Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » ANIȘOARA-VIOLETA CÎRA: „VIAȚA ȘI OPERA”: MARIANA ANGHEL ÎN DIALOG CU POETUL EUGEN DORCESCU

ANIȘOARA-VIOLETA CÎRA: „VIAȚA ȘI OPERA”: MARIANA ANGHEL ÎN DIALOG CU POETUL EUGEN DORCESCU

„Înțelepciunea prin răspântii își înalță glasul”

(Proverbele lui Solomon:  1, 20)

 

După două lucrări de metodică, Mariana Anghel debutează, decisiv, în literatură, cu numeroase comentarii și eseuri, fie în publicații literare online sau print, fie în volume colective, dar, mai cu seamă, cu o carte surpriză: Mariana Anghel, VIAȚĂ ȘI OPERĂ. DIALOG CU POETUL EUGEN DORCESCU, Editura Eurostampa, 2022.

În PRECUVÂNTARE, autoarea mărturisește că acest Dialog, într-o primă și restrânsă versiune, s-a publicat în ziarul „Timișoara”, ediția din 22 iulie 2022, p. 7, urmând ca, în toamna aceluiași an, să se extindă și să îmbrace o nouă înfățișare. 

Evenimente importante din viața scriitorului Eugen Dorcescu, desfășurate de-a lungul anului aniversar 2022, au îmbogățit acest Dialog: două memorabile întâlniri sărbătorești, cea dintâi în 18 martie 2022, ziua de naștere a Maestrului, la Biserica Ortodoxă din Piața Dacia, Timișoara, cea de a doua, în 17 iunie, același an, la Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România.  La ambele (cu deosebire la prima) au fost prezenți și s-au manifestat public, cu lecturi și luări de cuvânt, alături de numeroși alți participanți din lumea literar-artistică, cursanții Școlii de Literatură Eugen Dorcescu – 80. La cea de a doua, însăși Mariana Anghel a rostit o memorabilă  Laudațio. Importanța biografică a celor două evenimente a fost sporită prin cele două extraordinare discursuri ale sărbătoritului, asupra cărora autoarea stăruie, pe drept cuvânt, în paginile cărții sale de debut.  

Dialogul integral dintre Marina Anghel și Eugen Dorcescu este, din punct de vedere existențial, rezumativ și exhaustiv, deopotrivă, așa cum titul însuși ne avertizează: elocvent pentru viață și opera, având în vedere, ca să preluăm formulările poetului, atât eul său empiric, precum și eul său artistic. 

Motto-ul anunță și, simultan, decodează întregul demers:

 

„Cântă şi mergi mai departe, 

la capătul drumului 

te aşteaptă Dumnezeu”. 

 

Sfântul Augustin

 

Apoi, autoarea trece, cu simplitate, la maniera narativă, expozitivă, de edificare textuală.

  Existența poetului se desfășoară normal, lângă masa de scris, în fața foii albe, între cărți, așteptând răbdător întrebările. Se bucură de frumusețea momentului, de evenimentele ce s-au derulat în ultima vreme, ocazionate de aniversarea „maturității sale târzii”, crede că întâlnirea din data de 18 martie, de la Biserica Ortodoxă din Piața Dacia, Timișoara, unde, alături de Părintele paroh Protopop Zaharia Pereș, de Părintele Vicar eparhial Dr. Ionel Popescu și de Părintele Profesor Dr. Ioan Bude, s-au regăsit cursanții Școlii de literatură „Eugen Dorcescu – 80”, scriitori, ziariști, artiști plastici, iubitori de literatură, a fost un eveniment unic, de indiscutabilă anvergură spirituală și artistică.

Desigur, nu a fost acesta singurul eveniment aniversar. Urmând, cu reticență și modestie, traseul, abil construit, al întrebărilor, poetul amintește că cel dintâi eveniment aniversar a avut loc în spațiul online, cu membrii Școlii de literature, iar cel de-al treilea, cu ocazia vernisajului expoziției de pictură Emil Grama, când a fost lansat volumul-album „Synaisthesis. Emil Grama – eseu plastic la poezia lui Eugen Dorcescu”.  Poetul a insistat să precizeze că la Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, în 17 iunie, Doamna Mariana Anghel, a rostit o emoționantă „Laudatio”, ce a fost reprodusă în volumul de  poezie „Leviatanul. Poeme uitate”, volum apărut, în 30 septembrie 2022, la Editura Eurostampa din Timișoara.

Gândurile și simțămintele pe care poetul le îndreaptă spre colegii-cursanți de la Școala de Literatură Eugen Dorcescu – 80 sunt generoase, au eleganță și noblețe,  drept pentru care le-a dedicat volumul mai sus menționat, olograf, cu iscălitură. Poetul afirmă cu tărie că „Filosofia organizării acestei Școli se revendică de la viziunea „Mesei Rotunde”. Sunt 12 cursanți, câți cavaleri înconjurau acea Masă legendară. Fiecare cursant este „primus inter pares”. Pe cei 12 îi leagă simțământul respectului reciproc, al încrederii reciproce și un atașament nobil, intelectual: „filia”, evoluând spre „agape” (p.44).

Interviul a prilejuit și însemnate mărturisiri. Grație cărților, scriitorul și editorul a reușit să viețuiască nobil și cu folos pentru sine și pentru cei ce-i împărtășesc principiile, în ciuda dificultăților de orice natură. De fiecare dată a învins problemele, știind să se organizeze, să-și drămuiască timpul: „Fiindcă, de-a lungul întregii mele vieți, am avut două axe diriguitoare: am muncit pentru a-mi dobândi pâinea zilnică și iarăși am muncit spre a-mi scrie opera (atât cât este ea și așa cum este ea)” (p.19). 

