Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Denisa Pîrlăgeanu: ca unei mirese, la următoarea ediție a festivalului „Benone Sinulescu”, podiumul îi va așterne flori pe cale

Denisa Pîrlăgeanu: ca unei mirese, la următoarea ediție a festivalului „Benone Sinulescu”, podiumul îi va așterne flori pe cale

Pe lavița de lângă perete, în fața vetrei, pe țarină, la coasă, la treierat, în urma turmelor, la hore și ceremonialuri de jelire, în România de demult a prins viață patriotismul poporului român, iar acum se risipește prin click-urile computerelor la care parcă se iau la întrecere cei ce distrug limba română…! Speranța înseninării vremurilor în care trăim nu e transformabilă în act după cum se cumpănesc unele după altele faptele contemporanilor. Doar în universul din biblioteci mai zac bogății spirituale – în cărți vechi, pe când multe dintre cele proaspete trebuie cernute…

Tot astfel se poate vorbi și trebuie să se vorbească și despre muzica populară și folclorul românesc. În cultura țărănească s-au păstrat din străbuni cel mai curat și cinstit istoria neamului nostru, tradițiile lui, credința lui, cântecul lui, jocul lui, poezia lui, pictura lui, meșteșugurile lui…, nemurirea lui…, toate acestea au consfințit identitatea lui, toate acestea au desăvârșit-o și făcut-o cunoscută.

Cum putem arăta mai multă cinstire, respect și admirație celor care an cu an și veac după veac, de la o generație la altă generație au vegheat și activat prin harul, munca și statornicia lor transcendența spiritualității poporului român fără a interveni fundamental și a modifica până la înstrăinare și risipire, decât îmbrățișându-i cu sufletul și făcând reverență afectivă în fața lor.

Aceasta fac eu de când mă știu, ca și acum, când nu fac altceva decât să repet cele spuse mai sus prin exemplificarea unui nume: Denisa Pîrlăgeanu, solie frumoasă ca soarele dimineții a jienilor, chiar de la tăcutul altar brâncușian, de la șerparul rombic brâncușian dintre efemer și nesfârșit, de la poarta împărătească brâncușiană a iubirii.

Da, solie a jienilor, întocmai aceasta este Denisa, această fragedă, fermecător de frumoasă adolescentă…! Are șaisprezece ani, dar aduce cântecul cu rădăcină și-l replantează cu grație și nesfârșit har, ca pe o floare spirituală, purtătoare de muguri de catifea, suave culori, balsamice miresme.

Cântă adorabil, este frumoasă ca o floare lăcuită de rouă în diminețile primăverii sale, poartă veșminte populare pe care le-mbrăcau suitele basmelor la nunți voievodale, are părul adunat într-o împletitură și ea parcă brâncușiană, încolăcit frumos în vârful creștetului, apoi revărsat pe umeri în două cozi lungi, groase, legate la capete în funde strânse prin care se scurg pe piept două smocuri de mătase, de parcă e Alba ca Zăpada pe care împărăteasa înrăită de frumusețea ei o ucide cu un măr otrăvit, iar prințul căruia-i e dragă, cu un sărut o învie…!

Tot astfel, la cea de a cincea ediție a Festivalului Național Concurs de Folclor de la Buzău, organizat în zilele de 17-18 iunie 2023, neșansa, mamă vitregă, i-a înmânat un măr amar, prestația solistic muzicală a Denisei nebucurându-se de lauri, dar la ediția următoare fiți siguri, frumoasa, talentata și perseverenta Denisa va reveni, iar prințul frumos – folclorul –, care o iubește, o va săruta pe glas și podiumul îi va așterne flori pe cale, ca unei mirese.

Până atunci, Denisa, eu nu voi înceta să cred că ești steluța luminoasă și frumoasă pe care următoarea competiție de aceeași anvergură o va prinde în șiragul patrimonial al melosului nostru popular.

(Aurel V. ZGHERAN)

 

Facebooktwitterby feather