Eugen Oniscu: SPOVEDANIA UNUI OM
Era o seară rece, noroasă, plouase în acea zi de iarnă, iar norii cenușii amenințau cu încă o bună ploaie peste noapte. Lucram pe atunci ca paznic pe…
De ce oamenii îmbătrânesc?
(Povestire despre multa prostie a celor mari și despre Sfânta Răbdare a celor mici) Mitrofan Râvnămare avea 15 ani, când a început să adreseze părinților lui o foarte…
Ciocolata cu alune
Mary străbătea pădurea deasă și răcoroasă cu sângele încă clocotind. Trecuseră două zile de când pornise la drum, mânată de revoltă. Cum să mă las controlată de tehnologie?…
Gheorghe PÂRLEA: Nucul cel bătrân al vecinului, unealta unui destin (Din amintirile unui copil contemplativ)
Casa părintească – acum doar întrezărită în construcțiile în care s-a metamorfozat –, cu ograda și grădina aferente ei, nucleul copilăriei mele, e la aproape un kilometru de…
Eugen Oniscu: PORTRETE DIN ARMATĂ (2)
Într-o după-amiază de vară, pe când făceam gardă permanentă, s-a anunțat că vom avea inspecție la corpul de gardă. Așa că a trebuit să ne curățăm uniformele, armamentul,…
Eugen Oniscu: PORTRETE DIN ARMATĂ
De câte ori mă gândesc la soldatul George, revăd acele câmpuri acoperite de zăpadă ce înconjurau unitatea militară din Clinceni-Bragadiru. Îmi plăcea să privesc acele câmpuri acoperite de…
Camelia Opriţa: Pe pământ s-a întors norocul: Povestea de sub Steaua Sfântă
Stând pe laviță, aproape de vatră, Când noaptea se umple de glasuri de câini, Vin Magii în visul de liniște piatră, Cu taina luminii purtată în mâini. Pe…
Eugen Oniscu: VASEA
Pe o plantație de pepeni din Spania două echipe lucrau la cules, prima echipa era formată din cei ce tăiau curpenele pepenilor ce erau copți de obicei acest…
Eugen Oniscu: POVESTEA UNUI SINUCIGAȘ
Mi-a rămas imprimat în minte un tablou viu, plin de realitate, al muncii de la turnat asfalt. Am lucrat trei ani la această muncă titanică și acum mă…
Eugen Oniscu: ULTIMA ZI
Cu mulți ani în urmă am fost zguduit de un incident neașteptat. Aveam pe atunci în jur de cincisprezece ani și străbăteam centrul orașului Tulcea. Era o zi…
Eugen Oniscu: NOPȚI CHINUITOARE
Era noapte. La acea ora târzie a nopții de iarnă goală străzile orașului erau pustii, rar de tot mai treceau câțiva trecători sau vreo mașină. Înaintau prin noapte…
Ion DULUGEAC: Rodica apare-n februarie…
Rodica apare-n februarie… de Ion Dulugeac Către răsărit se vedea o pată galben-sângerie în spatele Porții Şchei, situată în nordul străzii Castelului, stradă care urca pieptiș spre poalele…
Mondo Cane în trei acte diferite
Denia este fără nicio exagerare un orașel bijuterie, prins cam în mijlocul colierului de stațiuni de pe coasta Mediteranei și care se succed împrăștiate de la granița muntoasă…
Eugen Oniscu: PORTRETUL UNUI SOLDAT
Au trecut treizeci de ani de când am fost soldat. Mi-a rămas întipărită în memorie acea perioadă din viața mea de care îmi amintesc cu oroare. Am început…
Eugen Oniscu: LIMITE UMANE
L-am cunoscut pe Tozaru Marian la o biserică unde venise să ceară ajutor. Printre cerințele sale se afla și dorința sa ca cineva care știa spaniolă, să meargă…
Eugen Oniscu: OCTOMBRIE LA BABADAG
Era o toamnă bogată și nespus de frumoasă. Se culegeau viile, porumbul, fructele de toamnă, peste tot era belșug. Dar mai ales îmi plăcea mireasma toamnei, acel miros…
Eugen Oniscu: DIMINEAȚĂ ÎNSORITĂ
Într-o frumoasă dimineață de vară, făceam chirpici pentru a amplifica casa în care locuiam cu părinții, se turnase temelia pentru încă două camere și aveam nevoie de chirpici…
Eugen Oniscu: DATORIA
Într-o dimineață însorită de primăvară, Ștefan se afla pe peronul stației de S-Bahn Gesundbrunnen din Berlin. Pe peron era destul de multă lume. El stătea posomorât gândindu-se la…
ÎMPĂCAREA
Călin Stamate rămase singur de mai mulți ani și căuta să se însoare dar anii treceau și nu își găsea perechea potrivită, însă se bucura cu fiică sa…
Eugen Oniscu: SUFLET MÂHNIT
Bătrâna avea obiceiul ca dis-de-dimineață să iasă pe prispa casei pentru a privi răsăritul de soare și câmpul de floarea soarelui ce se întindea pe lângă pământul ei….
