Crtisti Rusin, cu studii de istorie, aduce la cenaclul „Alexandru Sihleanu” o povestire tragică, inspirată din istoria zbuciumată a strămoșilor noștrii, Dacii.

Cu putere de imaginație extraordinară, el evocă lupta dintre Daci și cuceritorii romani și creează scene dramatice, redând bătălia cu lux de amănute, servindu-se de numeroase mijloace artistice:

„Era noapte. Săgețile înflăcărate ale romanilor străbăteau cerul înstelat înspre zidurile groase ale cetății dacice. Coloane întregi de infanteriști cu armuri argintii, săbii și scuturi roșii înaintau acompaniați de cavalerie în flăcările torțelor amenințătoare. Lăncile soldaților din prima linie se înălțau către cer, asemenea prelungirii unor fulgere izvorâte din străfundurile cavernoase ale celor mai negri nori. Tobele răsunau. Un mare vuiet se auzea printre copaci, ca cel al unui vițel înjunghiat. Acvila romană strălucea în lumina lunii înaintea întregii coloane, vestind prada pe care urma să o sfâșie. Sarmizegetuza era atacată”.

Acest cumul de imagini artistice preconizează încrâncenarea acestei bătălii. Este o pagină ce ne amintește de Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu.

Vestea atacului romanilor produce deznădejde, neliniște și confuzie, în cetatea dacică.

Cuvintele lui Decebal „bărbat puternic, de statură înaltă, cu barbă și căciulă, purtând o tunică și o mantie” vin să încurajeze poporul său, amintind de vitejia strămoșilor ce s-au luptat cu împăratul perșilor. Amintește celor prezenți că romanii, sub semnul acvilei, sunt neîndurători că „se hrănesc cu vlaga și bogăția altor neamuri și râvnesc bogăția pământurilor dacice”.

Autorul se servește de izvoare istorice pentru a-i caracteriza pe Daci „cei mai drepți și mai viteji dintre traci”(Herodot). În cuvîntul său, marele preot spune:„Suntem neam de războinici ce au în ei spiritul lupului” și că nu vor accepta ca fiii și femeile dace să devină robi romanilor, că este de preferat moartea, după învățăturile lui Zamolsis, aceasta fiind un pas spre altă viață. El adaugă: „Sufletul nostru este nemuritor .Noi mergem la Zamolsis, mergem în ceruri și vom sta alături de el. E mai bine să murim în luptă cu toată gloria și sfințenia, decât să fin înrobiți”. Aceste cuvinte dovedesc că autorul cunoaște legile belagine/legile frumoase, legile zamolxiene.

Portretul împăratului Traian, este redat succint:„un bărbat înalt, ras, cu părul scurt, purtând o mantie roșie, și o armură ce licărea în lumina oarbă a toțelor”, asemenea bustului din manualele de istorie. Cruzimea și orgoliul lui se observă în vorbele sale: „Eu sunt Traian, Împăratul Romei! Stăpânul lumii și al cetății eterne! Roma și-a înfrânt toți dușmanii. Toți au căzut sub copitele cailor noștri și ne-am șters sandalele prăfuite pe cadavrele copiilor lor”. Astfel își îndeamnă oastea la luptă:„Să ne spălăm săbiile în sângele lor!” Pentru un tânăr scriitor, această încercare literară mi se pare o promisiune pentru viitor, căci redă bătălia cu amănunte, ca de scenariu de film: „Centurionii romani își îndreptau lăcile lor lungi ce străluceau în lumina făcliilor și erau gata de atac, în timp ce dacii își încordară în mâni armele și scuturile cu toată forța! Lăncile întrară în scuturile dacice … romanii au fost surprinși din nou de tăria și vitejia dacilor și au lăsat în jos scuturile și s-au năpustit direct în mijlocul lor. A fost un măcel de nedescris.”

Autorul se servește de o legendă, aceea despre sinuciderea lui Decebal, rănit în luptă, fapt urmat și de alți conducători daci care au trimis la Zamolsis pe cei din familia lor, apoi și-au luat viața. Final este oprtimist, tânărul autor se identifică deja cu un urmaș al Dacilor, povestitorul, fiind încrezător că Dacii se vor reîntoarce, așa cum se spune în cântecul „Reîntoarcerea Dacilor” pe care presupun că îl știe de pe You Tube și că Dacia nemuritoare va renaște.

ECATERINA CHIFU – CRONICI CULTURALE

Mulțumiri

by

Referinţă Bibliografică

CENACLUL „ALEXANDRU SIHLEANU” – CRISTI RUSIN:„ÎNTOARCEREA DACILOR”/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 iulie 2022