Dragii mei enoriași!

               Scrisoare lui Eminescu(VII).    ,,Bădie Mihai,

               Nu ți-am scris demult, fiindcă m-a luat valul și amărăciunile. Îți recitii astăzi Doina și mă cuprinse-un dor nebun de tine. Nu rezistai ispitei de a-ți mai scrie câteva rânduri.

               Scriai, Bădie: ,,De la Nistru pân-la Tisa./Tot românul plânsu-mi-s-a,/Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./Din Hotin şi pân-la mare/Vin muscalii de-a călare,/De la mare la Hotin,/ Mereu calea ne-o aţin;/Din Boian la Vatra-Dornii/Au umplut omida cornii/Şi străinul te tot paşte,/De nu te mai poţi cunoaşte!”

              Hei, bădie, multe s-au întâmplat de când ai plecat dintre noi! Dacă le-ai ști pe toate, cu siguranță că ai înnebuni.  Au venit vremuri în urma ta, când românul dintre Nistru și Tisa a plâns de au curs pâraie de lacrimi după cei răpiți din casa și de la masa lui și au fost duși în siberii depărtate și nimeni nu le-a mai știut de urmă. Au plâns românii înstrăinați între Nistru și Oceanul Pacific, fiindcă nu aveau pe nimeni apropiat, nu-și auzeau graiul, cântecul, rugăciunea, iar dorul de casă și de ai lor îl purtau ca pe o cruce plumbuită. Au rămas tot restul vieții numai printre străini, până când li s-au risipit oasele în morminte fără cruce!

            Au plâns românii din țară, fiindcă mulți dintre ai lor au fost răpiți de lifte păgâne aciuate-n țară, judecați de ochii lumii și trimiși la ocne, la canale, în beciurile cele mai întunecate ale închisorilor. Au fost bătuți, înfometați, hăituiți ca niște sclavi, pentru vina de a fi fost fruntași ai satelor la hărnicie, cinste și omenie; pentru vina de a fi fost intelectuali adevărați, istorici, scriitori, politicieni, medici, ingineri, ierarhi și preoți desăvârșiți. O stăpânire străină de neam și de țară îi vâna noapte de noapte în dube negre și-i ducea pentru totdeauna spre zări necunoscute, de unde, cei mai mulți, nu s-au mai întors niciodată. Li s-au confiscat pământurile, casele, vitele, acareturile, le-au fost dați copiii afară din școli și din slujbe, s-au distrus idealuri și destine! Aceeași stăpânire le-a răpit apoi tuturor bruma de strânsură, punându-l pe fiecare să scrie că ,,de bunăvoie și nesilit de nimeni” se trece la colectiv cu tot pământul, cu vitele, cu atâtea brațe de muncă!” Zeci de ani au lucrat pe pământurile noilor stăpâni, primind doar atât cât să nu moară de foame!

           A venit Revoluția, Bădie, și iarăși au plâns românii. De data asta de bucurie! Din păcate, străinii au știut să se aciueze repede în posturi cheie și să tragă sforile. Și, în câțiva ani, s-a surpat economia în general, industria și agricultura în special. Am ajuns la mâna străinilor! Ei ne dau ce vor de mâncare, de băut, de îmbrăcat. Noi nu mai suntem în stare să producem nimic! Au plecat românii spre țări și continente îndepărtate, cu speranța unei vieți mai bune. Au rămas satele pustii, ici și acolo mai vezi câte un bătrân, care tot mai așteaptă ziua când își va revedea copiii și nepoți pășindu-i pragul! Toată floarea neamului s-a risipit în cele patru zări, uitându-și limba, tradițiile, cântecul, portul și…, ușor-ușor, și țara! Au știut străinii cum să lucreze, cum să uneltească împotriva neamului tău, iar noi i-am crezut de bună-credință. Mereu în imperii am fost, care ne-au supt bogățiile subsolului, ne-au stors averile solului și ne-au făcut pălmași pe moșiile lor.

