Aflăm: că la Tîrgul de carte de anul acesta, Ediţia a XII-a, şi-au anunţat prezenţa scriitorii celebri ” Livian S. şi D.Popa”!!!!!!!!!! …şi alţi oameni de cultură!?!
Cum aş spune, „clasa a IX-a H, cu elevul Ionescu A. Şi alţi elevi”! Exemplul este aleatoriu, iar „alţi elevi” au de fapt nume (care nu li se dau/ „divulgă”?!!) şi sunt înmatriculaţi ca şi colegul Ionescu!
Ne întrebăm cît de „celebri” sunt numiţii (?!!)[ într-un jurnal local de acum cîteva zile (vreo două!) ] dacă un jurnalist nu ştie să ortografieze corect un nume celebru!? Cum ar ortografia respectivul jurnalist (ă?!) Shakespeare, spre exemplu? De data asta un chiar CELEBRU scriitor.
Conchidem la ce „nivel” se manifestă „cultura” în „celebra provincie europeană”!!!
Ne mai întrebăm: cum de am absolvit eu studii la Mărăşeşti, pînă la vîrsta de doi ani, cît aveam, cînd părinţii mei au plecat spre alte locaţii, purtaţi de vicisitudinile vremii?! (Bine că nu am absolvit la Sorbona, în condiţiile date!).
Nu ne mai întrebăm: cum de într-un aşa zis istoric al Crucii Roşii, tot din „celebra provincie europeană” NU a mai fost loc în carte pentru activităţile tatei, care CHIAR a lucrat ca activist de Cruce Roşie, activităţi REALE( nu pe hîrtie, nu „din birou”, nu „din funcţie”!!!) pentru care a fost premiat cu cea mai înaltă Distincţie Medicală, Ordinul Meritul Sanitar, în 1979! G-ral Maior Burada Ctin, Dr.Felix Nădejde, Prof. Petre Brînzei, Vicepreşedinte al ONS în 1978 nu s-au sfiit, ba chiar şi-au „făcut loc” în programul lor de activitate, suficient de încărcat, să-l aprecieze şi să-l cunoască pe activistul de Cruce Roşie care a fost tatăl meu.
Nu ne mai întrebăm ….de ce am ajuns …”la cort”!?! „Exilaţi”…ca-n vremuri de răstrişte…o fi cultura în vremuri de răstrişte!?!Şi totuşi, o secţiune de traduceri la un tîrg de carte este o „rara avis” care merită şi mai multă atenţie, şi mai multă preţuire într-o provincie „europeană”! Dacă are cine să o acorde!
Dar, cum „de unde nu e nici Dumnezeu nu cere”……conchidem, odată în plus, că aceste practici sunt aservite unui mental care ţine, în mod tipic, de culturile „minoritare”( apud, Literaturile exiguităţii, François Paré, Evenimentul, Bucureşti, 2006, Versiune română Virginia Bogdan).
Ah, şi să nu uităm: Biblioteca ESTE deja o comunitate. Virtuală. De scriitori! Aşa că, „Biblioteca şi comunitatea mea” seamănă a tautologie!
Oricum, nu cred că vom avea plăcerea să oferim autografe şi „edililor”….prea ar fi….comun(itar), nu?! Să-i vezi colindînd standurile după noutăţi editoriale….!?!
À bon entendeur, salut!
Virginia Bogdan



![]() |
Referinţă Bibliografică |