Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Din seria „Anul Centenar al României şi al Românilor” Eseu – Unitatea…

Din seria „Anul Centenar al României şi al Românilor” Eseu – Unitatea…

Din seria „Anul Centenar al României şi al Românilor”

Eseu – Unitatea…

Motto: „Unde-i unul nu-i putere, la nevoi şi la durere/unde-s doi puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte”

Există, între altele, o expresie potrivit căreia „ca să faci o treabă bună, trebuie să ai şi cu cine şi cu ce”. Cu alte cuvinte, în acest context, trebuie să înţelegem, până nu este prea târziu adică, măcar, şi în al doisprezecelea ceas, că, pentru realizarea, ducerea la bun sfârşit, până la capăt sau împlinirea unui demers, deziderat sau proiect, trebuie să lucrăm în echipă, fiind uniţi, în acelaşi duh, în aceeaşi simţire, în acelaşi cuget, altfel, riscăm, ca toată acţiunea respectivă să aibă un sfârşit lamentabil, mai bine spus, să fie sortită eşecului!…
Haideţi să ne uităm la orice grup, orice societate, orice echipă, ce fapte măreţe realizează, dacă lucrează în echipă şi încă una coordonată, ori dacă, grupul sau echipa respectivă a căzut pradă sintagmei „împarte şi stăpâneşte” nu a mai desăvârşit nimic bun, nimic concret, nimic stabil, nimic trainic, nimic durabil ori statornic!…
Da, contează foarte mult ce duh ne stăpâneşte şi în ce spirit ne mişcăm: dacă lucrăm în acelaşi duh sau nu, dacă acţionăm în acelaşi cuget ori ba, dacă mergem, pe acelaşi drum, în aceeaşi direcţie sau „defilăm separat şi pierdem în comun”, ajungând nişte victime ale dezbinării şi ale polarizării!…
Ne aflăm în anul special, comemorativ – omagial şi aniversar, centenar, al Unirii!…
Cum ne-a aflat, pe noi, acest an?
Eu consider că, destul de risipiţi, de împrăştiaţi, de dezorientaţi, debusolaţi şi dezbinaţi, pradă multor duhuri, multor apucături, multor metehne şi multor năravuri!…
Greu mai putem vorbi, astăzi, de acelaşi duh, al credinţei, cu toate că cerem acest lucru în ecteniile tuturor slujbelor noastre: „Unitatea de credinţă!”
Greu mai putem vorbi, astăzi, de aceleaşi idealuri, măreţe, comune, naţionale, într-o lume şi societate, atât de polarizată, de împărţită, în opinii, păreri şi idei, atât de fărâmiţată şi de manipulată!…
Greu mai putem vorbi astăzi, de o conştiinţă comună, civică, de o voinţă comună, de o acţiune sau activitate comună, naţională!…
Bunăoară, da, în anul 1918 se încheia un lung proces, cel al Unirii. La el s-a lucrat secular, cu răbdare, cel puțin de la începuturile Școlii Ardelene, ideea s-a construit și întărit, deceniu după deceniu, până a prins chip istoric.
Nu mai știu altă înfăptuire similară în istoria noastră culturală, necum în cea politică.
Dacă însă Unirea s-a realizat, ca o rachetă care are nevoie de două trepte pentru a ajunge pe o traiectorie suficient de înaltă, unitatea rămâne încă un deziderat. Au fost mai întâi interbelicul, prea scurt pentru o operă istorică de o asemenea amploare, apoi comunismul, care este prin esență un regim bazat pe urăși dezbinare și care a avut ca scop fundamental tocmai fărâmarea/fărâmiţarea bazelor unității, el distrugând cu insistență, tenacitate şi perseverenţă și puținul care se împlinise în această direcție!…
Lupta de clasă este expresie nemediată a urii și această forma mentis a continuat și în „democrația originală” românească, de după anul 1989, din păcate!…
