Cartea zilelor noastre
Un roman despre Roma
Adică o poveste scrisă azi, cu d-ale antichității. Claudius, Messalina, Agrippina, Nero, Vespasian și Vitelius. Conducători și… gladiatori. Femei, curvie, dezmăț. Lupte în arenă și sete de sânge. Cămătărie, hoție, corupție zdravăn. Politică, intrigi. Venalitate și răutate. Construcții monumentale. Incendii sau inundații. Bogăție și sărăcie. Sclavi și răzmerițe. Aristocrație și tiranie. Spiritualitate și decadență din plin…
Astea și-ncă altele combinate acum, în al treilea mileniu, de un neamț inventiv. Cu fantezie bogată. Cunoscător în istoria artelor. Jurnalist, mai întâi. Apoi, novelist european de succes. Care, în cazu` de față, ne poartă prin Roma de odinioară. Recreând întâmplări, personaje de atunci. Caius Vitelius, mândru gladiator, Unu` dintre ele. Central, evident. Existența și destinu-i dur. Împliniri, neîmpliniri. Măreția și nefericirea. Iubirea și moartea. Pe scurt, o epocă…
Vandenberg ales-a din istorie după cum a putut. Din surse câte-or mai fi. A gândit, a chibzuit, pân` la urm-a izbutit. Și romanul* a ieșit, zic eu, în chip nimerit. Aventuri d-ale timpului. Atmosferă convingătoare. Îndeosebi prin detalii. O frescă a lumii aceleia. Cu soarta unui om mai aparte în mijlocul ei. Ce poate, cumva, ține loc de manual. Trecut povestit în mod iscusit, atrăgând sporit. Philipp are condei, știință, documentare utilă. Marfă, să spunem, bogată, benefic utilizată. Dovadă, narațiunile pe foi așternute îmbelșugat. Opurile sale, de apreciat. Cu bun rezultat la vânzare, cert…
Păcat că ediția-n limba română conține, urât, greșeli de tipar numeroase. Lipsind corectura vizibil. Impardonabil, supărător. Dar, cine vrea s-o citească totuși o face oricum. Fincă Roma atrage etern. Și pe bună dreptate…
Adrian SIMEANU
* Philipp Vandenberg, Gladiatorul, Ed. ALFFA, 2006

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..