Cristian Petru Bălan
AM PĂTRUNS CU GÂNDUL…
Am pătruns cu gândul în miezul tainelor incredibile,
unde totul e oarecum posibil,
precum în seva Universului fără descifrări
sau poate în exteriorul lui văluros cu decifrări friabile,
dar unde nu aș dori să locuiesc,
deși aș găsi și acolo semințe de visare și de imposibil.
Sub pojghița lui cea subțire, aparent penetrabilă,
am simțit cum se ascund alte universuri pline –
mai sigur, mega-universuri cu metagalaxii materiale și imateriale -,
toate polidivine și la fel de poli-infinite…
În adâncul fiecărui strat
am simțit cum, sub el, o nouă lume se deschide,
și cum prin fiecare afundare în acel abis de vis
mă divizez tot mai larg
și pulverizat mă scufund tot mai adânc
spre miezu-i de foc imaterial,
miez cu invizibile pojghițe imateriale deși posibile,
iar la capătul călătoriei
unde se termină absurdul și necrezutul,
percepeam că începe o altă odisee,
intrând într-un alt ciclu
cu totul și cu totul absolut aberant.
Pojghița aceea însă e doar un alt prag,
spre nesfârșitele straturi,
unde fiecare abur de vis
aprinde o realitate scumpă și neîncepută,
unde toate noutățile sunt scumpe și neîncepute,
toate dimensiunile sunt pururi de neimaginat
și unde, doar gândindu-le prea mult,
toate, toate m-au obosit
și m-au amețit…
Glen Ellyn, 27 apr. 2024