             Mare dreptate aveai, Bădie, ca un profet de altădată, când scriai cu durere: ,,Vai de biet român săracul!/Îndărăt tot dă ca racul,/Nici îi merge, nici se-ndeamnă,/Nici îi este toamna toamnă,/Nici e vară vara lui,/Şi-i străin în ţara lui./De la Turnu-n Dorohoi/Curg duşmanii în puhoi/ Şi s-aşează pe la noi;/Şi cum vin cu drum de fier,/Toate cântecele pier,/Zboară păsările toate/De neagra străinătate;/Numai umbra spinului/La uşa creştinului./Îşi dezbracă ţara sânul,/Codrul – frate cu românul -/De secure se tot pleacă/Şi izvoarele îi seacă -/Sărac în ţară săracă!”
Mereu ni se spune, – și noi trebuie să credem asta –, că străinii ne sunt ca frații, că ei ne hrănesc, ne apără, ne adapă, ne iubesc! Of, Bădie, Bădie, de câte ori ne vine să zicem ca tine: Cine-au îndrăgit străinii,/Mânca-i-ar inima câinii,/Mânca-i-ar casa pustia,/Şi neamul nemernicia!”

               Ne rămâne doar nădejdea că Dumnezeu nu ne va uita și se va îndura și de neamul nostru. Prea a fost călcat veacuri la rând de cizme și copite străine. Prea a fost jefuit de nenumărate ori de puternicii zilei de aiurea. Prea mult L-am iubit și L-am slujit, ca să ne părăsească și să ne lase în voia și la cheremul străinilor. Prea multe liturghii și rugăciuni s-au înălțat de la altarele bisericilor și mânăstirilor noastre, care L-au chemat în ajutor. Prea mult sânge și prea multe lacrimi a înghițit pământul acesta, ca să nu ajungă glasul nostru până la porțile cerului și dincolo de ele. Prea mulți sfinți sunt îngropați în pământul țării noastre și nu se poate să nu le audă Dumnezeu ruga pentru mântuirea neamului românesc. Prea mulți voievozi cu frică de Dumnezeu au luptat la porțile Europei și au ținut la distanță  hoardele năvălitoare, ca să nu facă ceva și pentru noi. Repetăm cu speranță cuvintele tale: ,,Ştefane, Măria ta,/Tu la Putna nu mai sta,/Las-arhimandritului/Toată grija schitului,/Lasă grija sfinţilor/În sama părinţilor,/Clopotele să le tragă/Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,/Doar s-a-ndura Dumnezeu,/Ca să-ţi mântui neamul tău!/Tu te-nalţă din mormânt,/Să te-aud din corn sunând/Şi Moldova adunând./De-i suna din corn o dată,/Ai s-aduni Moldova toată,/De-i suna de două ori,/Îţi vin codrii-n ajutor,/De-i suna a treia oară,/Toţi duşmanii or să piară/Din hotară în hotară !/Îndrăgi-i-ar ciorile/Şi spânzurătorile!”/.

               Multe am a-ți spune, Bădie! Voi reveni! Pân-atunci, cu bine!

*

           Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim un fragment: ,,Totuşi, spre folosul vieţii duhovniceşti, eşti de mare câştig ascultând pe oricine; căci ascultarea e rânduită împotriva patimilor minţii: mândria, părerea şi slava deşartă şi cine are de gând să scape de acestea nu stă să cumpănească sfinţenia mai marelui. Ascultarea desăvârşită e vestita ,,tăiere a voii”, care, de multe ori, e tot una cu tăierea capului. Ascultătorul desăvârşit nu mai are război cu necazurile ce vin de pe urma iubirii de sine şi nici lupte cu grija vieţii, care 1-a scos din Rai. Ascultarea e lepădarea de sine, luarea crucii în fiecare zi şi urmarea Mântuitorului. Ea ne învaţă smerenia, care ucide toate patimile şi linişteşte sufletul. Ea stinge orice frământare şi opreşte orice iniţiativă. Deci, toată energia, cu vremea, trebuie să se convertească în virtuţi duhovniceşti. Ascultarea aceasta stinge personalitatea de pe planul lumii şi, dacă e ceva de capul ascultătorului, toată înzestrarea lui se preschimbă în sfinţenie, pe care, de multe ori, se poate întâmpla să n-o ştie nimeni fără numai Dumnezeu. Aşa creşte ascultătorul o personalitate a spiritului, când izbuteşte să treacă peste grămada sa de oase, ca şi cum ar trece altul.

