Din volumul (în curs de apariție) cu același nume

Ascultați
Și vă minunați!

Într-o carte mititică,
Hărnicuț ca o furnică,
A fost odată și mai este
Un copil ca în poveste.
E-ncântat și nu mă mir,
Că pe rafturi are-n șir
Multe cărți nemuritoare:
Cine i le dete oare?…

Cărțile, auzi poveste,
Au și uși au și ferestre.
Chiar dacă n-ai mai văzut,
Este bine de știut!
Cât este ziua în toi,
Aleargă pe munți și văi,
Lângă-albițe găuri sapă,
Toate păsările-adapă.

După ce mânca în grabă,
Se și apuca de treabă.
Iute, iute, căci pe seară,
Cu tata mergea la moară.
Și trecând ieri prin livadă,
Deși încă e zăpadă,
Vrăbiuțelor drăguțe,
De zor le dregea căsuțe.

În pământul afânat,
Cu mămica-a semănat:
Ceapă, morcov, chiar spanac,
Lobodă și păstârnac.
Lucra, învăța cu voie bună,
Și pe soare și pe lună,
Lângă foc, pe lângă vatră,
Cum vă place dumneavoastră!

Dar gândiți c-a terminat?
Mai pe urmă a lăsat,
Să înstăpânească lunca…
O pisică!
Cu ale ei mişcări cochete
Şi jeluiri insistente,
S-o usuce pe-ndelete,
Că-i plouată ciuciulete.

Dar blănița, minte creață,
Smotocind un fir de ață,
Sări după horn, mai jos
Încercând să prindă un os.
Saltă iar pe cuina nouă:
Ningă, geruiască, plouă,
N-are teamă nici de ger,
Nici că-i frică de câner.

Toarce, doarme și iar toarce,
În cojoace se întoarce.
Iar Dănuț
Ca un brăduț,
Până seara a alergat!
Mulți bănuți a câștigat.
De la mamă și bunică,
Și-și mai luă o cărticică:

Ce îl plimbă peste munți,
Râuri trecând fără punți.
Mic dar harnic nu-i așa?
Cine pe Dănuț n-ar vrea?
Chiar dacă le face-n joacă,
Lucruri bune el să facă!
Omul harnic din ce creşte?
Din copilul ce munceşte

Cu cuvintele acestea,
Iată se sfârși povestea!
Cine aude să o spună
Că povestea e străbună.
Așa a fost precum v-am povestit;
V-am spus-o cum se spune și ce am auzit.

by

Referinţă Bibliografică

Dănuț, copilașul hărnicuț/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 august 2023