Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Constantin Bianca, frumusețe și talent afirmate și continuate în serile Festivalului Național concurs de Folclor „Benone Sinulescu” (Buzău, 17-18 iunie 2023)

Constantin Bianca, frumusețe și talent afirmate și continuate în serile Festivalului Național concurs de Folclor „Benone Sinulescu” (Buzău, 17-18 iunie 2023)

Va mai exista viață artistică și după serile Festivalului Național concurs de Folclor „Benone Sinulescu” (Buzău, ediția a V-a, 17-18 iunie 2033). În primul și-n primul rând vor mai fi ediții ale acestui fenomenal act de cultură și artă. Această carte nu este și nici nu ar fi fost frumos să fie consacrată doar artiștilor celebri care au susținut recitaluri și candidaților premiați. Această carte este a tuturor, câștigătorilor concursurilor prezentei ediții, celor care vor câștiga mai târziu, publicului…

Nu s-a dovedit de-a lungul timpului că cei care pleacă acasă cu trofee de la un concurs muzical își vor consfinți pe viață domnia suverană în regatul spectacolului scenei muzicii populare, în cazul de față, dar de orice gen muzical – Julio Iglesias, de pildă, nu a fost laureat la Cerbul de Aur de la Brașov, ediția din 1970, dar unde este azi el și unde sunt mulți dintre cei cu cerbul în vitrină?!

Nu se face această consemnare cu țintă către juriul Festivalului concurs Național de Folclor „Benone Sinulescu” (Buzău, 17-18 iunie 2023), nu se cade să se pună în discuție competența ori obiectivitatea acestui juriu prezidat de către interpretul irepetabil ca om și ca artist, Traian Ilea, este vorba aici doar despre faptul că majoritatea concurenților, dacă nu toți, au primit premiul spiritual al propriei cutezanțe, speranța și dreptul de a continua, căci drumul lor artistic nu se închide acum, la Buzău. Într-un concurs criteriile de departajare sunt multiple și diverse. De asemenea, victoria are de cele mai multe ori dependență de moment, ceea ce se pierde azi se poate câștiga mâine, ceea ce se câștigă azi se poate pierde mai târziu. Pe lângă valoare, punctajul juriului își are o cât de minoră condiționalitate și în șansa momentului.

Așa că, admirație, prețuire și îmbrățișările tuturor pentru fiecare dintre concurenți…! Criticile decadente, neconstructive și nelimitat inadecvate în multe cazuri, trec pe deasupra oamenilor de valoare ca un nor afânat, purtat de vânt întru propria-i risipire pe cer…! Să nu ne grăbim a acorda tot felul de aprecieri ori discreditări, unele și celelalte inconstante, după cum bate vântul nepriceperii, subiectivismului ori relei credințe și judecăților de valoare instabilă. Detractarii sar cu gura anticipativ sau imediat – tardiv se întâmplă mai rar pentru că focul se încearcă întotdeauna să fie domolit când e anemic, înainte de a apuca să-și înverșuneze forțele lui năprasnice, în calea cărora nu te mai poți opune cu stropitoarea – arta elevată e întocmai așa, irezistibilă ca focul…!

Eu, legat de acest context, transced astăzi din priveliștea grandioasă și sonoritatea magnifică a festivalului de la Buzău una din luminile ei frumos strălucitoare: concurenta premiului neacordat, pentru frumusețe și popularitate, Constantin Bianca. Ar fi fost cu atât mai meritat cu cât lumina aceasta n-a clipit, a fost un răsărit în creștere de soare, o lavă de aur topită din zâmbet frumos, vesel, împrejurul guri-i larg deschise ca o ramă de mărgăritar a danturii lucitoare de opal alb precum puritatea, dar și  ca un vad al ecoului sunetului muzical fermecător al glasului ei de vioară, în privire dulce, uimită, blândă și frumoasă, în trandafirii obrazului, roz, gingași și minunați, în păru-i căzut peste umeri ca o mătase aurie…, în costumu-i popular frumos ca zăpada cu ferigi de diamant, ca macii, cicoarea, cimbrișorul și lumânărica din câmpie, ca văzduhul vulturițelor, ca privighetorile-n răzoare, ca râurile cu stele, ca cerul cu flori… ca fecioarele dace, frumoase, răpitor de frumoase, vesele, nestăvilit de vesele, ca frumusețea însăși, a vieții, a prieteniei, a patriei, a cântecului, a tinereții fragede și înveșnicite-n iubire eternă… Excepțional de frumoasă fată de la Buzău, magic de talentată vocal muzical.

Un sunet nu are aceeași vibrație în câmpie, pe munte, la malul mării, într-o cameră, într-un ateneu, pe o scenă stradală, pe un stadion, într-o sală de spectacole cu acustică veritabilă, într-o sală de spectacole cu acustică degradantă, într-o catedrală și așa mai departe – spre exemplu, pe mine, oriunde aș auzi melodia „Glasul roților de tren” și de către oricine interpretată, nicăieri, nimeni și nimic nu mă emoționează încât să plâng în suflet, ca timbralitatea și ecoul difuzoarelor Gării de Nord din București, din care pleacă spre inima mea săgețile dorului, iubirilor și tinereții mele contopite în această răscolitoare piesă muzicală compusă de Ion Vasilescu. Ea îmi vibrează sufletul și îmi aduce aminte că trenul vieții mele are o gară: Gara de Nord; tot astfel mă emoționează ceasornicul din turnul Palatului Comunal din Buzău din care-mi coboară în suflet melodia „Hai Buzău, Buzău” – acest semnal îmi retrezește multele amintiri pe care le am împreună cu Benone Sinulescu, aici, la Buzău…!

Inima mea are lăcașuri primitoare pentru ce-i frumos…! Odată ce am cunoscut-o la Festivalul concurs Național de Folclor „Benone Sinulescu” (Buzău, 17-18 iunie 2023) pe Bianca, eu cred că glasul cântecelor ei se aud frumos și alinător cum nu se aud alte glasuri în propria-mi receptivitate acustică, dar, nu e drept să nu mă refer în acest context și la o imagine umană scenică foarte plăcută, admirabilă…!

Bianca are deja un premers de biografie artistică, este deja cunoscută în fața esplanadei muzicii populare, are un preambul de poveste frumoasă în universul splendid al marelui spectacol muzical precum și al spectacolului evenimențial, „Drăgaica” buzoiană îi valorifică harul și frumusețea în fața publicului concitadin. De asemenea, această adolescentă frumoasă, cu talent și strălucire de a ajunge o stea, are un viitor la îndemână, pentru a continua și consacra ce se vede, se aude, se simte: ceea ce e a ei și nu-i poate confisca nimeni: frumusețe și talent…!

(Aurel V. ZGHERAN)

Fotografiile ce nu reprezintă momente din festival – proprietate a organizatorilor – sunt proprietatea Biancăi

 

 

Facebooktwitterby feather