              În fiecare om este închisă o măsură a lui, după cum ne asigură şi Sfântul Pavel; peste aceasta să nu treacă nimeni, dar nici să nu se lenevească nimeni a o ajunge. Arătarea şi împlinirea în firea noastră a tuturor darurilor naşterii noastre de sus, din Duhul Sfânt, e ceea ce numim desăvârşirea, cea la măsura fiecărui ins. Fiecare e înzestrat şi trimis să împlinească un rost al lui Dumnezeu între oameni. Dezvelirea şi înţelegerea acestui rost sau destin ascuns în noi în fiecare, după atotştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu, nu poate fi dezgropat fără cunoştinţa şi luarea aminte a unui duhovnic iscusit, care are grija şi meşteşugul să înlăture toată piedica şi nepriceperea, ca să poată avea loc de ele voia cea bună a lui Dumnezeu, care era ascunsă în sine. Duhovnicul sau stareţul ajută şi dezvăluie toate intenţiile lui Dumnezeu din fiii Săi, dăruite lor după măsura credinţei, ce vor avea s-o aibă.

              De aceea, toţi nevoitorii trebuie să-şi găsească duhovnic, deoarece în cele duhovniceşti, tot ce nu e din povăţuire orânduită şi sub ocrotirea smereniei duce la înşelare şi la mai mare rătăcire, decât însăşi patimile. Prin acea prietenie a duhovnicului cu Dumnezeu, despre care nu ne mai tocmim, el va întoarce sau va atrage voia omului la voia lui Dumnezeu, făcându-1 să vrea şi el ce vrea Dumnezeu. Atunci vei fi în ascultarea care era în Hristos Iisus, şi dreptul, sluga lui Dumnezeu, va întoarce dragostea ta la dragostea lui Dumnezeu, iubind şi tu ce iubeşte Dumnezeu: atunci va fi în simţirea care era în Iisus1. Duhovnicul va întoarce şi mintea noastră de la atâta umblare pustie în afară şi o va face scaun al lui Hristos – Dumnezeu, în care sunt ascunse toate comorile cunoştinţei şi ale înţelepciunii. La aceste stări însă nimeni să nu încerce să ajungă singur, căci nu va ajunge sau va ajunge rău. Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie. Numai atâta bine putem face, câtă suferinţă putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem. Atâta strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi de oameni în noi, sau atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni. Şi aşa mai departe. E bine de ştiut şi faptul că darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suferi, cu seninătate, orice protivnicie în calea darului, şi, răbdând cu linişte, toate piedicile cad pe rând, printr-o nevăzută rânduială dumnezeiască.

              Lupta începătorului este lupta izbăvirii de patimi; straja atenţiei la porţile simţurilor, ca să nu intre pruncii vaviloneşti, care, făcându-se bărbaţi, ar fi mai greu de scos. Deci, cum se arată aceia, să-i şi lovească de Piatră, ca să nu ajungă cu ei până la luptă. Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători; toată grija să le fie să nu se nevoiască cu gândurile. A nu avea gânduri e tot aşa de cu neputinţă, ca şi a crede că poţi opri vântul, dar, cu orânduire dumnezeiască, vin şi vremuri fără furtună. Începătorii pot să vadă cum numele Mântuitorului îi izbăveşte de asuprirea momelilor vicleanului – ceea ce-i îndatorează cu o mare smerenie înaintea lui Dumnezeu, ştiind că se luptă El în locul lor. Partea începătorilor este nevoinţa de a seca izvoarele patimilor din pământul inimii, precum şi grija de a nu se sui cu mintea în văzduhul părerii, căci acolo bat furtuni mari şi se rup aripile minţii. Fiindcă de multe ori e atrasă mintea dincolo şi, furată de vrajă cum e, uşor poate fi mişcată de bucurie străină. De aceea Sfinţii Părinţi ne atrag luarea aminte să ne împotrivim acestei răpiri a minţii, pentru că, dincolo, mari şi multe sunt primejdiile, în care începătorii pot să-şi frângă mintea, începătorii trebuie să stea cu mintea de strajă la porţile sufletului, ca să nu intre ca un foc bucurie străină în cetate.

