Poeziile și poemele din prezentul volum sunt rodul unei curiozități înnăscute față de oameni, fapte și locuri, manifestată de ceva timp printr-o pasiune puternică pentru cunoașterea și înțelegerea trecutului și prezentului urbei Bucureștilor, printre ai cărei locuitori, cu bucurie, pot spune că mă număr. Căutând să dau curs acestei curiozități și pasiuni pentru trecutul și prezentul Bucureștilor, aveam să aflu, foarte curând, că, pentru a înțelege câte ceva din istoria și evoluția unui oraș este nevoie de un travaliu complex. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că orașul este precum o ființă vie, precum un copil, care ia naștere, crește, se dezvoltă și evoluează, parcurge etape de avânt și înflorire dar, în mod inevitabil, ajunge să cunoască deopotrivă și momente mai puțin fericite, de grele încercări și chiar de decădere, toate acestea punându-și amprenta pe trupul său. Apoi, odată ce am înțeles acest fapt, dintr-o dată orașul mi s-a arătat într-o cu totul altă lumină.

Dincolo de străzi, clădiri, monumente etc., într-un cuvânt, forme prin care orașul ni se dezvăluie ochilor în viața cotidiană, am conștientizat că el are și un fond profund, el are și un suflet. Iar acest suflet al urbei poartă în sine toate experiențele trecute ale acesteia, legând într-un mod misterios și aproape imposibil de descifrat destinul și viețile locuitorilor ce-l populează în prezent, de cele ale oamenilor care i-au animat viața odinioară. Prin urmare, viața și sufletul orașului se află înt-o complexă și interdependentă legătură cu viața și sufletele locuitorilor săi, trecuți și prezenți. De aici mai departe, pentru a pătrunde cu adevărat în viața orașului și a-i scruta orizonturile sufletești trebuie căutat în viața și sufletele oamenilor care l-au animat în trecut, precum și a celor care îi dau viață în prezent. Pentru a înțelege orașul profund, trebuie înțeleși oamenii săi, cu virtuțile și păcatele lor, cu ispitele, problemele și aspirațiile lor, așa cum se conturează acestea în fiecare epocă istorică, condiționate de capriciile vremurilor sub care se află în mod implacabil atât destinul omului, cât și al creațiilor sale.

Așadar, pentru a pătrunde Misterele Bucureștilor, am fost nevoit să fac mai mult decât o simplă incursiune de ordin istoric cu privire la evoluția fizico-geografică și urbanistică a orașului, ajungând să parcurg în cele din urmă un adevărat itinerariu spiritual, care mi-a călăuzit pașii prin epoci de-a lungul străzilor Bucureștilor, printre felurite edificii, monumente și lăcașe de cult, hanuri și cârciumi etc., adică tocmai în acele locuri unde viața orașului vibra cu cea mai mare intensitate, ajungând astfel să mă intersectez cu destinele și poveștile de viață ale unor oameni simpli, dar și cu cele ale unor personaje și personalități a căror faimă a devenit nemuritoare. Astfel, în fața minunățiilor și grozăviilor ce mi-au fost revelate în cadrul acestei călătorii aveam să experimentez o gamă variată de sentimente, de la euforie și mândrie, până la mâhnire și amărăciune, peste toate acestea edificându-se însă un sentiment al bucuriei și recunoștiinței pentru șansa pe care soarta mi-a oferit-o de a putea fi și de a simți că sunt o părticică din fluxul de viață care animă deja Bucureștii de secole.

Mai departe, odată ce am experimentat aceste sentimente înălțătoare, simțindu-mă deodată mai bogat, am dorit să împărtășesc această stare de spirit și celorlalți. Cu acest gând am purces în acest demers publicistic, dorind să-mi antrenez cititorii și să-i pregătesc pentru a călători în timp, prin vestita și binecuvântata cetate a Bucureștilor care, cu atâta bunăvoință, ne găzduiește astăzi pe noi, fidelii săi locuitori, ori, cu ospitalitatea-i carecteristică, îi primește pe sutele de mii de trecători, fie ei rezidenți sau simpli turiști. Astfel, a luat naștere proiectul „MISTERELE BUCUREȘTILOR”, avându-și resorturile în dorința de-a-mi răsfăța cititorii cu poezii și poeme inedite, bazate pe informații istorice veridice, dar și pe legende populare demne de luat în seamă. În acest sens, pentru a reuși în ceea ce mi-am propus, am căutat să construiesc un stil propriu, de povestitor în versuri ușoare, care în același timp să fie pe-nțelesul tuturor, dar și să poată aduna la un loc, interconexându-le într-un mod cât mai firesc, momente istorice majore, cu evenimente sau fapte concrete, notabile, din viața unor eroi sau personalități de referință pentru București. Pe scurt, am încercat să dau naștere unei înșiruiri inspirate de relatări, capabilă să-i captiveze pe cititori, să-i atragă și să-i proiecteze chiar în mijlocul faptelor istorisite, al locurilor și personajelor, pentru a putea să le ofer acea emoție a suspansului pe care eu însumi am trăit-o atunci când m-am apropiat de sufletul Bucureștilor.