Disciplina și tenacitatea în mânuirea cărții poate duce la rezultate admirabile. Eugen Dorcescu îl dă drept exemplu, în acest sens, pe Zenovie Cârlugea:

„Modelul comentatorului ideal, pe care l-am schițat, sumar, mai sus, este ilustrat, cu discretă magnificență, aș zice, în literatura română actuală, de criticul literar, poetul și eseistul Zenovie Cârlugea (talent, multă știință de carte/ erudiție – cum cerea Pseudo-Longinus, în „Despre sublim” –, inteligență, enormă putere de cuprindere și de analiză, instinct axiologic, generozitate exigentă, vocație etică, empatie lucidă)” (p. 33). 

De asemenea, îi admiră pentru modul în care există întru literatură pe scriitorii contemporani ce-i sunt prieteni în spațiul cultural romanic: Coriolano González Montañez, Andrés Sánchez Robayna, Luis León Barreto, Jaime Siles, Rosa Lentini, Luis Sanz Irles, Maria Cinta Montagut, pe argentiniana Mónica Delia Pereiras, pe francezul Claude Le Bigot.

Gestul lui Eugen Dorcescu de a-i încredința Mirela-Ioana Borchin, devenită Dorcescu, întreaga operă a determinat-o pe aceasta să se dedice exclusiv antologării și interpretării de texte, dar și omagierii marelui scriitor: 

„De fapt, începând din 2015, Doamna conf. univ. dr. Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu, semiotician, prozator și eseist, s-a îngrijit, continuu, temeinic și profesionist, de promovarea operei mele, realizând antologii, dedicându-i interpretări riguroase, cărți întregi, coordonând volume omagiale (trei la număr), situându-se, așadar, decisiv, cum am mai spus, nu o dată, între opera mea (așa cum este ea și atât cât este ea) și posteritate.”(p. 45) Marina Anghel, cu tact, sugerează că doar prin implicarea și stăruința Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu proiectele din ultimii ani au fost multe și încununate cu succes. Poetul recunoaște că formează o echipă redutabilă cu soția sa, dezvăluind culisele activității lor literare: „Din vara lui 2019 și până în toamna lui 2022, zi și noapte, soția mea a străbătut toată întinderea și toată cuprinderea manuscriselor mele, selectând texte, culegându-le pe computer și oferindu-mi-le, odată culese, spre re-lectură, re-selecție și decizie finală. Iar eu le-am recitit, le-am îndreptat, unde era cazul, am reținut ce m-a convins” (p. 48-49). 

Povestea manuscriselor a fost fructificată în cinci cărți, cu ecouri pozitive, multiple și imediate:

„1. AGONIA CANICULEI, poezie, Ediție îngrijită, Notă asupra ediției și Glose: Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2019, 124 pagini; 

  1. ÎNGERUL ADÂNCULUI. PAGINI DE JURNAL (1991-1998), Ediție critică de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020, 537 pagini;
  2. ADAM. PAGINI DE JURNAL (2000-2010), Ediție critică de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020, 549 pagini; 
  3. APROAPELE. 111 PSALMI ȘI ALTE POEME, Ediție critică de Mirela-Ioana Dorcescu. Posfață de Florin-Corneliu Popovici, Editura Eurostampa, Timișoara, 2022, 163 pagini; 
  4. LEVIATANUL. POEME UITATE, Ediție critică de Mirela-Ioana Dorcescu. Postfață de Mariana Anghel, Editura Eurostampa, Timișoara, 177 pagini”.

 

Faima poetului, eseistului și traducătorului Eugen Dorcescu a depășit granițele României, ajungând până în Spania, Mexic, în America Latină și Australia. 

Multe dintre confesiunile din acest dialog se găsesc, mai mult sau mai puțin identic, în interviurile trecute, ori sunt prelucrate în diferite volume. Mariana Anghel construiește o imagine sintetică asupra vieții și operei partenerului său de dialog, realizează o veritabilă updatare, încheind un cerc, inspirat de titlul cărții sale: la „opera” și „viață” se adaugă Slava lui Dumnezeu: 

„Eminesciana asociere «viață-vis» pare să fie, în ultima instanță, cheia multor răspunsuri, explorate sau nu. Lăsați la libera noastră alegere dacă suntem/ vom fi fericiți, după cum ne asumăm fiecare darul mântuitor al jertfei de pe Cruce. Nu pot să nu remarc doxologia finală, prin care aduceți slavă lui Dumnezeu pentru toate: «Hallelu Yah!»”

O carte densă, mărturisind tot ceea ce coautorii consideră că trebuie să știm despre Eugen Dorcescu la 80 de ani. O carte primită cu emoție, bucurie și prețuire în cadrul Școlii de literatură formată la Timișoara în jurul personalității lui Eugen Dorcescu, în care cursanții au mai găsit un prilej de a se întâlni cu mentorul lor și argumente în plus pentru a învăța de la el, pe drumul comun spre excelență. Dar îmbucurător este că acest volum, scris cu nerv, cu prețuire, cu sinceritate, a trezit și interesul și aprecierea unor istorici literari, al unor literați de înalt nivel din țara întreagă, care au salutat apariția lui în numeroase recenzii. De altfel, nu e de mirare. Gravitatea temei și modul elevat în care a fost abordată nu pot lăsa indiferenți cunoscătorii de literatură.  

 

Facebooktwitterby feather