Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIAN MALCIU: DE DRAGOBETE

MARIAN MALCIU: DE DRAGOBETE

Ne cheamă voci din mult trecute veacuri
Să ne-amintim că azi e Dragobete,
Să prindem flori de prim sezon în plete,
Amor dorind, să-i dăm impuls cu leacuri.
Din zori de zi tot vin băieți și fete
În straie noi de in și de bumbacuri,
Chemând cu ochi iubirea din iatacuri,
Suavul lor sărut pe toți să-mbete!
Tot azi, se strâng și păsări prin vâlcele,
Înalță imn pe crengi și ram din crânguri
Din noul cuib de paie și nuiele
Și-apoi, iubind, se tot dansează-n cârduri.
V-aștept pe toți, dar fără vorbe rele,
Doriți-vă și faceți flori din muguri
*
*    *
Dragobetele este sărbătoarea românească a iubirii. Era și încă mai este o sărbătoare nelegată de biserică, necreștină. A face (a sărbători) Dragobetele ”însemna în principal ca fetele și băieții să fie în ziua de 24 februarie împreună, pentru ca fiecare fată să se întâlnească cu un băiat, și viceversa, iar în acest timp să schimbe vorbe de dragoste, să glumească, să fie veseli. În acest scop, dacă era vreme frumoasă, fetele se „premeneau” și porneau „după ghiocei la luncă sau după lemne în pădure”, fiind urmate de băieții grupați în „cete”; dacă vremea era urâtă „fetele se strâng prin case, pe la prietine și rude, unde vin și băieții de primprejur”. Era deci important ca în ziua de 24 februarie fiecare fată mare să se întâlnească cu un băiat, și invers; dacă nu avea loc această întâlnire, „se crede că tot anul nu va fi iubită de niciun băiat, și viceversa”.
– AUTOR text: Denis Marian Malciu, inspirat din lucrările lui Simion Florea Marian – folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot român, membru titular al Academiei Române.
Facebooktwitterby feather