Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » CE-AȘ MAI VREA ACELE VREMURI… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

CE-AȘ MAI VREA ACELE VREMURI… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

CE-AȘ MAI VREA ACELE VREMURI…
                 #AnnaNoraRotaru – autor

Ce-aș mai vrea acele vremuri, pe care le-am trăit odată,
S-aud vântu-n frunză cum doinește, pe dealuri și coline…
De izvoare murmur dulce, prin verdea luncă, cea brodată,
Cu trifoi, maci și sulfină, satul, cu-a mea casă de-altădată,
Pădurile în primăveri și-n toamne-nveșmântate-n crinoline,
Ciripit și triluri, ca de piculine…

Înapoi de m-ar întoarce, Timpul pe aripile-i, în hoinăreală,
Prin pripășite clipe-aș căuta, să le-adun pe toate-n cufăr
Și neuitații ani de-atuncia, ca-mpodobiți în aurie poleială,
Să-i retrăiesc de la-nceput, făr-a mai sta mult la tocmeală,
Trecutul părându-mi azi neîntinat, c-albe petalele de nufăr,
Că, of mă prinde, plâng și sufăr…

Ce n-aș da, ca prin minune, de-aș putea să întorc veacul,
Când eram cu toți copii adunându-ne de-oriunde-n droaie…
Când cu cercul ne jucam, din petici mingi, fanar dovleacul,
Cu genunchi păliți, zdreliți, găsindu-ne-ntr-o frunză leacul,
Când măicuța ne-adormea, pe genunchi sau-ntr-o copaie,
Grămadă frații toți într-o odaie…

Îmi veți spune iar de lipsuri, că nu ne-ajungea poate banul,
Că acum avem de toate, că nu ne mai plângem de hrană…
Că traiul ne e mai bun, că vise-avem azi, mâine și la anul,
Cu doldora speranțe-n minte, că vom primi în dar ciolanul,
Dar unde pierdut-am fericirea ? Mai sărăciți și-n suflet rană,
De mâna-ntinsă la pomană…

Spuneți, unde-i dorința și credința, tot ce ieri avea valoare?
Unde-i țelul și îndemnul, voința și putința de-a fi în libertate ?
Că falsă pare lumea asta, mă umple de dezgust și-oroare,
Cu frunțile tot mai plecate, uitând noima cuvântului onoare,
A curajului, înțelepciunii, viteji de-a fi și plini de demnitate,
Cu sete de-adevăr, dreptate…

Ce-aș mai vrea acele vremuri, când zilele-mi păreau senine,
Când nu-ntorceam cu teamă capul, de parc-aici plătim chirie…
Pe pământul ăsta moștenit, am mai putea trăi cum se cuvine,
Fără lacrime și boli, fără neajuns, războaie, vaiere, suspine ?
Întoarce-ne Viață de la capăt înapoi, să evadăm din pușcărie
Și du-ne la vremuri din copilărie…

___________________ NORA __________________
versuri din vol. __„ Dincolo de magia cuvintelor ” __

Facebooktwitterby feather