Așa se face că sărbătoarea Centenarului ne găsește astăzi, tare confuzi și dez-uniți. Falii sociale nenumărate se cască între categorii și în interiorul acestora. S-au refăcut pluralismul partinic, societatea civilă, presa liberă. Dar s-a omis să fie cimentate cu acea idee comunitară, cu idealul comun, fără de care nu există viitor!…
Și nu există neam şi popor, ci numai populație!…
Sub semnul funest al acestei dezbinări evoluăm încă, din nefericire!…
Nu întâmplător sunt supuse unui atac ideologic mai direct sau mai insidios, dar extrem de tenace, exact acele elemente care sunt menite să consolideze unitatea: Biserica, familia, școala, credința, istoria și cultura națională. Se promovează ca ideal uman „realizarea personală”, iar valorile comunitare sunt abolite, pe motiv de „colectivism”.
O altă linie de fractură foarte adâncă este cea între generaţii. Chestiunea/problema aceasta nu este, desigur, nouă. O întâlnim la bonjuriștii pașoptiști și la cei care au trăit în perioada interbelică, avem mereu această tensiune, benefică în sine.
Ceea ce deosebește de situația de acum este că atunci țelul era vizibil, comun, dife¬rențele erau mai degrabă asupra căilor de a-l atinge…
Era, totuși, o epocă a valorilor tari în care credeau toți, indiferent de generație. Și aceasta este principala deosebire față de astăzi, când ni se injectează ideea că nu mai există valori, principii, că nu există adevăr. Dacă nu există valori tari, nu există „factori de coagulare” socială. Numai interese individuale, de grup ori de castă.
Această carență nu se simte acut în vechile culturi europene, unificate în interior de mult, dar lipsa de factor coagulant produce în societatea noastră sângerări/hemoragii (ce altceva sunt migrația, neimplicarea socială, indiferentismul lui „nu se poate face nimic”, complexul manolic de a dărâma mâine ceea ce se construiește azi?) masive, triste şi dureroase!…
Altfel spus, priveam, recent, o sală plină de adolescenți în fața cărora trebuia să țin o conferință, pe o temă care evident le era antipatică. Și le-am spus, exact în ordinea acestei rupturi: Voi, privind la mine, deşi nu sunt atât de bătrân, vedeți o generație „expirată”, care v-a lăsat o țară nea¬șezată, haotică, înapoiată; eu, privind la voi, văd o naţie complet lipsă de speranță!…
Este prea întunecat acest tablou, schițat în câteva tușe rapide? Nu-I aşa?
Da, trist însă adevărat, dureros de adăvarat, de realist!…
Dacă rămânem, însă, cu privirea strict la nivel sociologic, de mentalități colective sau de context istoric, atunci el este mai degrabă prea îngăduitor, ar trebui să fie mai mult acid. Această acedie socială generalizată poate avea, totuși, un efect paradoxal. Anume acela de a-i selecta pe cei mai buni!…
Când va apărea, ceva clar şi limpede formulat, idealul (scuze, este concept „tare”, nerecomandabil de cei care văd lucrurile relativist) comun, atunci vom avea și o „aristocrație” a meritului, capabilă să pună în operă acest ideal.
Cu alte cuvinte, este, încă, mult de lucru la unitatea românilor!…
Avem, de exemplu, de reînvățat, de reîntemeiat institu¬ția gravă, serioasă, a respectului. Care este ceva mai mult decât „simplă” politețe. Pentru români, virtutea deriziunii, a bășcăliei, a ipocriziei, a şmecherelii, a vicleniei, este sinonimă cu inteligența, cu sprinteneala şi prospeţimea de spirit. Prea mulți nu mai au „nimic sfânt”, cum se spune!…
Fără a-l părăsi ori abandona, să căutăm a-i adăuga acestui spirit caustic și recu-noașterea valorii. Smerenia nu doar ca valoare creștină, ci și ca virtute “civică”, „civilă”!…
