Din tenebre adânci, impenetrabile,
Ei fac gargară cu conștiința noastră,
Ei ne înfig în trup dejecțiile metalice ale creirelor lor
înecate în grăsime;
Ei ne pun în gură zăbale de ghimpi și hățuri electronice,
dirijându-ne-n turme dezorientate;
Ei ne atârnă de gât fericiri otrăvite de plumb…
Ei dau drumul haitelor de câini hămesiți ale crizelor elaborate,
să sfâșie naturalețea etniilor mapamondului rotund.
Ei le adulmecă prăbușirile acestora construindu-le cavouri pe care să jubileze țopăind pe munți de valută.
Ei construiesc abatoare electronice de masacrare a spiritului uman,
Ei planifică războaie, păci, lideri, victime, eroi, eroine, cine, unde, când, cum, cât, câți (câți să fie și câți să nu fie).
Ei proclamă că mulți înseamnă gloată și-s periculoși, greu de supus; că puțini înseamnă neputincioși, dar robi valoroși.
Ei cer să fim cu toții aliniați sub firma lor luminoasă: Corect Politic…
Ei – Big Brother, noi – Small Stupids, idioți drăgălași și utili…
Ei – maeștri demonici de șah pervers, mânuitori de regi, de regine, de președinți reeligibili; noi – nebuni, pioni, cai sterilizați, cu căpestre pe bot;
Ei – planificatori de E-uri, de aspartamuri, de fluoride, de prafuri tâmpitifere,
Ei – plantatori de antene cu semnale inteligente, cu energie propulsată și kilobiți liniștitori de spirite agitate,
Ei ne schimbă pretutindeni macazul destinelor noastre,
Ei sunt Constructorii Secretoși, fondând Ordinea Dezordinii Mondiale!
Ei ne transformă în numere cu legitimații de trei cifre cu cozile-n sus;
Ei ne sapă pretutindeni gropi uriașe, acoperite cu covoare subțiri de iarbă și flori,
invitându-ne să ne bucurăm de frumusețea lor….
Ei, Ei, Ei – adică… Dânșii!!… Dumnealor!: Monștri invizibili, ascunși în buncărele de la porțile infernului!
Iar noi? Noi… până când?
Că-i timpul să strigăm cu voci de trăznet şi vulcani
ţâşnişiţi din miezu-ntregii Terre încinse de păcate şi ură, de voi prefabricate:
„Destul, v-ajunge !
Sosit-a timpul nostru-acum !
DESTUL !!”
Ei fac gargară cu conștiința noastră,
Ei ne înfig în trup dejecțiile metalice ale creirelor lor
înecate în grăsime;
Ei ne pun în gură zăbale de ghimpi și hățuri electronice,
dirijându-ne-n turme dezorientate;
Ei ne atârnă de gât fericiri otrăvite de plumb…
Ei dau drumul haitelor de câini hămesiți ale crizelor elaborate,
să sfâșie naturalețea etniilor mapamondului rotund.
Ei le adulmecă prăbușirile acestora construindu-le cavouri pe care să jubileze țopăind pe munți de valută.
Ei construiesc abatoare electronice de masacrare a spiritului uman,
Ei planifică războaie, păci, lideri, victime, eroi, eroine, cine, unde, când, cum, cât, câți (câți să fie și câți să nu fie).
Ei proclamă că mulți înseamnă gloată și-s periculoși, greu de supus; că puțini înseamnă neputincioși, dar robi valoroși.
Ei cer să fim cu toții aliniați sub firma lor luminoasă: Corect Politic…
Ei – Big Brother, noi – Small Stupids, idioți drăgălași și utili…
Ei – maeștri demonici de șah pervers, mânuitori de regi, de regine, de președinți reeligibili; noi – nebuni, pioni, cai sterilizați, cu căpestre pe bot;
Ei – planificatori de E-uri, de aspartamuri, de fluoride, de prafuri tâmpitifere,
Ei – plantatori de antene cu semnale inteligente, cu energie propulsată și kilobiți liniștitori de spirite agitate,
Ei ne schimbă pretutindeni macazul destinelor noastre,
Ei sunt Constructorii Secretoși, fondând Ordinea Dezordinii Mondiale!
Ei ne transformă în numere cu legitimații de trei cifre cu cozile-n sus;
Ei ne sapă pretutindeni gropi uriașe, acoperite cu covoare subțiri de iarbă și flori,
invitându-ne să ne bucurăm de frumusețea lor….
Ei, Ei, Ei – adică… Dânșii!!… Dumnealor!: Monștri invizibili, ascunși în buncărele de la porțile infernului!
Iar noi? Noi… până când?
Că-i timpul să strigăm cu voci de trăznet şi vulcani
ţâşnişiţi din miezu-ntregii Terre încinse de păcate şi ură, de voi prefabricate:
„Destul, v-ajunge !
Sosit-a timpul nostru-acum !
DESTUL !!”


