Glorie ostașului român

Omagierea ostaşilor care şi-au dat viaţa pentru independența, unitatea națională și înfrângerea fascismului şi nazismului, trezeşte cele mai alese sentimente în rândurile populaţiei, care nu uită jertfele bunicilor şi părinţilor pentru apărarea și păstrarea demnităţii şi identității naționale românești. Să ne înclinăm așadar cu recunoştinţă în faţa veteranilor de război şi să aducem un pios omagiu celor care au făcut sacrificiul suprem pe câmpurile de luptă pentru libertatea României. Acesta consider a fi mesajul pe care generațiile viitoare trebuie să-l înțeleagă și să-l urmeze. Și pentru asta nici un prilej nu trebuie ratat, nici un efort să nu fie zadarnic.

Programul conceput și pus în practică de Prefectura Bihor și Garnizoana Oradea pentru 9 mai 2023 este destinat parcă unor stafii, ori este făcut pentru a deruta populația cu basme și povești?

Domnule prefect, domnule comandant al Garnizoanei Oradea,

Când am citit programul „șchiop” pe care ni l-ați livrat de ziua Municipiului Oradea, 12 octombrie 2022, am înțeles că s-a greșit atunci și s-au băgat 2 în 1(prevalând centenarul încoronării), dar cînd greșeala persistă se cheamă prostie! (sau prosteala publicului?). Depinde cum ne situăm față de un eveniment. Dar pentru a nu greși trebuie luate în calcul consecințele!

Consultând lista sărbătorile oficiale ale României constatăm că cele pregătite de oficialitățile bihorene/orădene nu figurează printre declaratele sărbători oficiale naționale. Atunci să le zicem evenimente, cum încercați să ne mobilizați participarea, și să le tratăm ca atare, cum s-ar cuveni unele aplaudate, dar numai în simpozioane, reuniuni științifice, cărți tematice, manifestări culturale etc, și nu ca sărbători oficiale la care oficialii să ne reprezinte cu gardă de onoare, drapel de luptă, Imn național, eșarfă tricoloră la oficiali.

Luându-le pe rând semnificația iată consecințele lui 9 Mai, în sinteză:

