Suntem un tot cu natura, parte din ea, iar ea e în noi și ne înconjoară. Cu toții suntem copiii acestei lumi mărginite între pământ și cer. Fiecare împarte cu fiecare câte o pală de aer, câte o rază de soare, câte o palmă de loc, dar timpul nu se împarte, nu se transferă de la unul la altul, nu se pot lua zile de la unul și adăuga altuia, nu se pot cumpăra, nu se pot vinde, nu pot fi transformate în monedă la schimb.

Pentru fiecare dintre noi există un început, un destin și un moment terminus. Linia de parcurs ce intersectează aceste coordonate poate fi mai scurtă, poate fi mai lungă, poate fi dreaptă, poate fi serpentinată, poate urca, poate coborî, fiecare dintre noi vine pe lume și pleacă fără să trăiască, fără să moară din viața și timpul altuia…, această lume limitată și această viață finită au culoare pentru noi toți.

De ce, atunci, noi înșine suntem cei care aducem în omenire lepra sufletului ce vine cu moartea la pas, pe etape lente, nimicitoare dinspre suprafață până la miez, rupând din suflet bucată cu bucată, prefăcându-l ca pe un corp într-un stârv viu, căci și sufletele se pot preface stârvuri. Măcinați de această diabolică molimă, ca niște leșuri ciuntite de vulturi suntem cu toții pedepsiți, unii fără vină. Căderea morală a lumii este cea care ne aruncă în infernul pământean, înaintea morții!

E plină lumea de oameni bolnavi, iar noi investim bani, știință, timp în hrănirea urii, râvnirea puterii, îmbogățirea nelimitată și irațională, ajungându-se astăzi să se fabrice teribile arsenale de arme infernale de care să uzăm pentru amenințare, intimidare, iar în cele din urmă pentru războaie barbare ce-n fiecare clipă pot declanșa sfârșitul planetar. Aceasta, cu prețul risipei banilor, energiei, inteligenței pe care mai mult ca niciodată așteptăm ca luminați de Dumnezeu, să le repartizăm în primul și-n primul rând pe făgașul cercetărilor medicale, în industria de medicamente, în finanțarea suficientă a tot ce aparține de sănătate, căci sănătatea este binele cel mai important căruia numai cine nu îl are îi află inestimabilul preț.

Suntem bolnavi, ne sunt copiii bolnavi, ne sunt părinții bolnavi, frații, prietenii, aproapele fiecăruia dintre noi. Cu toții, dacă nu suntem bolnavi, ne găsim în primejdia de a fi. Sub ochii noștri ni se chinuie și mor oamenii dragi, sau unii dintre noi ne chinuim și murim sub ochii celor dragi. Nimeni nu poate să facă nimic…! Dar armele morții au atins un nivel tehnic supramintal, inimaginabil, de la o zi la alta știința avansează în acest domeniu mai rapid ca mintea oricărui savant, pusă în slujba binelui omenirii. Răul depășește binele la toate probele, el circulă la bordul unor rachete din iad, cârmuite de satane din toate colțurile lumii…!

Personal datorez câtorva medici înţelegerea până la nivelul de conştiinţă resuscitată de speranţă, a codului vieţii şi sensului ei, atunci când sănătatea îi ia un număr şi îi pune la loc o zecimală! Viaţa aceasta, cu un nod făcut pe undeva, de către medici, îmi cere să le mulţumesc, înainte de a ajunge la virgula din faţa zecimalei, cât mai e timp! Am trecut de câteva ori prin probleme medicale limită și de aceea sunt convins în privința unui uriaș bine alăturat îngrijirii medicale: vorba bună, înțelegerea, uneori sprijinul financiar de la oamenii de bine din familie ori chiar dintre acei la care te-ai fi așteptat cel mai puțin. De la femeia de serviciu, la asistente și medici, ai de a face în momentele în care ești încleștat de boală ca un pui în ghearele uliului de cei ce-și fac datoria profesională și-și asumă solidaritatea umană, compasiunea, înțelegerea, blândețea, vorba alinătoare, dătătoare de speranță, dar uneori vindecarea, salvarea vieții, chiar, depind de mai mult de atât. Aici, acum și în astfel de condiții intervin oamenii cu înger în suflet, făcători de bine, uneori necunoscuți, dar cu inimă mare și suflet iluminat de bunătate și omenie.

Am astăzi pe patul de grea suferință un prieten bun, aflat într-o stare de sănătate foarte îngrijorătoare. Este vorba despre părintele Constantin Bîrdeanu, din Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți, preot slujitor în Protopopiatul Băile Herculane. Este un prieten al artiștilor, a fost un apropiat al lui Benone Sinulescu și al lui Victor Socaciu (fiica sa, Ziana, apreciată și îndrăgită de maestru este laureată a Festivalului de Folclor „Benone Sinulescu” de la Buzău), este în cele mai bune relații cu Traian Ilea, cu soția acestuia, Valeria, cu Naidin, Gheorghe Roșoga și mulți alții…! Cu toții ne-am întâlnit la Buzău, la mai multe ediții ale festivalului și s-a legat între noi o afinitate afectivă, un ceva ce unește pe cei ce se simt apropiați – e cuvenit a adăuga și pe prezbitera Nicoleta Bîrdeanu, om de rară finețe interrelaționară cu oamenii cumsecade, deosebit de manierată, generoasă, inteligentă, plăcută la conversații, doamnă cu totul și cu totul deosebită, impunând prin conduita sa interumană respect și admirație.

Astăzi părintele se află în fața celui mai greu pas de făcut în viața sa. O boală necruțătoare îl doboară pe picioare (nu e în dreptul meu să completez cu date cuprinzătoare privind diagnosticul și stadiul bolii, familia fiind cea care poate să o facă și o face). Se află internat la o clinică redutabilă din Turcia, cu medici specialiști în tratarea bolii sale, urmând să suporte o intervenție chirurgicală de care depinde viața sa. Dulcea artistă Ziana, muguraș de floare pornit cu succes și confirmare spre mirajului melosului folcloric mehedințean, la vârsta florilor primăverii inundate de lava razelor de soare al copilăriei vesele și candide se scufundă cu tot sufletul său gingaș în penumbra unei dureri iremediabile pe care destinul o obligă să o îndure mult prea devreme. Îngrijorată și absorbită din toată ființa sa în durerile și dezolările soțului ei bolnav, prezbitera Nicoleta recurge la rându-i, zi și noapte, la cele ce este sigură că sunt o prelungire a ajutorului lui Dumnezeu: mâna medicilor turci și un sprijin financiar necesar pentru cheltuielile presupuse de spitalizare, operație și tratament la clinica din Turcia – singura în care își pune speranțe de vindecare – de oriunde s-ar adăuga el banilor de care dispune, insuficienți pentru tot ceea ce are nevoie urgent părintele.

          Părintele, familia sa, noi cei apropiați, care îi cunoaștem bunătatea, valoarea umană, harul duhovnicesc și regretăm neîncetat drama prin care trece, ne unim întinzându-i mâna la greu, încurajându-l cu o vorbă călduroasă și sprijinindu-l fiecare cu ce poate. Pentru cine vine alături de noi și dorește să contribuie după măsura posibilităților și pe potriva dărniciei fiecăruia, punem la dispoziție conturile deschise la BNR de către părinte pentru aceasta:       

În lei RO12BRDE260SV64862292600

În euro RO68BRDE260SV67259982600

Aurel V. Zgheran

by

Referinţă Bibliografică

Aurel V. Zgheran: Părintele Constantin Birdeanu. Viaţă, cu un nod pe undeva/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 aprilie 2023