Eugen Oniscu: LA RĂSCRUCE
Eram în permisie din armată într-o frumoasă seară de primăvară îmbrăcat în uniforma militară. Am luat un autobuz, apoi metroul și am ajuns în gara Obor pentru că…
Eugen Oniscu: DEZNODĂMÂNTUL
După ce încercase prin Madrid să-și găsească un prieten, Ștefan își cumpără cu ultimii bani bilet spre Valencia. Procedă așa datorită faptului că, pe când căuta de muncă…
Eugen Oniscu: EVANGHELISTUL
În anul 1999 într-un mic oraș din nordul României își ducea viața un tânăr pe nume Cristian Tudose ce venise din sud-estul țării și se căsătorise cu o…
ECATERINA CHIFU: NECUNOSCUTUL
NECUNOSCUTUL L-am văzut în fața icoanei Maicii Domnului cu pruncul Iisus, de la intrarea în altarul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din orașul dintre două provincii istorice.(R.S). Venise…
Eugen Oniscu: PĂȘIND ÎN NOAPTE
Era o noapte liniștită, de toamnă. Ceasul bisericii bătea miezul nopții. Pe covorul de frunze uscate din parcul ce era situat în fața bisericii, pășeau doi prieteni, frunzele…
Cristian Petru Bălan: Minunea din Patmos (povestire biblică)
Tabita era fetița unui pescar din insula Patmos, scăldată jur-împrejur de valurile albastre și îmbinate ale Mării Egee cu ale Mediteranei. Tatăl ei, un grec voinic și chipeș,…
ADINA LOZINSCHI: PREA TÂRZIU
Motto: „Viaţa e o insulă de suferinţă într-un ocean de indiferenţă” Sigmund Freud Sobră şi rece, ascunsă între pomi, clădirea Judecătoriei emană un aer distant. Dincolo de ferestrele…
Anișoara Laura MUSTEȚIU: SALCIA LUI PAHON
Pâlcuri de lumini galbene curse din soare plutesc în aerul cald, se lasă lin pe drumul îmbrăcat într-o pulbere fină de pământ uscat. Firicele de praf se ridică…
Hârtoapele care-au dus spre Check-Point Charlie
…înota în disperare și simţea că pierde din puteri îngrozit fiind de gândul că apa mării, rece ca gheața era enorm de adâncă sub el ,… acest gând…
Romică…şi două palme pe „gratis“
Pe vremea aceea, în timpul vacanţelor şcolare de vară mergeam adesea în tabere de pioneri. Era o plăcere să plecăm de acasă, acolo unde de obicei aveam un…
Ora 12.06 p.m. și tristul epilog
– din ciclul: La “Onete” În anii studenţiei, în acea vreme de la sfârşitul anilor ’60, lucram temporar, mai ales în timpul vacanţelor studențești, ca ghid de excursii…
Învăţătorul din Bursucani ( în amintirea tatălui meu și a bunicului )
Undeva într-un sat întins la malurile mâloase ale Covurluiului, duceam în timpul verii, în picioarele goale, ulcioarele şi găleţile cu apa de râu pentru vieţuitoarele din ograda casei….