Ziua de 9 mai –

• Ziua independenţei țării din 1877: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”, declara ministrul român de externe, de atunci, Mihail Kogălniceanu.  A doua zi Camerele au votat Rezoluția și domnul Carol I a promulgat-o ca lege în Monitorul Oficial[1]. Și dintr-o astfel de întâmplare totul a fost translatat spre ziua de 10 mai, a înscăunării lui Carol I ca Rege.
• Așa s-a născut confuzia între independență și ziua regalității, pe care o introduceți, în mod nejustificat în calendarul acestor manifestări. Asta însemnă servilism și deturnare de sensuri. Nedumerit, vă întreb de ce sărbătoriți oficial (dar mascat legată de orice eveniment public!) regalitatea domnule prefect? Vă întreb, în cadrul public, Domnia voastră sunteți prefect în Republica România sau în Regatul România?
• În cazul unui răspuns evaziv vă reamintesc prevederile Constituției, în baza căreia ați fost investit să reprezentați oficial statul român, și care vă impun respect și recunoștință față de înaintași, care ne-au lăsat moștenire România independentă, întregiră și liberă! Ori nu știți, și e rău, ori omiteți cu bună știință și asta e de neadmis la un demnitar. Carol I, a răspuns „cavalerelte” la telegrama Țarului Nicolae I, și a intervenit în războiul ruso-turc cu o armată de 10.000 de oșteni la sud de Dunăre! Iar la Congresul de pace de la Berlin, prezidat de Bismark, Principatele au pierdut 3 județe din sudul Basarabiei, tratat pe care Kogălniceanu nu l-a întinat cu semnătura sa, dar Carol l-a primit! Ori pentru independență au rămas pe câmpurile de luptă, pe redutele de la Plevna, Rahova, Vidin și Smârdan peste 5.000 de soldați români!
• Fie și pentru acest simplu motiv, locul public pentru marcarea semnificației acestui eveniment trebuia să fie: Statuia OSTAȘULUI ROMÂN, din Parcul 1 Decembrie din Oradea! Dar soldatul, ca totdeauna, se pare că e uitat. Când bubuie tunul pe la hotare ne mai aducem aminte de el, în rest e abandonat ca mantaua muiată de ploaie! Și asta nu e drept domnilor organizatori de evenimente publice comemorative!
• 9 mai 1945 – Ziua victoriei[2], coaliției împotriva Germaniei naziste și Ungariei fasciste. În condițiile realității de astăzi această zi a „victoriei” naște semne de întrebare mai mari ca acum 78 de ani. Cum pot orădenii să serbeze Victoria lui Stalin din 1945, astăzi în 2023? Consecința înțelegerii și semnării pactului Ribbentrop-Molotov a fost destrămarea României Mari. Și asta cu largul concurs al regelui Carol al II-lea care a predat teritoriile fără luptă și la ruși și la unguri și bulgari. Afirmația „singura soluție” a însemnat justificare poziției regelui ca laș! Sau poate vreți să ne amintiți de dublul refugiu (1940 și 1944) în Bihor al basarabenilor din calea „glorioasei armate sovietice”, sau de tragedia spintecării în două a Bihorului li de refugiul românilor din propria lor țară? Despre acea regalitate vreți să ne amintiți chemându-ne într-un loc nepotrivit?!
• Cu știrea regelui Mihai I și din porunca lui s-a produs „lovitura de stat” din 23 august 1944 (eroare politică urmată de performanța militară de mutare a frontului cu 1000 km fără a trage un foc de armă), iar consecința a fost 270.000 de morți (morminte răvășite astăzi prin Ungaria) răniți și dispăruți pe fronturile din Vest și 150.000 de soldați români dați prizonieri rușilor și duși în lagărele din URSS, de unde mulți 1/3 nu sau mai întors! Cei căzuți în lupte, în războiul sfânt contra bolșevismului, au fost îngropați acolo, iar peste crucile lor de mormint de la Dalnic sau Stalingrad au arat plugurile sovietice. Nici o urmă nu mai există, nici măcar cimitirele militare marcate pe hărți, necum prin locurile izolate. Peste 100 de generali români, participanți la războiul din Est, au fost condamnați –că și-au făccut datoria față de Țara căreia i-au jurat credință, și care le-a ordonat „să treacă Prutul”, alături de fruntașii partidelor BND, pentru „trădare și răsturanrea ordinei de drept”, cu autorizarea Regelui Mihai I, iar Domnia voastă „serbați ziua Victoriei asociată cu a regalității”, conform programului anexat, pentru care motiv?
