CONTEMPORAN CU DUMNEZEU

Mirosea dimineaţa însorită a mir,

Tăcerile alunecau pe nesimţite-n mers,

Nu ştiam că alături poetul Radu Gyr

Îşi înveşnicea suferinţa-n vers.

Cânta amiaza tristeţea-n flori

Uitase să-nbobocească şi mălinul,

Iar cerul desena o cruce din cocori

Ridicând la rang de virtute chinul.

Amurgul jelea cu nuanţe închise

Şi câmpul trimitea culorile la culcare

Pe când clipele albe cădeau ucise

De nu se-ntorceau din nou în soare.

Şi azi noaptea mă-nveleşte cu frig,

Mă tem de visul care iată vine

În miezul întunericului, cu speranţă strig:

Doamne, îţi mulţumesc, sunt contemporan cu tine!

CONFESIUNILE UNUI NAVIGATOR PE USCAT

Dinspre marea cuvintelor, vântul dezvelea

pântecul

plajei

peste femei tinere aşezate cu grijă între coperţile

cărţilor

cum făceau cu plantele pentru

ierbare

deodată abur de cafea şi ploi venind dinspre

neoane

şi era cina şi erau mângâierile de pisică

doar rotiţele ceasului zuruia

timpul

înfiripând lent somnul lângă

o femeie

în noapte ascult arta somnului

străzile ne mai fiind străzi, casele ne mai fiind

case

totul e străveziu şi firescul s-a aşezat pe feţele

statuilor

linişte pe veafuri de chipuri

când vântul îşi fardează ridurile

într-un garaj

de ecouri

undeva departe un foc acuză

dimineaţa

A DOUA MOARTE A LUI ZEUS

Zeus în speranţa nemuriri

Cât a existat la Pontul Euxin

Şi-a modelat din lut şi piatră

Statuia lui la care să se-nchine

Oamenii din fiecare vatră.

Apoi de teama îndumnezeirii a urcat

În al şaptelea cer de unde nu se vine.

Diana, iubita lui, plecată la vânătoare

Aflând că zeus e sus în neuitare

s-a întors să proslăvească statuia

ce strălucea măreaţă-n soare,

chemând mulţimile să se închine-

strigând: alleluia, aleluia!

…Şi a mai trecut un mileniu de prosternare,

Diana  se ruga la statuie mereu

Cum făceau fiecare.

Trecuse vremea pentru zeu…

Dorind să arate lumii

Cât de mult îl cunoaşte pe Zus

Şi s-o întoarcă la rugăciune

Îngenunchind în negura humii,

La ceasul  răsăritului de stea

început să spargă cu săgeata statuia-

Aşteptând o minune-

Plebea  să cunoască ce ştia şi ea:

Piatră, lut ars şi…alleluia!

Dezamîgiţi  oamenii au părăsit pe Diana,

Au plecat gânditori din Hamangia

Uitând că o himeră altădată au iubit.

A început iarăşi urgia

În Piaţă.

Era epoca morţi unui mit!

Dumnezeu în mintea lor prindea viaţă!

A PLECAT CIRCUL

Cupola albastră şi cu ringul  luminate feeric

Sub care s-au împlinit visele ne visate de noi,

Acrobaţi, pantere, fachiri, toate cuprinse sferic,

În ochii noştri inundaţi de imagini adunate roi.

…Şi fete frumoase dansând pe sârmă zâmbind

Sfidând gravitaţia zboară sub cupola albastră

Până în speranţe, până în clipa în alb levitând

Până în emoţia inimii şi în  privirea noastră.

ABATERE DE LA FIRESC

Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt

Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt

Şi o rimă rebelă ieşită din lege

Se-aşează rubin pe coroana unui rege;

Iese icoana din cerul unei rostiri-

Fraza încheie clipa din sfinţiri.

Poetul-verbul unei abateri de la firesc

Poartă sub aripi visul îngeresc,

El este şi ploaie, secetă şi duh,

Pasăre măiastră rătăcind prin văzduh.

AL DOISPREZECELEA CEAS

Vremea urcă în imponderabil,

Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor

Poartă tăcerea între particule,

Doar mişcarea browniană în dezordinea ei

Ordonează apa de ploaie

Din paharul de pe masă.

Cântecul mierliţei pune miere în levitaţia

Fulgului de păpădie

Dus mai departe în interiorul zilei

Cum orele sunt plimbate de indicatoarele  ceasului

Pe cadranul numerotat de cineva

Ce n-a ştiut să numere

Decât până la al doisprezecelea ceas.

––––––––––-

Al Florin ŢENE

februarie 2015

Cluj-Napoca

by

Referinţă Bibliografică

Al Florin ŢENE: CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 februarie 2015