O energie de necurmată revărsare e aceea transmisă de admirabila actriţă a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, Adriana Trandafir – transmisă cu ochii ce ard ca filamentele şi inepuizabil de veseli, cu glasul febril, cu jocul trupului faţă de care sunt lente vijeliile. E destul a fi privită întâia oară, ca necunoscută şi transpare de la ea că nimic notabil nu i-ar cădea mai bine ca actoria.
Singurele cu verva sa sunt tot actriţele de la „Tănase”. Fiecare dintre ele au un ceva propriu şi de aceea, cel mai bine e să le iubim pe toate.
Pentru cine o cunoaşte mai îndeaproape pe Adriana Trandafir, această constatare nu găseşte motiv de precipitare. Ea acceptă şi conlucrează la apropiere, încât prietenia îşi redobândeşte de fiecare dată, când e pierdută, forţa.
Dragostea este axa demonstraţiei de legătură cu publicul în care consistă energeticismul de o parte şi de alta, pentru că nu ar fi de conceput un spectator inert în sală când joacă Adriana Trandafir. Nu sunt spaţii să mărginescă vreun scaun pe care stă un spectator la „Tănase”, decât văzduhul, atunci când pe scenă joacă Adriana Trandafir. Fenomenala trupă de la Tănase, cu istorie exemplară, cu prezent exploziv, cu viitor sigur are argumentele celebrităţii şi datorită faptului că în ea se integrează şi actriţa Adriana Trandafir.
Ce aduc şi ce iau spectatorii ce vin la „Tănase”? Aduc dragostea şi iau confirmarea ei! Dragostea, pentru Adriana Trandafir este din partea spectatorilor o directă versiune de afirmare, iar reversul actriţei faţă de lumea ce o admiră este necondiţionata reverenţă şi neîncetata slujire a ei de pe scenă. Adriana Trandafir nu poate juca neiubirea fără mască şi iubeşte netrucat. Adriana Trandafir nu ştie decât să iubească în faptul real şi să interpreteze iubirea în actul artistic. Iubeşte tot ce e trăire în bunătate, omenie şi frumos.
Eleganţa, conversaţia cu surâsul lipit de cuvânt sunt doar introductive într-o întâlnire cu Adriana Trandafir. Dincolo de aceste reacţii există în profunzimea spirituală a actriţei noi daruri, neîntâlnite ca frunza şi iarba, rare ca aurul în nisip. Adevărurile nu sunt provizorii, adevărurile există, iar dacă nu există nu înseamnă că nu e nimic, înseamnă că e falsul în locul lor. Falsul n-ar încăpea în conştiinţa Adrianei Trandafir, cum nu încape eternitatea în neant.
Nicio realitate despre nimic nu există. Dar realitatea se susţine de experienţă. O experienţă chemată să ilustreze fineţea omenească a Adrianei Trandafir, dincolo de scenă, unde un om joacă pe altul, este întâlnirea cu ea; o altă experienţă, chemată să creioneze note critice despre actriţa Adriana Trandafir, care pe scenă îşi este propriul notar ce neîncetat îşi transcrie identitatea, este tot întâlnirea cu Adriana Trandafir…
Şi atunci?! E o dualitate? Nu! O geometrie universală a umanităţii încadrează atât omul cât şi artistul cu o linie dreaptă şi continuă, bisectoare între ei.
Este, nedesminţit, o splendidă avuţie a teatrului românesc, actriţa Adriana Trandafir. Ea nu execută totul în teatru, ea eliberează tot ce înseamnă interpretare actoricească, pentru că harul acesta nu are nimic de a face cu încătuşarea. E ca apa, în faţa căreia nu există baraj de construit, pentru că zăgăzuirea îi măreşte întinderea – dacă ar fi îndiguită pe planetă, apa s-ar revărsa în cosmos!
Întocmai, Adriana Trandafir are harul teatrului în fiinţa ei, pe care îl pune în libertate, nu îl smulge, nici nu-l acaparează de undeva!