• Stalin, marele victorios împreună cu Națiunile Unite, în înțelege cu aliații puneau steagul victoriei pe poarta Brandemburg, al României steag lipsea, deși era a patra forță combatantă pe front, pentru că anterior ne-au trazacționat 90% și 10%, ca pe sclavi. Asta să fie semnificația zilei Victoriei pentru români, ori a acelora care ne-au silit odinioară să-i aplaudăm la parade, și le-a plăcut atâta de mult încât n-au mai plecat 20 de ani din România. Ori vreți să vă amintesc de aceași putere de la răsărit ce are la cârmă astăzi pe Putin, care a devenit –marele criminal – și jubilează aceeași Victorie la Moscova? Sunt întrebări retorice. Doamne ferește, nu vreau răspuns, că cine știe ce dispute s-ar naște și ce ștampile de „anti” am primi degeaba.
• Știu că acestea sunt chestiuni ce trebuie clarificate istoric și luminate prin dezbateri aprofundate. Ca politician nu ar trebui să vă amestecați în chestiuni pe care istoria încă nu le-a clarificat. Atunci de ce organizați asemenea evenimente în spațiul public? Și unde? La statuia Regelui întregitor Ferdinand I, care nu are nici o treabă cu niciunul din cele două 9 mai evocate! Cea mai nefericită alegere, dacă mă întrebați pe mine, ori scopul este tocmai acela al creării confuziei. Sau vreți să le arătați tuturor că PNL sfidează legea la Oradea, fură statuia lui Mihai Viteazul și așeză pe soclu, precun cucul ouăle în cuibul altuia? Iar acel mesaj „dărâmați simboluri românești, ridicați ce vreți” – a avut efect ca o „undă de șoc” pe direcția: Carei-Cluj-Turda-Alab Iulia-Sibiu-Valea Uzului!! Mântuitorul răstignit a zis: Iartă-i Doamne că nu știu ce fac. Oare ei știu?
• Locul pentru a omagia și evoca pe cei care au adus izbânda pe câmpul de luptă e la statuia ostașului român necunoscut. De pe front, în 1941 generalul Iosif Teodorescu, al cărui fecior, sublocotenent de cavalerie, murise în misiune, scria că nu poate lua parte la evenimentul de familie, căci „are în lucru încă două cimitire la Donceva și Vigoda, pentru 500 de EROI, și trebuie reînhumați alți 600” (Din poarta sărutului cu dragoste dețară, Ed. Cogito, 1996, p. 163). Mergeți să vedeți câmpul acela din Ucraina, acuma gol! Ați fi auzit poate mesajul peste timp al soldatului de felul acesta: „Eu reprezint sute de ostași care au luptat pentru libertate. Nu eu sunt cel care trebuie să primească meritele, ci întregul corp al oștirii. Puterea a stat în frontal creat umăr la umăr, ceea ce ne-a dat putere și curaj. Chiar aș vrea să se dea mai multă importanță acelor vremuri. Pe unde mai mergi prin Europa domnule Prefect și parlamentari bihoreni, să îi saluți respectuos pe cei ca mine. Ei merită ONOR!”.
• Sunt convins că poate acest mesaj v-ar fi apropiat mai tare de cel care a dus greul în toate timpurile și a rămas necunoscut dar cu: „Glorie” pentru că au luptat cu eroism împotriva fascismului, pentru eliberarea patriei, pentru libertatea şi independenţa poporului român, după cum stă scris pe soclul din imagine. Așa am înțelege mai bine suferințele trecute, am ști ce educație să facem și ce exemplu să oferim copiilor și nepoților. Uneori, și din eternitatea bronzului Eroii transmit mesaje ca un ecou. Uneori și statuile vorbesc. Și să știți că Gloria au lăsat-o pentru generațiile viitoare. Acest adevăr trebuie ținut minte, și spus acolo, sub umbra siluetei Ostașului român, căci el rămâne statornic și se identifică cu interesul poporului român!
• 9 Mai Ziua Europei: „Ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman, a propus Germaniei, dar şi altor state, să pună bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru asigurarea păcii pe termen lung în Europa şi implicit la nivel mondial”. Sărbătorim astăzi oare pacea și unitatea în Europa?, când toate statele sunt îndreptate spre a sprijini un război? Data marchează numai momentului istoric reprezentat de „Declarația Schuman”, care a propus ideea unei noi forme de cooperare politică în Europa, care ar fi fost ideală fără război între națiunile Europei. Ori Europa nu se mai întinde geografic până la Urali? Propunerea lui Robert Schuman, din punct de vedere istoric, poate fi considerată „piatra de temelie” a Uniunii Europene.
• Amenințările la adresa securității însă au căpătat, între timp, forme care, din păcate, lovesc în oameni nevinovați și neimplicați. În fața unor astfel de amenințări soluțiile pot fi, și trebuie, găsite prin identificarea cauzelor de conflict, dialog și cooperare la nivel național, european și internațional. A pune etichete și a acționa solidar „în orb” constituie o politică greșită care va duce la falimentul unei construcții pornite cu bune intenții! Dar de la pavajul cu bune intenții de la început, la realitatea europeană în care ne-am încadrat și pe care o trăim sunt mari diferențe.

