Muzica zilelor noastre
Ce fuse-n februarie vecin?
Preponderent, artiști sud-coreeni. Cu câțiva vest-europeni în combinație. Adică ”marele” festival cu care ne-a ”obișnuit” de niște ani încoa` concert-maistrul Mădălin Sandu. Interesant oarecum, da` nu spectaculos nici de astă dată. Mai degrabă excesiv, când te gândești câți alții, realmente valoroși, faimoși, nu urcă pe scena instituției piteștene, al cărei bilanț lunar îl prezint, pe scurt, în tabletă. Așa că trecem la Simina Croitoru și Walter Hilgers. Violonista bucureșteană venind și cu micuța Eva, fiica-i moștenitoare-n preocupări să zicem. Au cântat un bis împreună pe corzi, aplaudate inevitabil. Deși, din punctul unora de vedere, Walter Hilgers fuse eroul serii. Căci se arătă iară ca un dirijor redutabil. Profesionist incontestabil și entuziast cât cuprinde. Neamț serios, priceput vădit în ceea ce face. Meritând a presta la pultul oricărui colectiv simfonic (românesc măcar) fără doar și poate. Motiv să-i fi dedicat deja un articol special, publicat până acum ici-colo…
Le-au urmat, deloc nepotrivit, Tiberiu Oprea și Răzvan Dragnea. Primu`, a cărui evoluție s-a consolidat în timp, e la pupitrul casei de la începuturile ei. Dragnea, după obicei, clăpar puternic, virtuoz și atractiv. Bucureștean, prof în materie la Universitatea Pitești. Care, binevenit, dădu viață unui fain concert al franțuzului Saint-Saëns. Un nou recital l-ar scoate și mai dihai în relief, nouă priindu-ne îmbelșugat. De altfel, că adusei vorba de recitaluri, n-ar strica nici unu` cu Mădălin Voicu jr. Căruia îi stă cu mult mai nimerit ca interpret decât în alte posturi (a se vedea conferințele neconferințe susținute deocamdată la filarmonica argeșeană. Iar Nicolae Dumitru, după evoluția solo anterioară, merită indiscutabil un concert…
Și pentru că trebuie să închei totuși textu`, îl amintesc pe acordeonistu` Fernando Mihalache. Cu fine sonorități latino. În compania orchestrei, condusă de Alexandru Ilie, de la Operetă. Apoi, pe Costin Grigore. Și-acesta un dirijor cu oarece vechime p-aci. Și rezultate, desigur. În tandem c-o pianistă tot sud-coreeană. Eunju Lee. Fără a uita programu` de jazz oferit în premieră de brașoveanca Dalma Kovács. Acompaniată bine de trioul specific al instituției. Cam atât. Că, potrivit unor promisiuni cărora mi-s nevoit să le acord încredere pân` la proba contrarie, ar fi loc de mai bine în continuare…
Adrian SIMEANU
by