Obligaţia pe care o are orice cântăreţ este în primul rând aceea de a reda bucuriei şi farmecului muzicii un caracter de prezent, deşi ea e în noi şi în tot, dintotdeauna.
Sublimitatea muzicii e un etern prezent, începe şi sfârşeşte pentru fiecare, odată cu viaţa. Chiar şi melodiile dezavuate de muzicieni au în buchetul lor de sunete un cât de vag fior, o cât de trecătoare simţire a plăcerii. Muzica e universală!
În piatră şi în viaţă cântă universul veşnic, geneza muzicii consistă în geneza lumii. Muzica există, muzicienii doar o culeg ca pe floare şi prezentul muzicii-i doar un punct de referinţă, clipa ascultării, ce produce efectul de plăcere a sărutării sufletului divin al florii!
Orice gen al muzicii este adorabil. Este exagerat să se spună că poate exista o contramuzică. Toate melodiile au un filon de aur pentru cineva!… Nu este dinte al muzicii, nu există un Saturn al muzicii care să-şi mănânce copiii. O muzică răscolitoare şi iritantă pentru cineva e blândă şi mângâietoare pentru altcineva. Muzica se naşte dintr-o infinitate de sunete iar lumea e o infinitate de pendulări neuniforme ale sunetelor, istoria lumii perpetuează o vastă cultură polifonică din care se desprind tradiţiile muzicii.
Sunt detractari pentru fiecare gen muzical, în măsură să înjunghie cu cei mai duri colţi ai criticii, ceea ce lor le displace. În legătură cu unele cântece există o proporţie întrucâtva echilibrată: pe câtă vervă iscă opţiunile contra, pe atâta frenezie le şi apără!
De pildă, manelele sunt foarte contestate. Dar este o greşeală să o includem pe Carmen Şerban la categoria aceasta muzicală, în mod exclusiv, deoarece artista interpretează şi alte genuri, cu mult succes. Greutăţile care împiedică analiza în liniştea raţiunii a fenomenului muzical al manelelor sunt legate la gâtul interpreţilor de manele, datorită unor texte obscene, precarităţii grave a culturii, mesajului lamentabil: bani, avere, duşmani, moarte, iubiri tragice, iubiri cu năbădăi, şmecherii… Manelele ţes, nu o dată, intrigi, ură, incitare la dreptate cu forţa, descriu jalea de bocitoare la moartea cuiva drag, zugrăvesc patetic soarta vieţaşilor din puşcării…! Dar nu toate manelele sunt la fel…! Ele se asociază forţat, global şi greşit, cu palate obscure şi opulente, cu forfota ţigănimii parvenite şi kitsch-ul!…
Iar Carmen Şerban nu se încadrează în acest evantai subvaloric, dimpotrivă. Carmen Şerban cântă patimile umane, iubirea, despărţirea, dorul, dragul… Carmen Şerban are în repertoriu muzică populară, muzică uşoară, de petrecere, romanţe. Carmen Şerban este o cântăreaţă care nu poate fi asociată producţiilor nocive muzicii, Carmen Şerban face parte din rândul cântăreţilor de elită ai muzicii româneşti. Ea a cântat şi cântă piese care au cucerit în toată ţara şi în lume, la Las Vegas, Los Angeles, Miami, Chicago, New York, Canada, aproape toată Europa etc. Carmen Şerban a cântat în duet cu mari solişti români şi a străbătut ţara şi lumea în turnee de concerte alături de artişti de valoare ai scenei româneşti: Irina Loghin, Maria Dragomiroiu, Romică Ţociu, Cornel Palade, Daniel Alexandrescu, Nicu Paleru, Călin Crişan, Corina Bocşa, Cornelia şi Lupu Rednic, Benone Sinulescu, Doru Octavian Dumitru, Andreea Bănică, Andreea Bălan, Andra, Trupa K1, Trupa Romania, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Mirabela Dauer, Gheorghe Gheorghiu, Jean Constantin, Petrică Mâţu Stoian, Niculina Stoican, Adrian Enache, Cătălin Crişan…
Iar dacă a interpretat şi manele, le-a interpretat pe acelea plăcute, cu linie melodică sensibilă şi text cu mesaj decent. Muzica, în diferite forme şi stadii este un fapt sufletesc şi deopotrivă o stare, un produs al evoluţiei vieţii sufleteşti. Nu are cum să fie grotescă ori nocivă o întreagă ramură muzicală, un gen, fie el produs artificial, netradiţional românesc, neaşezat în coordonatele muzicii autentice, elevate, cum sunt considerate manelele, doar pentru că unele dintre ele-s în submedia mediocrităţii.
Însă nu toate manelele au aceeaşi valoare. Sunt şi ele cântece! Sunt unde ce rostogolesc valurile, valuri ce fierb marea! Au creat un curent, un fenomen ce nu poate fi nicicum ignorat. Departe de a dedica un laudatio manelelor, de a le enunţa ca produse artistice, ca izvoare ale culturii – personal nu le ador – am o ordine ireversibilă a simpatiilor mele, iar una dintre acestea simpatii a devenit, după ce am ajuns să o înţeleg, interpreta Carmen Şerban!
