Autor: AL FRANCISC
Titlu: MINUNEA MINUNILOR (versuri)
Editura: Singur, Târgoviște, 2016
TOATĂ VIAȚA
Toată viața
Mi-am dorit ca soarta
Să fie alături de mine
Dar când la urmă
Am trecut pe la dânsa
Mi-a spus pe șleau
Că nici măcar nu-și mai aude aminte de mine.
CREDEAM
Credeam c-o să fiu poetul tuturor femeilor
Care-mi treceau prin minte
Sau prin dorințele mele nestinse
Dar au venit dumnealor,
Mi-au smuls lira și versurile
Mi-au pus o cruce în spinare
Și pe o muzică tristă, lipsită de armonie,
M-au dus la locul de veci.
DE IERI
De ieri
Aș fi vrut să aud
c-ai ajuns în brațele mele
Și mă uit împrejur,
Îmi scutur chiar și mâinile
Dar nu dau de nimeni.
SUS
Sunt o gheată uzată
Pe care o arunci de sus
În podul rătăcit de nesine,
Știind bine
Că n-ai să mai urci niciodată
La o parolă cu mine.
GHEORGHE A. STROIA: Și periplul ironic și autoironic se continuă, cu o lirică aparent veselă, dar ascunzând tristețile generate de neputință, de a vedea lumea doar cu închipuirea minții, de a nu face altceva decât a reconstitui scenele văzute ori nevăzute ale unei vieți pline de neprevăzut, rezultând o poezie empatică, de un lirism tulburător, simplă și elegantă în același timp. Al Francisc este un scriitor prolific, scrie mereu, scrie tot timpul, pentru a-și putea concretiza energiile creatoare din gânduri în fapte, din cuvinte înnodate în versuri, în poezii instanțial-sintetice. Fără să plictisească, ”anclanșând” butonul răbdării cititorului, dar eliberându-l aproape instantaneu, Al Francisc este mai mult decât un inițiat al poeziei concentrată, cu o capacitate extraordinară de a esențializa ideea, de a o despovăra-o de surplusuri, de artificial, pentru a-i conferi aspectul de sferă, ce are contact cu eterul pe o suprafață mare, dar cu orizontala realității într-un unic punct. Echilibrul acestei sfere există, este indiferent, logica poeziei fiind continuă, fără distorsiuni semantice evidente. O poezie curată și inspiratoare, fără îndoială!…
by