Eugen Oniscu: JAFUL (2)
Când se trezi se înfioră pentru că nu înțelegea ce anume se întâmplase. Era întins în iarbă și vedea stelele strălucind pe bolta nopții de vară, simțea din…
Eugen Oniscu: LA MARGINEA SOCIETĂȚII
După ce plouase aproape toată noaptea, spre dimineață răsări soarele printre norii cenușii, prevestind o zi frumoasă. Pe la orele opt în stația de autobuz Hermannstrase din Berlin,…
Eugen Oniscu: JAFUL
După aproape doi ani de muncă pe meleaguri străine, Nicu Chivu se întorcea alături de un prieten acasă. În tot acel timp lucrase în Stuttgart la demolări, fără…
PĂDUREA HOIA BACIU – Anișoara Laura Mustețiu
PROZĂ SCURTĂ, FICȚIUNE În trecut, am fost un discipol al științei, și aș fi putut jura că nimic altceva nu poate fi adevărat. Dar a trecut aproape un…
Eugen Oniscu: EȘECUL
La marginea unui oraș din nordul României locuia în casa ei o bătrână singură, pe nume Sanda. Casa ei era situată pe marginea șoselei pe lângă alte case…
Eugen Oniscu: ÎMPOVĂRAȚI DE SĂRĂCIE
Zilele erau tot mai grele pentru Petrică Ababei, din cauza faptului că avea opt copii și nu avea un loc de muncă. Zi de zi împreună cu Lenuța…
Eugen Oniscu: LUMEA EMIGRANȚILOR
Pe o șosea ce șerpuia printre câmpurile de rapiță, înainta un microbuz ce transporta câțiva emigranți români ce se întorceau spre casă. Apusul acelei zile era magnific, de…
ÎNTRE CERURI ȘI PĂMÂNT
Motto: „La obârşie, la izvornici o apă nu se-ntoarce,decât sub chip de nor.La obârşie, la izvornici un drum nu se întoarcedecât în chip de dor.”( Lucian Blaga) Pe…
Gheorghe PÂRLEA: Bunicul și… haiducul
(Din mapa monografistului) În satul meu, copilăria mi-a imprimat în memorie, între altele, și numele Coroi (fără desinența „u” la final). Ultimul haiduc moldav, pesemne, a ușurat de…
Eugen Oniscu: POVARA
În timpul crizei economice din anul 2008 multe familii de emigranți români din Spania fură destul de mult afectate. În acele zile apăsa pe umerii celor mai mulți,…
Eugen Oniscu: UMBRELE DURERII
Zăpada se așternuse din belșug pe case, pe pomi, și încă din înălțimi mai cădeau fulgi, iar stratul de zăpadă era destul de gros. Totul era îmbrăcat în…
Eugen Oniscu: APĂSARE
Atmosfera din casa familiei Terente devenise foarte apăsătoare și plină de nefericire după ce capul acelei familii Aurel Terente, avusese o aventură cu o femeie. Altădată viața lor…
Eugen Oniscu: PREJUDECATA
Timp de un an de zile, Viorel Stamate își numărase zilele, săptămânile și lunile așteptând cu nerăbdare ziua cea mare a eliberării sale din pușcărie. Îndurase mult și…
Eugen Oniscu: MONOLOGUL UNUI PĂCĂTOS (2)
În acel moment șirul gândurilor lui Dorin se întrerupseră pentru că în camera aproape goală sună prelung telefonul său mobil. Răspunse la apelul telefonic. – Bună Dorin ce…
Eugen Oniscu: MONOLOGUL UNUI PĂCĂTOS
Există oameni foarte înzestrați într-un anumit domeniu și care ar putea excela în mod deosebit, dar pe unii ceva îi răpune și nu ajung să strălucească în mod…
Eugen Oniscu: MEDIUL SUFOCANT
De mic copil, Iancu Aursulesei învățase să supraviețuiască într-o lume plină de duritate. Provenea dintr-o familie de țigani și de când se știa trăise într-un cartier plin de…
Eugen Oniscu: SURÂSUL
Cu fiecare zi ce trecea, sănătatea lui Chirilă Leonte se înrăutățea tot mai mult. Fu nevoit să își înceteze munca sa de zidar pentru că se simțea tot…
ILIE FÎRTAT: BIBLIOTECARUL
La marginea unui sat, sub umbra binecuvântată a unui pâlc de tei, într-o căsuţă cu pridvor, locuia un bătrân. Era aşa de bătrân, că şi el îşi pierduse…









































Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
© Copyright 2015. Revista Armonii Culturale