            Vremea nevoinţei pentru unii e mai scurtă, pentru alţii mai lungă, pentru unii mai uşoară, pentru alţii mai grea şi pentru foarte mulţi ţine toată viaţa. Dar pentru cei ce nu judecă pe nimeni, Mântuitorul zice că fără nevoinţă intră în împărăţie. Fără uscarea izvoarelor rele, fără scoatere din rădăcină a patimilor, – ca pe urmă locul să fie ars cu lacrimile pocăinţei -, fără netezirea scurmăturilor pe care le-au făcut în fire porcii patimilor: dealuri şi văi, nu e chip de a primi pe Iisus şi-a ajunge în ceata a doua a luptătorilor, a celor sporiţi. Ceata începătorilor stă sub fericirea sărăciei desăvârşite. Nimic n-a mai rămas de care să le mai fie împătimită inima, nici de ei înşişi, nici din altceva din cele de aici. Cât despre patimi, singura lor avuţie, prin nevoinţă cea de bunăvoie, au risipit-o, au ajuns săraci şi s-au făcut ca un crin în pustie.

*

            Avocatul diavolului. Aceasta este o expresie, care se folosește des și în vorbirea unor români, dar ea este o influență a lumii catolice. În Biserica Romano – Catolică a existat din vechime un asemenea personaj, care a avut un rol foarte important în procesul de canonizare al sfinților. În Biserica Ortodoxă alta a fost rânduiala canonizării. Când se pune problema canonizării unui sfânt la catolici, se formează un ,,complet de judecată”, format din judecător, procuror, avocat al apărării și avocat al acuzării. Pe masa ,,judecătorului” se află dosarul cu piesele privitoare la persoana luată în discuție(viața, faptele, scrierile etc.). Pe marginea acestor piese, cât și a altora, pe care avocații sau procurorul le pot aduce și în cursul ,,procesului”, se susține sfințenia sau ne-sfințenia vieții celui în discuție. Avocatul apărării se luptă să obțină sentința de canonizării, scoțând în evidență faptele bune și sfințenia vieții, în timp ce avocatul acuzării și procurorul susțin nevrednicia persoanei de a fi inclusă în rândul  sfinților, scoțând în evidență pentru aceasta anumite fapte nepotrivite cu morala creștină, anumite scrieri care se abat de la linia oficială a Bisericii, anumite mărturii ale celor ce au cunoscut persoana respectivă. Fiindcă scoate în relief tot ce a fost rău în viața celui ,,judecat”, avocatul acuzării se numește și avocatul diavolului.

           Este regretabil că duhul gândirii apusene  s-a revărsat și în părțile noastre, intoxicând mintea unora. Am în față o broșură a unui oarecare, al cărui nume nu-mi spune nimic, în care individul se face luntre și punte să ponegrească memoria Părintelui Arsenie Boca. Și asta tocmai în această perioadă, când se vorbește tot mai mult de o posibilă luare în discuție a canonizării ,,Sfântului Ardealului” de către Sfântul Sinod. Cu o strădanie chinuitoare, vrednică de cauze mai nobile, autorul broșurii caută tot felul de cocleți în scrierile Părintelui Arsenie și în mărturiile despre el ale celor ce l-au cunoscut. Ajunge la concluzia, ,,firească” pentru el, că Părintele Arsenie nu merită, în nici un caz, să fie canonizat. A fost prea păcătos!

            Mda! Bănuim că onorabilul autor al broșurii cu pricina n-a citit niciodată o viață de sfânt. Parohia noastră a publicat cinci volume de vieți de sfinți. Citiți pe care vreți și veți vedea că  și sfinții au fost oameni tot ca noi, cu grijile, problemele, greutățile și necazurile obișnuite ale vieții. Nu au fost nici extratereștrii, nici îngeri, nici supraoameni. Au avut și ei păcate, ca orice om. Unii au fost chiar foarte păcătoși. Să ne amintim, spre exemplu, de Maria Magdalena sau Maria Egipteanca. În ciuda vieții plină de păcate, pe care au avut-o până la un moment dat, sfinții au avut tăria de voință să rupă cu obiceiurile și păcatele vechi, să-și schimbe viața și să devină următori ai lui Hristos. Mulți dintre ei au sfârșit prin a-și da și viața pentru Hristos și credința creștină.

            Nimeni nu poate afirma că Părintele Arsenie a fost fără de păcat. Numai Mântuitorul a fost fără de păcat. E posibil ca să existe și greșeli în faptele și scrierile sale.  E discutabil, însă, când iei din context o propoziție sau o frază și o interpretezi separat. Poți să-i denaturezi înțelesul foarte ușor. E discutabil, când iei ca literă de  Evanghelie, mărturia unei persoane oarecare, care își amintește că în urmă cu 30 sau 50 de ani Părintele Arsenie ar fi zis așa sau așa.

