Râmnicu Sărat, oraș cu lugubră istorie e consolat azi prin cântec. Deasupra lui cenușa durerilor s-a cristalizat în pulberi de stele și luminează prin cupolele sparte ale sinistrei pușcării zgârieturile lăsate în ziduri de martiri. Acele ziduri pe care altădată se profilau umbrele monștrilor gardieni și-ale mâinilor slăbănoage ridicate a vaiet și rugă. Se mai zăresc dârele târâșurilor sărmanilor osândiți prăbușiți sub izbituri năprasnice de răngi de fier, botine de cizme, pumni și cravașe ce mușcau din carne însângerată și sfărâmau așchii oasele schingiuiților. Cerul a plâns peste șiroaiele de lacrimi scurse de pe obrajii pușcăriașilor zdrobiți în bătăi. Sângele s-a-mpietrit pe jos, și pe pereți, la un stat de om. Laolaltă cu ele sudoarea bieților oameni ce și-au jertfit ființa și sufletul pentru binele nostru de azi vânzător ca acareturile la târgul trădărilor ce nu se mai sfârșesc și poate că nu ne-or mai lasă în pace nici pe lumea cealaltă, îmbracă celule obscure într-o fațadă vărgată ca o zeghe. Tristă, crud de tristă amintire e pusă în piatra de temelie a acestui oraș altădată împietrit în tristețea iadului.
Dar azi s-a surpat pușcăria satanei, s-au semănat flori pe unde scrâșneau din toate încheieturile dubele încărcate cu deținuți, s-au spulberat norii negri de sus, s-a netezit pământul săpat de tancuri și rănit de târâșuri, e pace, liniște și armonie la Râmnicul Sărat…!
Nu se mai aud vaiete, răcnete, bufnituri, plânsul a încremenit în ziduri, zăngănitul lanțurilor de la picioare, al zăvoarelor, cheilor, ușilor și vizetelor de fier este îngropat în istoria de sub surpături.
Acum se cântă de iubire la Râmnicul Sărat. Și de bucurie. Și de uitare…! S-a-ntors iubirea acasă la oameni, orașul râde, cântă, e liber, muncește, iubește, râde și e fericit…!
E cântec, e voioșie, e iubire la Râmnicul Sărat…, sunt aici oameni buni, sunt aici oameni frumoși ce merg înainte și șterg urmele înaintașilor fioroși. Unde crăpa pământul uscat al Alcatrazului românesc securisto comunisto moscovit curge râu limpede, unde creșteau spinii calvarelor înfloresc florile, unde sticleții sîngeroși răbdați de Dumnezeu huzureau jucând crâncen pe pieptul eroilor neamului cresc iarbă verde și copaci, iar unde gemeau chinuiții soartei cântă mirabil de frumos cântece ca un veșmânt al conștiinței și inimii, cântăreții fermecători și alinători ai Râmnicului Sărat…!
…Aici cântă o frumoasă domnișoară de șaptesprezece ani, îngeriță adorabilă, cu un glas din rai ce mângâie, vindecă și miruiește cu harul iubirii pe cine-o ascultă și o privește. Se numește Andreea Cristina Iordache. O grindină de flori spirituale din glasul ei frumos precum, dimineața, trilul privighetorii, revarsă uitare și închide rănile…!
La un pas de Buzău, privighetoarea din Râmnicu Sărat a vrut să cânte din zbor la Festivalul Național Concurs de Folclor „Benone Sinulescu”, a cincea ediție (17-18 iunie 2023) și a cântat. Șansa ei, de această dată a ocolit-o la o palmă distanță dintre ea și laureați, dar la ediția ce urmează va răscumpăra suspinele de azi ale sale și îi vor înflori surâsul în lumina obrajilor ei înfloriți de bujori, rotunjiți frumos în raze de lumină, farmec și inocență…!
E o fată atât de frumoasă Andreea Cristina încât poți crede că lumina și mirajul frumuseții ovalului albastru senin de sus acoperă penumbrele trecutului de jos cu zâne…! Și cântă melos popular atât de mângâietor încât nu e loc de îndoială că păsările fermecate dacă ar asculta-o s-ar topi de drag, i-ar împleti o cunună de florăreasă, i-ar înșira un șirag de melodii și i-ar umbri ochii cu un nor de sărutări, apoi ar venera ursitoarea ca să o facă mireasă a cântecului popular, punându-i pe deget inel de aur anul ce vine la cea de a șasea ediție a Festivalului Național Concurs de Folclor „Benone Sinulescu” de la Buzău.
(Aurel V. ZGHERAN)
)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..