Să acceptăm/să admitem, de pildă, că există o „aristocrație a meritului” și să o cinstim ca atare, cum se cuvine!…
Ar fi, mi se pare, un prim pas pentru unitate, în jurul unei asemenea aristocrații. S-ar putea ca edificarea unității naționale să necesite ceva mai mult decât cea a unirii!… Mai ales că, în secolul al XIX-lea (care a durat ca mentalitate, ne spun istoricii, până la Primul Război Mondial) contextul extern era favorabil, fiind epoca unirilor. Acum pare, dimpotrivă, epoca destrămărilor, și trebuie să fim oarecum contra curentului.
Generația minunată care a înfăptuit Unirea a fost decimată în închisorile comuniste, neavând timp (da, timpul nu prea a avut niciodată răbdare cu noi, iar atunci când l-am avut – precum din anul 1990 încoace, ne-am purtat ca și cum ar fi fost o resursă inepuizabilă, ne lipsește imperativul lui aici și acum, al urgenței/opurtunităţii istorice) să fortifice/să consolideze unitatea!…
În altă ordine de idei, vreau să cred, cu toată tăria şi cu toată convingerea, pentru a nu încheia într-un ton sau registru atât de pesimist şi de sceptic, că, an de an, la 1 decembrie încercăm, cel puţin, să ne simţim inimile copleșite de un sentiment aparte, căci ne serbăm/sărbătorim Ziua națională: festivități, aclamații, discursuri, coroane de flori, parade militare, steaguri fluturând/arborând.
Toate, la un loc, contribuie la festivismul aniversar al zilei, o zi, ce-i drept, nu întotdeauna pe placul tuturor: adeseori ba este prea frig, ba plouă, ba ninge.
Probabil de aceea, în ultima vreme, s-au făcut auzite unele voci, propunând schimbarea datei celebrării zilei naționale cu o alta, mai potrivită din punctul de vedere al condițiilor meteo, dorindu-se desfășurarea fără impedimente a numeroaselor activități organizate. Or fi având dreptate, şi ei, într-un fel, deşi, la o privire atentă, se vede limpede că, în chip providențial, ziua de 1 decembrie, în ciuda posibilelor surprize climatice, reprezintă cel mai fidel, fortuitele întâmplări „pregătite” de istorie de-a lungul zbuciumatei noastre existențe ca neam, ca naţiune şi ca popor.
Şi, totuşi, vin, dinou, să întreb: aici şi acum: ceva mai mult, mai serios, mai consistent şi mai eficient, mai complex şi mai complet, pentru acest an centenar – 2018 şi nu numai, afară de aniversări/comemorări şi manifestări cultural – spiritual – naţionale, pline de festivism, desigur, binevenite şi ele, avem sau nu!?…
Căci, altminteri, da!, întâiul Undrei, prin neprevăzutul lui, ne amintește într-un fel că nația română a învățat de la Iisus Hristos să pătimească pe crucea istoriei pentru mult așteptata „înviere”, petrecută în prima zi din iarna anului 1918, când visul de veacuri al tuturor românilor s-a înfăptuit, în sfârşit!…
„Târziu”, vor cugeta unii, „ne-a trebuit atâta amar de vreme spre a realiza îndelung râvnita unire! De ce?”. Nu ştiu ce să zic! Poate că, fiind un popor mic, întotdeauna ne-am văzut împărțiţi în necurmate/neîncetate războaie, deoarece ne înconjurau neamuri nu foarte prietenoase nouă; cotropiți, căci ne-a așezat Bunul Dumnezeu pe cel mai ispititor pământ bogat din Europa; tot timpul frământați, niciodată laolaltă!…
Cu toate acestea, cronicarii ne vorbesc în cărțile lor bătrâne despre biruințe, despre un grai, o lege şi un pământ ale unui singur popor/neam românesc. Şi au purtat străbunii noștri războaie, şi au îndurat pustiiri, şi au fost cuceriţi, apoi iarăși liberi pe ogoarele lor, dar nu și-au pierdut nicicând idealul sfânt al unității, care odinioară părea o iluzie!…
