Niște țigani făurari frumoși, mustăcioși și oacheși au jefuit podoabele cerului și-au argintat cu ele ochii serilor buzoiene, de Drăgaică.
Niște hoți de cai, haidamaci din vremuri, ce furau zmei cu coame în vânt, iureș în nechezat, spume în zăbale, jar în măsele și praf de pușcă în copite au scris legenda Drăgaicii la Buzău pe care azi o duc mai departe piețarii, scrânciobarii, grataragii, mandatarii șprițurilor și berii, mititeilor cârnaților de Pleșcoi, acareturilor, mărfurilor textile, alimentare și de alte sute și sute de feluri materiale, forme, culori și-ntrebuințări, în vastul târg de azi al Drăgaicii de la Buzău, transfigurat pentru o lună în stat în stat ca un Vatican laic al Buzăului.
De când lumea, de pe vremea marilor negustori care făceau schimburi transcarpatice cu mărfuri de la munte și câmpie, prin secolele apuse ale tradițiilor celor mai înfloritoare de avânt economic dar și de petreceri cu chef de descătușat, nu s-a mai văzut așa zarvă piețară.
În mijlocul zilelor acestora-n care canicula fură umbra și pune străjer la fereastra cerului un rotund aprins ca o gaură aurită incandescent din care curge lavă mistuitoare ca peste un Pompei transcendent în contemporaneitatea vorbăriei goale despre încălzirea globală, vrednica administrație a Buzăului, în avangardă cu harnicul primar dăruit trup și suflet binelui comunității sale, Constantin Toma și Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” sunt piatra de fundamentare a sărbătorii Drăgaicei: Festivalul Național de Folclor „Benone Sinulescu”, anul acesta (2023, între 17 și 18 iunie) ajuns la cea de-a cincea ediție.
Aici am vrut să ajungem, atrași și zoriți de gândurile printre amintiri ale noastre ale tuturor celor ce și-au oferit binele sufletesc cel mai frumos, cel mai împovărat de bucuria, plăcerea și fericirea muzicii, portului și dansului popular, timp de două seri magnifice, platinate de lună, de stele, de licuricii telefoanelor aprinse, de focul ochilor fetelor frumoase ca sabinele răpite de fecioare și iubite de mirese și de magnificele recitaluri de muzică populară susținute de frumoasele și frumoșii voievozi și boierese ale melosului nostru celui strămoșesc și cu înger în el…!
Iată că într-o țară și o vreme-n care se cam fură de la ochi și se minte sub jurământ că nu se fură, publicul festivalului buzoian s-a lăsat furat de bunăvoie…! De către cine?! De către cine fură ireversibil gândul și sufletul omului bun, cumsecade și frumos: artiștii frumoși ca un regat pentru inimă, gând și suflet. Dintre ei, publicul buzoian al festivalului „Benone Sinulescu” a fost privilegiat să îi fie răpitor privirilor și auzului Ansamblul folcloric „Drăgăicuțele”.
Dacă nu ați auzit încă de el, deși ar fi o mirare, auziți acum: sunt minunea frumoasă transfigurată în mândre și mândri ce glăsuiesc melos popular ca privighetorile de pe luncile Buzăului unde-au deprins de la Benone Sinulescu să ciripească în triluri magice melisele cântecelor apelor și dorurilor Buzăului și Siriului.
Dacă nu l-ați văzut niciodată, deși e o întrebare cum de ați rezistat, aveți încă timp, are mult de spus și de arătat de aici încolo, pentru el scena marilor spectacole acum își dă larg cortina deoparte, pentru el luminile rampei de acum au filamentul harului și consacrării iremediabile înroșit la temperatura luminii…!
Cu „Drăgăicuțele”, un ansamblu muzical folcloric condus cu certă competență de către prof. Flori Popescu, una din serile muzicale ale Festivalului Național de Folclor „Benone Sinulescu” de la Buzăul cultural și artistic al verii anului 2023 a fost mirabilă.
Minunat de frumos spectacol cu zâne și mândri feciori ce-au cântat ca-ntr-o legendă mirifică, mirabilă petrecere transcendentă din istoria, povestea și ritualurile cu fecioare dace, frumoase, îmbrăcate în alb și feciori daci, arătoși, aprinși de focul tinereței…!
Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..