*
Scriam astfel despre admirabila actriță Adriana Trandafir, prin anii trecuți, când aproape pot spune că eram copil de trupă la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București – un copil foarte mare, e drept, dar fiecare dintre noi este copilul cuiva, oricâți ani ar avea, iar eu sub cupola acestui teatru îmi aflasem în vremea aceea sălașul sufletesc într-atât de absorbitor într-o comuniune afectivă încât, frecventându-l foarte des îl percepeam, precum am spus, ca pe un cămin părintesc pentru un copil de trupă…! Eram cunoscut artiştilor de la Tănase, unora, printre care mai ales lui Alexandru Arșinel, Stelei Popescu, Valentinei Fătu, Monalisei Basarab, lui Nae Alexandru, lui Alexandru Lulescu, lui Nae lăzărescu dar și Oanei Georgescu, poetului Aurel Storin, și altora le eram mai mult sau mai puţin apropiat sau foarte apropiat.
Actrița Adriana Trandafir nu doar mi-a fopst apropiată sufletului, ea în sufletul meu și sălășluia, a fost cu mine întotdeauna și este și acum în făgașul gândului și inimii. I-am spus aceasta, timid și cu necuprins respect, în eseurile mele, niciodată sub formalismul știrilor ziaristice și cu atât mai puţin al cronicii de spectacol reci, brute și în mare măsură stereotipe…! Nu îi este străin nimănui faptul că în viață, pe tainele sentimentale frumoase încât nu ai curajul să le tulburi cu glas tare, ca și cum ai iubi un copil atât de mult încât îți este milă să îl trezești când doarme dulce, nu faci decât să le degradezi transfigurând emoțiile în mărturisiri ovaționale.
Dar iată, a sosit vremea unui bine sufletesc nesperat: omul frumos, harnic, dăruit și priceput profesional, directoarea Casei de Cultură „Elisabeta Bostan din Buhuși, providentă pentru actul cultural din orășelul în care părea că se instalase iremediabil blazarea și viața decadentă lipsită de artele spectacolului, Elena Mitrea, îmi trimite o veste frumoasă și-nveselitoare ca răcoarea binecuvântată pe care-o cerem cu ruga inimii noastre ca pe o glorie a vieţii în zilele acestea irezistibil de fierbinți ale sfârșitului de iunie 2024: Cine iubeşte și lasă, un spectacol cu Adriana Trandafir la Buhuși, vineri, 28 iunie, ora 18:00!
Au trecut zilele zgomotului politic al umblatului ca de ajun din casă în casă cu strigatul la vot! Bine s-a gândit directoarea Casei de Cultură de la Buhuși, frumosul om (eu așa-i spun, nu fără a nu avea pentru ce) Elena Mitrea – a nu recunoaște meritul său în această frumoasă poveste de iubire cu Adriana Trandafir și Maria Tănase la Buhuși este ca și cum ai crede că fructele nu sunt culese din niciun pom, ci aparțin coșului de la supermarket…!
Mergeți, buhușeni la spectacol, nu vă întâlniți în fiecare zi cu astfel de momente evenimențiale, superbe, nu zădărniciți prin absență ceea ce oamenii de bine se străduiesc să clădească într-o vreme ca aceasta în care ardem de vii nu doar pe rugul aprins de sus ci și în focul celui lăuntric al fiecăruia dintre noi, blestematul foc al singurătății, tristeții, ignoranței, frustrărilor, urii, violenței, vulgarității… că tare urât am mai trăi în cotitura aceasta de veac și de mileniu, dacă pe lume nu ar mai fi artele sublime ale scenei și artiști cu înger în ei, cum sunt Adriana Trandafir și Maria Tănase…!
Galerie foto :
Aurel V. Zgheran cu Adriana Trandafir la Cafeneaua „Starbucs” – America House, Bucureşti, noiembrie 2012
Aurel V. Zgheran cu Adriana Trandafir pe scenă la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” de pe Calea Victoriei, în 2014
Adriana Trandafir, cum o ştim: roluri jucate inconfundabil…, parteneră de scenă și rol cu artişti de aur, cum însăși este… !
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..