                Stimabilul autor al broșurii în discuție ar fi mai bine să aibă în vedere viața Părintelui Arsenie în ansamblul ei, viață închinată aproape în întregime lui Hristos; să aibă în vedere scrierile lui în ansamblul lor, scrieri de un înalt nivel teologic, care ar putea sta alături de scrierile Părintelui Dumitru Stăniloae; ar putea avea în vedere cinstea de care s-a bucurat și se bucură memoria Părintelui Arsenie în rândul poporului, minunile știute și neștiute, pe care le-a făcut în timpul vieții și după moarte. Prea am demolat tot: economie, instituții, personalități! Măcar să lăsăm sfinții pe piedestalul lor. Ar fi un semn elementar de bună-cuviință a unui absolvent al celor șapte ani de acasă.

*

              File de jurnal- 30 oct. 1981(II). ,,De la Gara de Nord am dat un telefon la Muzeul Județean din Târgoviște. A răspuns secretara. I-am spus că sunt de la Severin și aș vrea să vorbesc cu directorul. După ce am așteptat puțin, un glas voios a răsunat la telefon: ,,- Să trăiți, părinte protopop!” ,,- Alo, cu tovarășul director Mihai Oproiu doresc! Mă numesc S….” ,,- O…, scuzați-mă, mă gândeam că este altcineva de la Severin. Ce doriți dvs.?” ,,- Am participat anul trecut la simpozionul pe care l-ați organizat dvs. și ni se spusese atunci că materialele prezentate vor fi publicate. Am avut și eu două comunicări și m-ar interesa care le este soarta!” ,,- Cu Iorga?” ,, – Da, cu N. Iorga și cu N. Bălcescu!” ,, – Tovarășe, până acum nu s-a făcut nimic. Sperăm, totuși, ca să scoatem volumul, dar, din păcate, comunicările dvs. nu vor intra!” ,,- Nu sunt bune?” ,,- Nu de asta, dar nu se încadrează în tematica ce ne-am propus-o noi, adică nu privesc nici Dâmbovița,  nici Tâgoviștea  și, ca atare, nu putem să le publicăm!”

             Reconstituind discuția, adăugând cele ce mai știam eu de excursiile protopopului meu, mi-am dat cu ușurință seama, că la mijloc e vorba de o manevră a acestuia!”

*

            Folclor din Mehedinți(LXXX). Continuăm să prezentăm bocetul și ritualul înmormântării din nordul județului Mehedinți. Părintele Stelică Zoican ne-a trimis o variantă a Cântecului bradului, culeasă de la bunica sa, Zoican Elena din Coada Cornetului(MH). Iat-o:

,,Trei cocoși negri cântară,

Zorile se revărsară.

Zorilor, surorilor,

Ia nu pripiți a zori,

Până (N) s-o găti,

S-o găti, s-o-mpodobi,

Cu podoabă de mătasă,

Că pleacă de l-a lui casă!

Cu podoabă de argint,

Că pleacă de pe pământ,

Dintr-o țară-n altă țară,

Unde soare nu răsară,

Decât vântul cu răcoare;

Dintr-o lume-n altă lume,

Unde soarele n-apune!

• Ia ieși, (N), pân-afară,

Și te uită până-n zare,

Sus, sus, sus, la răsărit,

Să vezi ce s-a ivit:

Un pom înfrunzit,

Cu frunză măruntă,

Cu umbra rotundă,

Iar la umbra lui,

Se umbrește, cum văzui,

O zână bătrână,

Cu condeiu-n mână.

Și începe-a scrii

Pe de-o parte vii,

Pe de-o parte morți

Și strigă la toți.

Tu să te gătești,

Să nu mai zăbovești!

Tu când ai venit,

Hârtia s-a umplut,

Cerneala s-o vărsat

Și sufletu-a zburat!”