N-a fost ușor. Abia când am demarat proiectul, mi-am dat seama cât este de greu. Nu era de ajuns tolba cu istorii pe care o adunasem în timp. Aceasta trebuia actualizată, stilizată și concretizată în poezii și poeme care să emane trăire și simțire. Astfel, pentru a mă ancora cât mai mult în realitate și, totodată, pentru a putea simți acea vibrație dată de energia locurilor care au fost cândva scenele unor evenimente marcante, trebuia mai întâi să identific și să plasez, la modul cel mai concret, din punct de vedere fizic și geografic, fiecare moment istoric, eveniment, stradă sau loc de referință. Drept urmare, a trebuit să bat Bucureștii cu piciorul și să frecventez nenumărate librării și biblioteci. Am făcut-o cu plăcere, dar timpul mi se părea insuficient pentru tot ceea ce îmi propusesem, mai ales că în paralel mai aveam în derulare un alt proiect de suflet. În perioada respectivă lucram și la volumul al-II-lea din „PICĂTURA DE ÎNȚELEPCIUNE”, a cărui întocmire o promisesem cititorilor chiar în prefața primului volum. Așadar, trebuia să le împlinesc pe-amândouă. Prin urmare, am muncit mai mult și m-am organizat mai bine. Iar în cele din urmă sper c-am reușit. După ce aceste volume vor vedea lumina tiparului, confruntarea cea mare cu publicul va fi în măsură să-mi spună dacă speranța că am izbândit atingerea celor propuse a fost întemeiată sau nu. Un lucru este cert însă, m-am străduit și ceea ce-am realizat s-a edificat pe muncă serioasă și pasiune, pe sinceritate și dragoste față de public, dar și pe acea fărâmă de har și inspirație cu care DUMNEZEU m-a binecuvântat, călăuzindu-mi în tot acest parcurs mintea, pașii și condeiul pentru a da viață acestor poezii și poeme.

Așadar, spuneam că n-a fost ușor. Trebuia să creez ceva, adică să construiesc o carte bazată pe realitatea derulată în timp, secole de-a rândul. Dacă în ceea ce privește descoperirea sufletului orașului și înțelegerea vieții acestuia metafora copilului ce se dezvoltă în devenirea sa ca adult mi-a fost de mare ajutor, găsind că și orașul viețuiește și se dezvoltă de o manieră similară cu ființa umană, de data aceasta, în conceperea unui volum de poezii, precum cel pe care îl doream spre a fi oferit publicului, o altă metaforă mi-a fost far călăuzitor. Aceea a pomului roditor. Așa cum pomul prinde viață dintr-o rădăcină, se ridică către cer printr-o tulpină și ne fericește cu roadele sale printr-o bogată coroană, tot astfel, o carte ia naștere dintr-un amalgam de idei, fapte, evenimente, istorisiri etc. prea puțin structurate, se întinde către public prin intermediul condeiului scriitorului, care le prelucrează, cizelează și le așterne pe hârtie, și trebuie să fie în măsură să ofere cititorului ce îi parcurge paginile o experiență inedită, care să-l îmbogățească atât sufletește, cât și intelectual. După acest model am căutat să concep „MISTERELE BUCUREȘTILOR”! Trebuia să pun în operă o istorie bogată și demnă de o cetate cu rang de capitală, precum Bucureștii, pe care s-o concentrez într-o carte care, asemeni pomului, să cuprindă între filele sale o istorie întreagă, de la origini și constituire, urmărindu-i evoluția și dezvoltarea, până la momentul rodului, al strălucirii ei depline, care îi pune în lumină adevăratele virtuți!

Urmărind acest plan, mai întâi am întocmit structura cărții, cernând subiectele pe care doream să le scot la lumină și conturându-i capitolele. Apoi m-am gândit la titlurile pe care trebuia să le dau poemelor și poeziilor, pentru a fi cât mai expresive. Așa au luat naștere sintagme precum „MARELE ÎNVINS”, „PARADISUL DINTRE APE”, „ATÂRNĂ-MĂ CUMETRE” ș.a. Procedând în acest fel, am structurat cartea în patru capitole, care cuprind un număr de 23 de poezii și poeme, după cum urmează: I. ISTORIA BUCUREȘTILOR; II. PERSONAJE ȘI ÎNTÂMPLĂRI CELEBRE; III. FANTOME ȘI LEGENDE; IV. LOCALURI VESTITE DIN BUCUREȘTII VECHI ȘI NOI.