La ziua Europei din 9 mai 2023, eu o spun cu glas tare că nu văd pe nimenea care să mă reprezinte și să-mi apăre drepturile de cetățean european! Toți ne dau sfaturi și ne apasă la fundul clasamentuluicelor 27 de state, ca pe ăia ce nu le trebuiesc. Eu, ca ostaș, am învățat să fiu mândru, să țin steagul sus. Camarazii mei o dovedesc în teatrele de operații că nu sunt mai prejos decât ceilalți din NATO. Atunci de ce, ca politicieni, admiteți să fim socotiți paria Europei? Recent Poșta franceză a emis un timbru pentru „teritorii Românești”, iată-l în imagine, cu teritoriile lipsă aflate încorporate în Ucraina, și România sprijină „cât e nevoie” această țară cu regim dictatorial. Asta da, zi a Victorie!

 

• Domnule prefect, acelor învestitori ce calcă prin Bihor să le arătați resursele umane extraordinare și să le vorbiți de olimpicii români! Ei sunt vrednicii urmași. Dați-le pilda și șansa de nu se rătăci pe aiurea. Să prospere aici, la ei acasă, să-și cinstească strămoșii. Numai așa viteazul bunic va avea mulțumirea unui biruitor nepot care va duce faima de român. Ca prefect să vă mulțumiți cu „mulțam”-ul zis de bihoreni. Pentru realizări eu sunt primul care vă felict!

Ori poate -, de ziua Europei – vreți să dialogați deschis cu bihorenii, cetățeni cu drepturi egale în Europa, și să le spuneți de ce li se trântește ușa în nas, ori nu-s primiți în spațiul Schenghen, ori acolo nu e loc și pentru ei?, sau de ce partenerul strategic ne cere vize pe pașaport dacă vrem să ne cheltuim dolarii prin SUA? Ori poate să le spuneți și celorlalți nemulțumiți de ce traiul din Oradea, sub administrația primarilor PNL, a devenit „de lux”, scump ca de Paris? Sau poate v-ați gândit la o dezbatere cu militarii garnizoanei despre refacerea onoarei lor după ce PNL-ul l-ați trântit pe Mihai Viteazul și ați luat și soclul!?

• Odată cu aceste observații, cu cel mai profund respect, am a vă supune atenției ca, în viitor, evenimentele ce le organizați (să nu fie varză de bruxeles) să aibă mesaj direct, conținut clar împletit cu educație patriotică, fapt pentru care vă rog să binevoiți a chibzui asupra celui mai potrivit loc public și a serba în cel mai adecvat mod sacrificiul acelora care pentru binele generațiilor viitoare n-au ezitat a-și face datoria. Vremea formalismului a trecut. Libertate de opinie, experiența de viață și datoria civică îmi permit să vă fac aceste recomandări.

Și pentru ca să nu mai aveți doar iluzia că noi cetățenii nu pricepem semnificația profundă a evenimentelor la care ne chemați să participăm, evenimente ca file rupte din calendarul istoriei naționale a României, și să nu mai rătăciți bătând pas de defilare la stafii…

Vă recomand să meditați la versurile de încheiere și să vă îndreptați privirea spre popori, din care se înalță OSTAȘUL român!

„Câți vorbim o limbă și purtăm un nume, / Toți s-avem o țintă și un singur dor: / Mândru să se ‘nalțe peste toate-n lume / Steagul tricolor”! //

Am onoarea,

Colonel Dr. Constantin Moșincat

 

 

[1]Guvernul român a hotărât încetarea plății tributului de 914.000 lei, sumă care a fost direcționată către bugetul Armatei ( în vremea lui Cuza reprezenta 25% din totalul bugetului anual).

[2] Ziua Victoriei este o sărbătoare care comemorează victoria asupra Germaniei naziste în 1945. A fost inaugurată pentru prima dată în cele 15 republici ale Uniunii Sovietice, ca urmare a semnării Instrumentului german de capitulare, seara târziu, pe 8 mai 1945 (după miezul nopții, deci pe 9 mai, ora Moscovei). Guvernul sovietic a anunțat victoria la începutul zilei de 9 mai, după ceremonia de semnare de la Berlin. Deși inaugurarea oficială a avut loc în 1945, sărbătoarea a devenit zi liberă abia în 1965 și numai în anumite republici sovietice. Acum ce semnificație are, că ajutăm Ucraina (continuatorii nazismului) să-i bată pe ruși!

by