*

             Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Prof. Univ. Dr. Dan Romano(București): 200 lei;  Doamna Dr. Monica Petruțiu(Orăștie-HD): 160 lei;  Doamna Voin Steluța(Șopotul Vechi-CS): 150 lei; Doamna Iordache Sevastița(Tr. Severin) și Domnul Crăciunescu Costel(Italia), fii ai satului Malovăț, Doamna Ing. Melania Caragioiu(St. Constant-Canada), Doamna Prof. Univ. Dr. Ana Călin(Galați) și Doamna Sfetcu Gheorghița(Craiova), fiică a satului Bârda: câte 100 lei;  Doamna Magheru Angela(Tr. Severin): 80 lei; Onor. Familie Mihăilescu din Tr. Severin: 70 lei; Domnul George-Daniel Stoian(București): 60 lei;  Doamna Mema Mariana(Tr. Severin), fiică a satului Bârda, Domnul Dina Constantin(Tr. Severin), Doamna Crăciunescu Valeria și Domnișoara Nisioi Mihaela, amândouă din Câmpulung-Moldovenesc(SV): câte 50 lei;

            Doamna Căprioru Maria din Malovăț a achitat 100 lei pentru contribuția de cult; Doamna Paicu Maria și din Malovăț a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 120 lei; Domnul Giura Dragoș din Malovăț a achitat pentru contribuția de cult 50 lei;

           Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

            În cursul lunii Ianuarie, am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 10 Ian.(Malovăț): 210 pâini; 17 Ian.(Bârda): 80 pâini; 24 Ian.(Malovăț): 200 pâini; 31 Ian.(Bârda): 120 pâini. Așadar, în luna ianuarie au fost donate 610 pâini. Copiilor li s-au donat și ciocolate. Precizăm că nu ni s-a adus pâine la mai multe slujbe din ianuarie, brutarul având diferite motive.

           Până la închiderea acestei ediții, au fost donate 295 exemplare din cartea Călăuză biblică. Ar fi de dorit să se grăbească și cei care nu și-au ridicat-o până acum. Stocul este aproape epuizat.

*

             Plăți. În luna Ianuarie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 3.550 lei lumânări; 2.950 lei subvenții pentru episcopie și protoierie; 465 lei pentru colete cu cărți; 390 lei timbre poștale; 190 lei calendare; 158 lei abonamente; 132 lei curentul electric; 128 lei plicuri mari; 111 lei toner pentru imprimantă; 100 lei internet; 67 lei ciocolată pentru copii, cât și altele mai mici.

*

             Publicații:  În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală”- 317, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2016, 23 ian., ediție și on-line(http://www..com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2016, 24 ian., ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016, 28 ian., ediție on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com) ; Satul în agonie, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6566(22 ian.), p. 1, 7; Oferta de carte – ianuarie, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2016, 29 ian., ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); Totuși, familia, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6569(27 ian.), p. 4; Vreme și vremuri, în ,,Națiunea”, 2016, ian. 27, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Iluzii și realități, în ,,Apollon”, 2016, nr. 2(febr.), p. 18, ediție și on-line(www.revista apollon.ro.); Duhul Libertății, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6575(4 febr.), p. 4; Etnobotanicele, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6576(5 febr.), p. 4;

Am descoperit cu surprindere o recenzie semnată de regretatul nostru profesor, Preotul Ioan Ionescu, la cartea Pr. Prof. Alexandru Stănciulescu-Bârda, Scrisoare Pastorală, vol. I, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2004, 317 pag. în revista ,,Biserica Ortodoxă Română”, București, an. CXXIII(2005), nr. 1-3(ian.-mart.), pp. 551-553/.

Părintele Prot. Dr. Ioan Dură din Bruxelles, protopop de Belgia și Olanda, prietenul de-o viață al preotului Dvs., a publicat cartea ,,Mărturie Ortodoxă”, revista comunității ortodoxe române din Olanda(1982-1998)(Onești, Editura Magic Print, 2016, 202 pag.). În această carte înserează aprecieri, opinii, impresii a 157 de personalități române și străine privitoare la Revista ,,Mărturie Ortodoxă” și editorul ei. Preotul Dvs. este prezent cu texte la paginile 18, 22, 38, 49, 61, 129, 132, 145, 151 și 167, cel dintâi text datând din 21 iun. 1983… Părintele Ioan Dură a înființat în Belgia și Olanda 18 parohii ortodoxe românești, a fost primul profesor de religie ortodoxă în școlile de stat din Belgia, a avut o bogată activitate pastorală, publicistică și științifică. Este tatăl a șase copii și bunicul a cinci nepoți(deocamdată). Dumnezeu să-i dea viață, sănătate și putere de muncă!

