1 Decembrie, zi sfântă în calendarul istoriei patriei noastre și-n pisania eroismului și victoriilor românești pe altarele propriilor năzuințe, izbânzi și jertfe, zi de renaștere națională în unitate a ființei neamului românesc…! Zi a României Mari, devenite zi națională împreună cu regala zi de 10 Mai…, ce s-a ales din ea, ce s-a ajuns să fie?!
Ziua Fasolei cu Ciolan, aceasta s-a ajuns…!Ziua triumfului temporal al cui vântură blazonul orgoliilor sale, împăunat tătuc cu putere absolută, care nu se gândește o clipă la țară și neam, ci doar la cum să exploateze mai deplin resursele pe care i le dă puterea provizorie și cum să dejoace orice încercare de a fi decăzut vreodată de unde s-a cățărat, iar dacă s-ar uita în jos ar avea amețeli și s-ar arunca singur în gol.
Zi de bravură politică, nicidecum de paradă solemnă, cu arlechini în primul flanc și o masă de oameni tăcuți, îngândurați, transfigurați de griji și tristețe în rândurile cărora se amestecă o altă masă pestriță, ornamentată cu zâmbetul și uralele transplantate ca pe timpuri…!
Politicienii de vârf fac ce vreau ei cu această zi, de parcă ar fi ziua lor, de parcă ne-am pripăși de pe drum să aruncăm ochii peste gard pe moșia lor, la o sindrofie cu ei, familia și chemații lor pe alese, pe gusturi și în primul și-n primul rând din perspectiva intereselor de la baza jocurilor păpușărești în regia și solda mânuirii poporului la cheremul lor.
1 Decembrie, Ziua Națională a României este de fapt Ziua Fasolei cu Ciolan…! Ziua foametei de bani, ziua setei de putere, ziua caruselului politic al sărbătorii unei patrii și unei națiuni la îndemâna, voia și gustul unora…! Niciodată ca acum ura, dezbinarea, războiul omului contra omului nu au fost atât de ceremonios etalate în anvergura unui spectacol național…!
Scriam cu ani în urmă că tot aștept ca oamenii aceștia care au înșfăcat țara în stare muribundă ca uliul pasărea în zbor să își revină. Zădarnic, mai rău s-au perfecționat, mai abitir s-au infectat de hămesire, răutate, aroganță, cruzime…! Nu-și mai încap în fire, nu le mai ajunge averea, chiar dacă dă pe dinafară, nu-i mai poate și nici nu vrea să îi mai oprească nimeni…, nu știu ce este de făcut, au ajuns prea puternici, iar noi, poporul, unul câte unul cădem ca niște prăzi în mâinile lor, din care nu este cine să ne mai scoată, căci uraganul face ravagii drept în inima Justiției românești. O parte dintre noi se vinde de bunăvoie. Priviți numai presa prezentă și descoperiți singuri că și pe acolo dansează valsurile bunăstării furate tot felul de figuri care odinioară erau saltimbancii comunismului și securității…, veți fi consternați să revedeți în persoana lor cea mai agilă gardă propagandistică a democrației deviate în tărăboi…!
Scriam așadar despre cum trebuie să fie și cum trebuie să nu fie oglinda sărbătorilor noastre naționale, despre cea învestită a fi supremă, ziua de 1 decembrie, mai exact. Printre altele, scriam astfel:
1 Decembrie! Zi cu semnificaţie centenară (era în 2013, n.a.), unică şi solemnă în istoria unui stat şi unei naţiuni! Sărbătoarea, azi în concordanţă nedezminţită cu alaiurile marii dezbinări naţionale a fost întreţesută şi cu unele momente cel puţin neadecvate simbolisticii aniversare, dacă nu decadente. Astfel, fruntaşi politici au acceptat să acorde autografe pe cartoane decupate în forme de cătuşe, grupări ale zisei „rezistenţe” au tulburat climatul adecvat sărbătorii, transgresându-l într-unul lozincar, antipolitic, pro-anarhic, antiguvernamental – ca bravadă agreată chiar şi în astfel de momente şi chiar de către cui îi este cu desăvârşire interzis de Constituţie…!
Un carusel discordant faţă de anvergura şi semnificaţia zilei, infiltrat în festivitatea naţională a Unirii, tulburări antifestive, tolerate nepermis de instituţiile responsabile cu ordinea. Naţiunea română, însă, în covârşitoarea ei majoritate a contrariat aceste atitudini încadrate ca formă şi scop între antinaţionalism şi anarhie, sărbătorind însufleţită de conştiinţa patriotică, respect faţă de istoria ţării, recunoştinţă neţărmurită faţă de eroii şi înaintaşii neamului care au făurit Întregirea patriei. Români din întreaga ţară au sosit la Alba Iulia cu toate mijloacele de transport, inclusiv căruţele şi caii coborâţi din condiţia şi spiritualitatea naţională de acum un veac, şi au sărbătorit cu entuziasm şi dragoste de ţară, cu respect pentru ctitorii Unirii, Majestăţile Lor Regele Ferdinand I şi Regina Maria. Decenţa şi reverenţa faţă de importanţa, sacralitatea şi solemnitatea unui eveniment naţional au fost şi de această dată exemplificate de către Familia Regală a României, în totală detaşare de triumfalismul, climatul pestriţ, turbulenţa, ovaţionalismul demagogic, tertipul manipulativ electoral inadecvat al unei părţi a societăţii româneşti, condamnabil de divizate şi dezbinate chiar şi la Centenarul Marii Uniri…!
Iată, deci, cum sărbătoresc Ziua Națională politicienii contemporani, netrebuind să sărbătorească așa și cum cinstește istoria, sărbătorind Ziua Marii Unirii, Familia Regală a României, astfel fiind decent, patriotic și solemn a se sărbători. Majestatea Sa Margareta, Alteța Sa Regală Radu, Principele Consort al României sunt întotdeauna reperul luminos al sărbătorii la români…!
Foto: Majestatea Sa Margareta și Alteța Sa Regală Principele Radu al României, la Alba Iulia în 2013
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..