Jurnalului[1] literar i se acordã o mai mare importanţã fiind prezent tot mai mult în peisajul literaturii române contemporane. Poate şi pentru cã acesta captiveazã prin informaţie şi prin interactivitate. Jurnalul de cãlãtorie “Prin lumea largã. Însemnare a cãlãtoriei mele în America de Sud”, apãrut la Editura LIMES , Cluj Napoca, în 2018, sub semnãtura cunoscutului Constantin Arcu, scriitor membru USR. În primul rând, trebuie remarcatã şi felicitatã aceastã apariţie editorialã pentru concepţie , ilustraţiile originale calitative şi color ( !) pentru aspectul sãu îngrijit. Acest valoros jurnal de cãlãtorie aminteşte, prin subiectul abordat, de volumul “Cartea de la capătul lumii: Noua Caledonie-la un pas de Paradis”, apãrutã la Editura Polirom în 2007, al scriitorului şi criticului literar Ioan T. Morar. Autorul îl invitã pe cititor în America de Sud (Peru, Bolivia, Chile, Argentina şi Brazilia) în cãlãtoria sa efectuatã în perioada 20 martie-2 aprilie 2017. Încã de la primele pagini ale cãrţii, cititorul este cucerit de modul autorului de a realiza cartea, dar şi de stilul rafinat în care aceasta este scrisã. Valoarea textului este completatã de fotografii care ilustreazã locuri desprinse uneori din paradis. Cititorul este atras de stilul elaborat şi minuţios cu care îşi consemneazã stãrile şi trãirile, tot ceea ce face şi vede în jurul sãu, mentalitatea oamenilor, gastronomia specificã acestor locuri dar şi de istoria locurilor. Autorul face adeseori legãtura cu unele personaje ale romanelor[2] pe care le-a citit de-a lungul timpului aşteptându-se ca sã le regãsescã în acele locuri unde acestea s-ar fi nãscut, ceea dovedeşte cã este un cãlãtor şi scriitor erudit . Pasiunea scriitorului pentru cãlãtorii este evidentã şi justificatã de faptul cã la un moment dat îşi aminteşte de Botoşani, locul venirii sale pe lume şi de colegii lui din liceu, dintre care o parte au devenit învãţãtori: “Ei lasã ceva important în urmã. Mie însã mi-a fost dat sã hoinãresc prin lumea largã”. Textul este completat cu fotografii care ilustreazã oameni, locuri şi monumente istorice, situri arheologice, catedrale sau clãdiri din mediul urban. Fotografiile sunt sugestive şi foarte bine alese ; ele susţin textul având şi un mesaj cu puternic impact emoţional dovedind cã autorul jurnalului este şi un excepţional fotograf. Un exemplu în acest sens poate constitui o fotografie de la pagina 59 cu un copil bolivian din oraşul La Paz , îmbrãcat neglijent, care duce în mâna dreaptã o sacoşã mare şi grea umplutã de cumpãrãturi iar în mâna dreaptã ascunde un porumbel. Chipul sãu aproape cã strigã exprimând tristeţe şi durere în timp ce oamenii din jur sunt preocupaţi cu totul alte lucruri… Autorul însuşi susţine, cu umor, în capitolul “23.03.2017 – La Paz”, la pagina 56, cã “o imagine valoreazã cât o mie de cuvinte şi eu n-am motive sã contest adevãrul proverbului chinezesc”. Fiecãrui oraş vizitat, Constantin Arcu îi rezervã un spaţiu separat (spre exemplu 20.03.2017- Lima sau 23.03. 2017-În drum spre Puno) ce ţine loc de capitol . În total sunt 13 astfel de capi-tole în carte. Textul volumului “Prin lumea largã. Însemnare a cãlãtoriei mele în America de Sud” semnat de Constantin Arcu este savuros mai ales prin satira (« probabil clãdirile neterminate nu se impoziteazã oamenii preferã sã le menţinã în starea asta »-pagina19) şi autoironie (« E posibil sã fi greşit faţã de Camil, poate şi faţã de alţii, dar nu am chef sã refac tot jurnalul. »-pagina25) ; autorului nu-i scapã nimic, menţionând şi taxele pe care a trebuit sã le plãteascã ori sã vorbeascã despre birocraţia uneori exageratã a funcţionarilor, sã introducã în text mici ironii sau chiar tri-miteri la intelectuali («cuvintele în pielea goalã dupã expresia academicianu-lui N. Manolescu-pagina 24») sau la clasa politicã din România (« Dupã ce Tãrîţeanu a fost ales prim ministru, Camil s-a prezentat la cabinetul acestuia pentru a-şi lua în primire un post din care sã arunce cu binefaceri în ca-pul românilor »-pagina67). Prin urmare, autorul nu descrie minuţios şi amuzant doar locurile pe care le viziteazã ci şi oamenii, mai ales partenerii sãi de cãlãtorie fiind omniprezenţi în volum . Volumul “Prin lumea largã. Însemnare a cãlãtoriei mele în America de Sud” având ca autor pe Constantin Arcu poate fi considerat şi un roman de cãlãtorie ilustrat. Ilustrat nu doar cu fo-tografii ci şi de portretele creionate ale partenerilor de excursie deveniţi personaje: Suzana, Camil, Florian, Ema, Ilona şi Rãzvan. Mai existã însã şi un personaj care intrigã, Nãzdrãvanul, pe care l-am identificat drept un « alter ego », o dedublare a personajului principal, autorul cãrţii…Locurile prin care acesta din urmã trece precum şi oamenii întâlniţi care devin figuranţi par a se transforma într-un decor în care autorul exploreazã psihologia oamenilor întâlniţi dar şi pe a sa proprie. S-ar putea presupune cã volumul este într-o anumitã mãsura şi roman de aventuri spiri-tuale cu valenţe psihologice şi chiar şi … erotice !). La sfarşitul acestor modeste aprecieri critice despre cartea scriitorului-cãlãtor Constantin Arcu, consider cã ar mai trebui punctatã şi felicitatã generozitatea prin care acestã împãrtãşeşte emoţii şi sentimente, descoperiri şi amintiri cu cititorii sãi care au astfel şansã vizitãrii unor locuri de poveste în care nu vor putea pãşi poate niciodatã cu piciorul .
© Mariana Bendou
[1] Însemnări zilnice ale unei persoane despre anumite evenimente legate de viața sa [2] Cãrţi scrise de Mario Vargas Llosa, John Steinbeck cu “Strada Sardelelor”
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..