pur e faptul că acest artist este incredibil de valoros, are nevoie de liniște și concentrare, trăiește în lumea lui înainte și chiar și după un spectacol, înțeleg foarte bine aceasta…! Nici eu nu trăiesc în lumea altora, de altminteri. Trăiesc în lumea mea, doar mai vizitez și mă mai vizitează altcineva.

Bucuria și plăcerea de a-l revedea pe artistul Adrian Naidin au fost nespus de mari. Este un artist de excepție. Muzica lui e o câmpie, o pădure, o apă, un cer, o pasăre, un cerb, o floare, un tulnic, un clopot, o toacă, o rugă, o alinare, un plâns, un râs, un soare, o umbră, o ploaie, o zăpadă, un drum, o odihnă…! Muzica lui trebuie luată cu tine, unde pleci tu de la concert, iar acolo, oriunde te-ai afla, te închizi în ungherul casei din gândul și inima ta, apoi asculți din nou, ecoul visului și emoțiile muzicii…!

Frumos, minunat de frumos…! Anul ce vine, la a șasea ediție a festivalului sper să avem unul sau altul (cel mai bine ar fi amândoi) inimă mai bună.

(Aurel V. Zgheran)

Facebooktwitterby feather