Domnul Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan, maestru al muzicii bisericești și corale bănățene, a publicat vol. VI din cartea sa Corespondențe(Brașov, Editura Mecatrin, 2015, 274 pag.), în care inserează, la paginile 193, 195 și 200, texte din corespondența cu preotul Dvs.

Domnul Prof. Univ. Dr. Wolfgang Mieder de la Universitatea Vermont(SUA), aflând că în curând preotul Dvs. va publica un Dicționar al proverbelor religioase românești, a ținut să precizeze că și dânsul a publicat recent un dicționar al proverbelor din Biblie. E foarte bine, numai că la Bârda a apărut o asemenea lucrare încă din 1994, ediția a II-a în 2013, iar ediția a III-a în 2015, sub titlul de Călăuză biblică, lucrarea cuprinzând mai mult decât proverbele, ci și maxime, cugetări și sentințe biblice. V-am donat și Dvs. câte un exemplar. Cine zicea, că Bârda e departe….?!

*

          Festivități. Primăria Municipiului Dr. Tr. Severin l-a invitat pe preotul Dvs. să ia parte la festivitatea de inaugurare a Palatului Culturii ,,Th. Costescu” din Tr. Severin, care va avea loc Duminică, 21 febr. a.c., ora 16.00. Au fost invitați toți cei care au primit în anii trecuți diplome de excelență de la primăria respectivă.

*

         Emisiuni.  La 21 Ian., preotul Dvs. a participat la o emisiune la Televiziunea ,,Datina” din Tr. Severin, între orele 21-22, pe tema familiei și a referendumului ce se desfășoară în țară.

*

          Referendum. Așa cum am spus în numărul anterior al ,,Scrisorii pastorale”, a demarat acțiunea de strângere de semnături pentru susținerea referendumului, care propune înscrierea în art. 48 al Constituției mențiunea că familia este format ,,dintr-un bărbat și o femeie”. Ni s-a dat termen pentru această acțiune de 30 de zile. În parohia noastră, în trei zile am terminat lucrarea. Au depus un efort deosebit Domnii Nicolae Manolea, Pera Dumitru și Dima Vasile în Malovăț și Doamna Ivașcu Domnica în Bârda. Dânșii au mers din casă în casă și au reușit să strângă 541 semnături de

susținere, dintre care 51 semnături au aparținut unor persoane care au avut buletinul de Severin. Putem spune cu bucurie, că Parohia Malovăț a fost prima parohie din Mehedinți, care s-a achitat de această sarcină. Mulțumim celor ce au semnat și celor menționați mai sus, că ne-au ajutat efectiv să completăm aceste liste. Mulțumim și celor  2-3, care au refuzat să semneze. Atitudinea dumnealor ne convinge că mai e mult până departe…!

*

                Zâmbete. • Se zvonește că se va închide iadul. Au descoperit că nu are autorizație de funcționare nici de la pompieri, nici de la protecția mediului. Cine știe ce ne-om face!

• O căsnicie fericită este atunci când o jumătate sforăie, iar cealaltă jumătate nu aude.
• Când copiii sunt mici, îți vine să-i mănânci. Iar când cresc, îți pare rău că nu i-ai mâncat când erau mici.
• Părinții îi învață pe copii să vorbească, iar copiii îi învață pe părinți să tacă!
• Căsătoria – singurul joc de noroc binecuvântat de Biserică!
• Petre Țuțea:  ,,Sunt atât de mândru, încât nu-mi vine să cred că-s făcut din maimuță!”
• Fericirea este ca o minge. Alergăm după ea și când amprins-o, îi dăm cu piciorul…

*

                 Înmormântări. În ziua de 21 ian. am oficiat slujba înmormântării pentru Gheran Stanciu(71 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!

*

                  Program. În cursul lunii Februarie, avem următorul program de slujbe; 2 Febr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț la ora 12); 6 Febr.(Malovăț-Bârda); 7 Febr.(Malovăț); 10 Febr.(Malovăț-Bârda); 13 Febr.(Malovăț-Bârda); 14 Febr.(Bârda); 20 Febr.(Malovăț-Bârda); 21 Febr.(Malovăț); 27 Febr.(Malovăț-Bârda); 28 Febr.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

                     Sănătate, pace și bucurie să vă dea Dumnezeu!

                Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

by

Referinţă Bibliografică

ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA: Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XV(2016), nr. 318(16 – 31 Ianuarie)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 februarie 2016