Astfel, cititorii vor fi inițiați printre misterele Bucureștilor prin poemul din deschiderea primului capitol al volumului, intitulat „CETATEA BUCUREȘTILOR”, care se vrea a fi o istorie succintă, rezumativă a Bucureștilor, de la-nceputuri și până în prezent. Apoi, vor fi călăuziți către o sumedenie de relatări și istorisiri, ce urcă spre zilele noastre pornind din cele mai vechi timpuri, căutând să surprindă și să descrie imaginea și spiritul cetății în diferite perioade istorice. În acest sens, m-am aplecat în detaliu asupra reședinței domnești – CURTEA VECHE, asupra străzilor, care la vremea respectivă se numeau „poduri”, a mahalalelor Bucureștilor de altă dat’, a istoriei apelor și a lacurilor din binecuvântata cetate, asupra lăcașurilor de cult (biserici, mânăstiri), precum și asupra câtorva momente și evenimente istorice însemnate.
Așa am ajuns să zugrăvesc magnificul moment istoric de la 1877, când marele OSMAN NURI PAȘA, feldmareșal al IMPERIULUI OTOMAN, comandantul suprem al armatei otomane, s-a predat tinerei și bravei armate române, fiind adus la București! Nu puteam ocoli un asemenea moment glorios pentru istoria și armata României și nici pe OSMAN NURI PAȘA, un ilustru comandant militar și oficial al Imperiului Otoman! Eram obligat pentru faptul că, după capitularea de la Plevna, acesta a ajuns în custodia autorităților române și a fost captiv la fostul hotel BROFT din București (din 1885 cunoscut sub numele de Hotel CONTINENTAL, existent și astăzi). De aceea trebuia să descriu acest moment istoric magnific pentru România și să-l portretizez pe OSMAN NURI PAȘA cât mai fidel. În primul rând se impunea să-i pun un titlu pe măsură poemului căruia trebuia să-i dau viață. N-a fost ușor! După mai multe variante cred că am ajuns la cea corectă, capabilă să surprindă în egală măsură atât statura și personalitatea inamicului, cât și eroismul și bravura armatei române. Așa am ajuns să dau acestui poem titlul de „MARELE ÎNVINS”.

Mai departe, sunt bucuros că am reușit să anim cetatea aducând în prim-plan personaje și momente istorice, mai mult sau mai puțin cunocute celor de astăzi, pe care le-am detaliat, cu bune și cu rele, sper eu, cât mai aproape de adevăr. Astfel, le-am readus în fața cititorilor pe: „ZARAZA”, „MIȚA BICICLISTA”, ”VERA RENCZI” (văduva neagră), cu realitățile și legendele lor, pozitive și negative deopotrivă. De asemenea, am scos la lumină un personaj celebru în epoca sa, însă mai puțin cunoscut astăzi, care a făcut istorie. Este vorba de GOGU ȘTEFĂNESCU, cunoscut sub pseudonimul de „GOGEA MITU”, căruia i-am dedicat un poem în care fac referire la viața sa extrem de scurtă, dar plină de virtuți. Tot astfel, am detaliat un tragic eveniment de la sfârșitul secolului al-XIX-lea, care s-a consumat pe cheiul Dâmboviței, în zona actualei „PIEȚE A NAȚIUNILOR UNITE”, unde a avut loc „DUELUL” dintre NICOLAE FILIPESCU, fost primar al Bucureștilor și Ministru de Război, și GEORGE EMANUEL LAHOVARI, jurnalist, amândoi conservatori, colegi de partid. Mai apoi, am descris marea tragedie de la 1813, cunoscută în istorie sub denumirea de „CIUMA LUI CARAGEA VODĂ”, pe care am zugrăvit-o în amănunt din dorința de-a arăta marea dramă a Bucureștilor, dar și a întregului popor din principatul Țării Românești.

În același spirit, m-am simțit dator să scriu și despre desființarea spitalului BRÂNCOVENESC și despre legenda născută pe lângă pisicuța SAFTA și celebrul câine CORBU (se presupune că era câinele lui Nicolae Ceaușescu). M-am aplecat și asupra legendelor cu fantomele Bucureștilor care, deși sunt îmbrăcate în ficțiune, au în fundal elemente istorice concrete, conținând și câte un sâmbure de adevăr, motiv pentru care le-am readus la viață în câteva poeme și poezii, astfel: „FANTOMELE BUCUREȘTILOR”, „MITITELUL ROMÂNESC” și „PLĂCINTA CU CARNE”.

