Pădure sortită
Să-mi fii obidită –
Arsă, tăiată,
Trasă pe roată,
Mereu sângerândă,
Plătindu-mi dobândă…
Pădure, Pădure,
Iartă-mi cu milă
Mâna-mi secure
Ce poartă-ntr-o filă
(Din tine desprinsă)
Arzândă feştilă
De inimă plânsă!
Pădure sortită
Să-mi fii obidită,
Călăul ţi-l iartă
De vina ce-şi poartă!
Şi făr’ de osândă
Primeşte-mă azi
Sub ramura-ţi blândă
De paltini şi brazi,
Adânc mă afundă
În umbră-ţi fecundă!
Şi roagă-ţi ecoul
Să-ngâne „eroul”:
“Afle Pădurea…
Afle Pădureaaa,
Că-ngrop azi securea…
Secureaaa, secureaaa!..”