Carmen Şerban este artistul şi omul de vocaţie, fapt greu de contrazis din punctul meu de vedere. Cu tot numărul mare de manelişti, puţini sunt atrăgători. Carmen Şerban este atrăgătoare chiar şi când cântă manele! Atunci, de unde vine peretele de care se izbesc ochii ce caută albia sufletului acestei interprete deosebite?! Fără îndoială că de la manele! Oamenii organizează întrucâtva sentimentele lor, nu numai pe baza iubirii sau urii, ci şi pe baza ipotezelor. A o asocia însă pe Carmen Şerban exclusiv marelui habitat clocotitor al manelelor este drumul cel mai greşit. Carmen Şerban trebuie apropiată de o înţelegere mai extinsă, dincolo de simplele generalizări, şi trebuie scoasă din cheia strictă a manelismului.
Este o tânără frumoasă, cu o conversaţie foarte agreabilă, fără nicio preocupare străină unei conduite atente, fine, elegante în relaţie cu toată lumea. Este o tânără cu suflet bun, generos, greu de urmat în pilda ce o arată chiar şi faţă de cei care-i fac rău.
Nu se ajunge cu anevoie la sufletul ei. Iubeşte şi dăruie şi celui care o prădează, iar aceasta o traversează dincolo de drumul convenţional abstract al vieţii. Şi pierde, uneori! Orice răutate este străină naturii ei, dar acesta nu-i un mers al destinului identic în ce dăruie cu ce primeşte. Pietrele sunt aruncate în pomi cu fructe – e gândul care o consolează şi îi dă aripi. Merge mai departe, cântă, iubeşte şi dăruie!
Mai înainte de a vorbi despre cântecele interpretei Carmen Şerban şi mai înainte de a-i găsi locul fixat în rândurile interpreţilor de manele, problema de netendenţionalitate şi minimă înţelegere a muzicii pune o mare întrebare în ce priveşte locul, categoria, genul, structura şi ţinta melodiilor ei. Nu, în niciun caz locul interpretei Carmen Şerban nu este predilect destinat maneliştilor, nici locul cântecelor ei deosebite nu este la capitolul manele. Cine şi de ce s-ar grăbi să fie indiferent faţă de Carmen Şerban, dacă ea este atrăgătoare, cine şi de ce să o rănească, dacă o poate iubi, cine şi de ce să-i submineze muzica, dacă în ea se srăvede o profunzime sensibilă, o claritate lirică, un farmec rar, adânc?! Nu e iluzie, nici greşeală, Carmen Şerban cântă lin ca o vioară, frumos, plăcut, înstăpânitor ca trilul păsării la fereastra unui suflet absorbit de însingurare şi dor!
Carmen Şerban este timişoreancă de obârşie. De aceea, muzica bănăţeană se întreţese mult în acordurile cântecelor ei. De aceea, fără a cânta cu precădere manele, iar cele pe care le cântă fiind cel mai frumos alese şi interpretate autentic, altfel decât ceea ce înseamnă manelele în general, dintre care unele sunt mai mult amestec decât cântec, fără explicare şi definiţie, Carmen Şerban se inspiră mult din muzica bănăţeană şi are în repertoriul ei interpretativ nenumărate cântece bănăţene. Nu se întâmplă să fie abjurate, aduse la dizgraţie, melodiile interpretei Carmen Şerban. Repertoriul ei nu s-a fixat la manele.
Dacă vorbim despre Carmen Şerban, aşadar, nu rămânem încătuşaţi în lumea măgăoaielor cu manele, vorbim despre mai multe genuri muzicale, iar în legătură cu manelele e drept de precizat că le culege atent, le prelucrează şi le interpretează subtil. Dar e şi mai drept să vorbim în ce o priveşte pe Carmen Şerban despre muzică uşoară, romanţe, despre genul dance-folcloric… Cântecele interpretei Carmen Şerban nu sunt manele, şi atât. Sunt o elaborare a sensibilului sufletesc în melodii – de diferite genuri muzicale.
Artistă şi om frumos, elegant, bun, interpreta Carmen Şerban are studii muzicale liceale şi studii superioare jurnalistice. Ce mai pot spune acum detractarii ei cei anume chitiți asupra unor genuri muzicale, ca asupra crimei culturale?! Iar dacă tot atât de puţin se ştie, sau nu se vrea să se ştie că interpreta Carmen Şerban are colaborări muzicale cu alţi artişti din exterioritatea genului manele, atât de culpabilizat, că interpreta Carmen Şerban are, în tot ce este şi în tot ce dăruie prin glasul şi întreaga ei fiinţă ceea ce, dacă nu de la Dumnezeu este, nu are de unde altundeva să fie, sau să apară, e timpul să cadă de la sine imaginea negativă indusă, pentru că apariţiile interpretei Carmen Şerban sunt întotdeauna elevate şi admirate.
Carmen Şerban a fost, este şi va fi întotdeauna alături de marii interpreţi români, locul ei, în lumina acestei constelaţii de artişti este stabil pentru că originea şi spaţiul artistului de valoare este acelaşi cu originea şi locul conştiinţei umane, culturale, artistice!
Aurel V. ZGHERAN
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..