Ca să conturez imaginea „BUCUREȘTILOR VECHI ȘI NOI” trebuia să descriu și câteva edificii istorice, care strălucesc și astăzi, precum: „CASA CAPȘA”, „HANU’ LUI MANUC” și „CARU’ CU BERE”. De asemenea, în mai multe poeme și poezii am făcut legătura dintre vechi și nou prin comparații și metafore. Am dorit să redau imaginea cât mai veridică a „BUCUREȘTILOR DE ALTĂ DAT” precum și izul parfumului acelor timpuri demult apuse de acum!

Pentru a-mi fundamenta demersul, am folosit ca bibliografie mai multe surse pe care le-am coroborat cu documente arhivistice și cu reconstituiri imagistice și verificări la fața locului. Am bătut Bucureștii cu piciorul, am vizitat și verificat fiecare loc, fiecare eveniment, poveste sau legendă. Am consultat oameni de toate categoriile, începând de la istorici și până la oameni de rând sau martori care cunosc sau au luat parte la unele momente istorice petrecute în București. Dintre sursele bibliografice consultate menționez, cu titlu de exemplu, următoarele: Bucureștii de altădată, de Constantin Bacalbașa, Istorii și imagini din Bucureștiul evreesc, de Anca Ciuciu, Bucureștiul de altădată de la București la Ierusalim, de Nicolae Ionescu, Istoria Bucureștilor, de Nicolae Iorga, Istoria Hanurilor Bucureștene, de George Potra, Bucureștii în date și întâmplări, de Radu Olteanu, Bucureștii Mahalalelor sau periferia ca mod de existență, de Adrian Majuru, Bucureștii din trecut și de astăzi, de Col. Popescu Lumină, Manuc Bei Lucrare album și expoziție, îngrijită de Muzeul Municipiului București în 2005 prin Ionel Ioniță, Maria Grigoruță și Elena Marcu, De ce iubim femeile, de Mircea Cărtărescu, și multe altele, precum și diverse surse internet, în mod punctual, pentru fiecare subiect sau temă în parte.

Mai trebuie să precizez aici și faptul că în abordarea și realizarea acestui proiect, extrem de pretențios, am simțit că mi-a fost de mare ajutor formația mea de ofițer superior M.Ap.N. (colonel în rezervă), precum și experiența, rigoarea și disciplina pe care le-am dobândit activând la trupele speciale (infanteria marină) și apoi în domeniul „situațiilor de urgență”. Activitatea militară mi-a cultivat dragostea față de Patrie și mi-a deschis apetitul pentru istorie, iar „situațiile de urgență” m-au apropiat de oameni, ceea ce mi-a deschis calea mai departe spre a socializa și a-mi ajuta aproapele. Acestea s-au completat și cu pregătirea mea muzicală, pentru a mă face să-mi canalizez astăzi energiile, mai mult decât am făcut-o până acum, către domeniul artistic. Toate aceste realități și experiențe pe care am avut norocul să le trăiesc, armonios coroborate, au contribuit la crearea suportului psiho-moral și cultural necesar ducerii la îndeplinire a acestui proiect. În acest punct, îmi exprim speranța că „MISTERELE BUCUREȘTILOR”, ca proiect, nu se termină aici și acum! Consider că trebuie să continue deoarece, în adâncul ființei acestui oraș, mai zac ascunse atât de multe subiecte, teme și personaje care încă așteaptă să fie scoase la lumină, spre a se face cunoscute tuturor!

Nu în ultimul rând, doresc să-i mulțumesc mai tânărului meu prieten, Mihai-Bogdan MARIAN, pentru faptul de a-mi fi fost alături și a mă fi încurajat în concretizarea editorială a preocupărilor mele artistice, sprijinindu-mă cu adunarea la un loc și îngrijirea textului din cuprinsul prezentului volum. De asemenea, țin să le mulțumesc tuturor celorlalți care mi-au fost alături pe parcursul realizării acestei cărți și au avut încredere în mine că o să izbândesc în ce mi-am propus, precum și acelora care mi-au apreciat activitatea și au îndrăznit să se lase călăuziți printre strofele și versurile acestor poezii și poeme ce poartă pe aripile lor, alături de spiritul Bucureștilor, și ceva din sufletul meu.
În concluzie, nu îmi rămâne decât să vă doresc călătorie plăcută, în timp și spațiu, prin misterioasele locuri ale Bucureștilor Vechi și Noi!

Col. (r) Nicolae BĂNICIOIU

by

Referinţă Bibliografică

CUVÂNT ÎNAINTE LA „MISTERELE BUCUREȘTIULUI” de NICOLAE BĂNICIOIU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 noiembrie 2018