Aşadar, de fapt, ce comemorăm la 1 decembrie? Ce vom comemora, în acest an – centenar, la 1 decembrie?
Nu cumva lupta necurmată/neîntreruptă pentru idealul unității naționale, dar și atingerea lui concretă?
Odată cu aceasta ne reamintim curajul, bărbăţia și jertfa milioanelor de confrați morţi pentru înfăptuirea României Mari, pe care trebuie, ca o datorie/obligaţie morală, cu preţuire şi recunoştinţă, să-i cinstim, să-i omagiem, să-i pomenim în rugăciunile noastre, commune, publice, personale sau particulare!…
Câtă iubire de neam poate încăpea un sufletul unui astfel de român, capabil de sacrificiul suprem pentru ca România să învieze!…
Așa titrau unele ziare în epocă. Nu scriau: „ne-am unit” ci „am înviat!”. Mausoleul de la Mărășești, acolo unde se odihnesc vremelnic trupurile atâtor mii de soldați căzuți pe frontul războiului de întregire, are inscripționat la intrare și troparul Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos!…
Mi se pare impresionantă analogia făcută: așteptarea, umilința, încercarea de înrobire a neamului se aseamănă cu Răstignirea Domnului Iisus Hristos, iar împlinirea mărețului vis al unității, cu Învierea Sa!…
Da! Învierea dă sens și necurmată nădejde în istorie, iar înfăptuirea unității naționale este trăită ca lumină a lui Iisus Hristos Cel Răstignit și Înviat!…
Prin urmare, sărbătorind, în acest an special şi deosebit, triumful măreţului vis de secole al românilor, să nu uităm de dragostea, râvna, jertfa și lucrarea bravilor noștri înaintași care și-au închinat viața înfăptuirii unității neamului/poporului nostru!…
Să ne apărăm, precum ei odinioară, identitatea, rpincipiile, valorile spirituale și culturale ale poporului din care ne-am născut şi am răsărit!…
Măcinați de ură, dezbinare și răzbunare, de indiferentism religios, de lupte fratricide pentru putere, uitându-ne credința strămoșească și istoria, ne stingem, pierim cu totul!…
Poate că, măcar acum, în aceste momente şi în acest an deosebit trebuie să ne aducem, mai mult ca oricând, aminte că „tatăl minciunii este tatăl dezbinării” şi că duşmanul nostru atâta aşteaptă: „să împartă, să dezbine şi să stăpânească!”
Şi, totuși, nutresc, încă, speranța/nădejdea că vom învăța, măcar acum, să redevenim devotați, fideli, loiali şi credincioşi idealurilor sfinte şi perene ale vrednicilor noștri înaintași, iubindu-ne mai mult credința străbună, neamul românesc, jertfindu-ne, fiecare după puterile noastre, pentru a sa propășire!…
Şi toate acestea le putem realiza şi împlini numai dacă, noi, toţi, laolaltă, vom ţine aproape de Dumnezeu – Tatăl, Exemplul şi Modelul Suprem al Unirii şi Unităţii, desăvârşite, şi, apoi, desigur, vom ţine, unii la alţii, unii cu alţii, unii pentru alţii şi unii de alţii!..
Căci, „unde-i unul nu-i putere, la nevoi şi la durere/unde-s doi puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte!”….
Ce bine ar fi dacă acest vers ar fi un principiu, de viaţă şi de moarte, nu doar o simplă aclamaţie/declaraţie poetică!…
Altfel spus, unirea şi unitatea noastră nu trebuie să constituie doar o referinţă simbolică, istorică, comemorativă şi omagială ci să ajungă a fi un demers concret, un deziderat continuu sau o permanentizare, consistentă, substanţială, durabilă, stabilă, statornică şi eficientă, căci numai astfel vom mai rezista, numai aşa ne mai putem menţine şi, salva!…

Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/

Facebooktwitterby feather

Despre Stelian GOMBOS

CURRICULUM VITAE GOMBOŞ STELIAN TITUS Date Naţionalitatea: română personale: Data naşterii: 8 iulie anul 1977 Locul naşterii: Oradea – Bihor Obiective: Să îmi folosesc pregătirea acumulată în timpul studiilor şi să acumulez experienţă, răspunzând provocărilor pozitive Studii: 1992 –1996 - Liceul Teoretic „Lucian Blaga” Oradea 1996 - 2000 - Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea Oradea 2000 - 2001 - Masterat Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea Oradea 2003 - 2006 – Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea „Aristotel” din Thessalonic – Grecia 2008 – 2012 – Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. 2012 – 2013 – Doctorand, prin transfer, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Craiova. 2006 - Institutul Naţional de Administraţie (INA) – „Managementul Informaţiilor în instituţiile publice” 2007 - Institutul Naţional de Administraţie (INA) – „Comunicarea intra şi inter instituţională în entităţile publice” 2008 – Institutul Naţional de Administraţie (INA) – „Transparenţa decizională şi liberul acces la informaţiile de interes public” 2008 – Universitatea Naţională de Apărare (UNAP) „Carol I” Bucureşti – Colegiul Naţional de Apărare (CNAP) – Curs post-universitar de „Introducere în securitatea naţională” 2008 – Ministerul Afacerilor Externe – Institutul Diplomatic Român (IDR) – Curs post-universitar despre „România - relaţiile internaţionale şi integrarea ei în Uniunea Europeană”. 2009 - Universitatea Naţională de Apărare (UNAP) „Carol I” Bucureşti – Facultatea de Comandă şi Stat Major – Masterat despre „Securitatea şi Apărarea Naţională”. 2010 – Şcoala Naţionala de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) – Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (FCRP) – Masterat despre „Comunicare şi relaţii publice”. 2011 – Cursul european „Utilizarea calculatorului în şapte module – ECDL complet” – Bucureşti. 2013 – Cursul „Teorie şi practică diplomatică” la Şcoala Paleologu de „Studii umaniste şi diplomatice”. 2013 – Doctor in Teologie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Craiova. 2014 – Cursul „Retorica adaptată la context” la Şcoala Paleologu de „Studii umaniste şi diplomatice”. 2017 – 2021 – Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti. 2021 – 2022 - Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti – Cursuri de Master în domeniul „Carieră Judiciară”. Activitatea profesională: 2000 – 2003 - Profesor de religie la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Oradea 2002-2003 – Preparator la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Oradea 2005 – până în prezent – Consilier (superior) la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României din Bucureşti. 2014 – 2018 - Epitrop – consilier la Biserica parohială „Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Cuv. Antonie cel Mare” din cartierul bucureştean Titan. 2014 – decorat, de către Patriarhia Română, personal de către Părintele Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, cu ordinul comemorativ “Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi conferit cu medalia jubiliară, închinată “Sfinţilor Martiri Brâncoveni”. 2017 – până în prezent – Membru în cadrul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR). 2017 – până în prezent – Membru al Asociaţiei Creştine “Lăcaşuri Ortodoxe” din România. 2017 – până în prezent – Membru al Fundaţiei Creştine “Arsenie Boca” din România. 2019 – până în prezent – Vicepreşedinte – Aria sector 4 şi Primvicepreşedinte – Aria Bucureşti în cadrul Ascociaţei Civilizaţia Ortodoxă din România (ASCIOR). 2017 – până în prezent – Membru în Departamentul Centrului de Cercetări Teologice, Interculturale şi Ecumenice “Sf. Ioan Casian”din cadrul Universităţii “Ovidiu” din Constanţa. 2019 - Decorat, de Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, personal de către PS Părinte Episcop Iustin, cu ordinul comemorativ şi medalia jubiliară "Iustinian Arhiepiscopul". 2022 – până în prezent – Vicepreşedinte al Asociaţiei – Societăţii Cultural Patriotice „Avram Iancu” din România – Filiala „Avram Iancu” Bucureşti. Limbi străine: Engleză - mediu Franceză - mediu Greacă - avansat Profil personal: Persoană receptivă, dinamică, spirit de echipă, abilitate în comunicare şi negociere Permis de conducere-categoria B Cunoştinţe PC-Microsoft Office Hobby – uri: Literatura, excursiile, muzica, sportul Activitatea publicistică: În revistele: „Studii Teologice”, „Orizonturi Teologice”, „Revista Teologică”, „Glasul Bisericii”, „Ortodoxia”, „Lumina”, „Tabor”, „Altarul Banatului”, „Mitropolia Olteniei”, „Altarul Reîntregirii”, „Telegraful Român”, „Teologia”, „Legea Românească”, „Lumea Credinţei”, „Renaşterea”, „Buna Vestire”, „Porunca iubirii”, „Rost”, „Credinţa Străbună”, „Vatra Veche”, „Armonii Culturale”, „Lumină Lină”, „Constelaţii Diamantine”, „Semne”, „Moldova Literară”, „Epifania”, „Învierea”, „Didahia”, „Apostolia”, „Argeşul Ortodox”, „Ortodoxia Maramureşeană”, „Grai Românesc”, „Biserica Ortodoxă”, „Geopolitica”, „Familia Ortodoxă” şi „Familia Română”. Mai 2008 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Smerită încercare întru desăvârşirea începutului” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu. Octombrie 2008 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Smerite încercări şi începuturi” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu. Noiembrie 2008 – mi-a apărut cartea cu titlul: „De la începuturi la profunzimi” - la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu. Iulie 2009 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Despre Biserică şi Stat între curs şi discurs” – la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti. Octombrie 2010 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Euharistia – calea către Iisus Hristos, Dumnezeu” – la Editura „Agnos” din municipul Sibiu. Octombrie 2010 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Vorbire şi convorbire cu oameni aleşi” – la Editura „Top Form” din municipul Bucureşti. Aprilie 2011 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Dumnezeiasca Euharistie – centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti a creştinului” – la Editura „Emia” din municipiul Deva, judeţul Hunedoara. Decembrie 2011 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Din cuvântul înţeleptului – la ceas de sfat şi sfătuire...” – la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuş, judeţul Bihor. Septembrie 2012 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Armonii culturale şi spirituale contemporane”, la Editura „Armonii Culturale” din municipiul Adjud, judeţul Vrancea. Septembrie 2012 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Armonii sacre în lumea contemporană”, la Editura „Armonii Culturale” din municipiul Adjud, judeţul Vrancea. Octombrie 2012 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Oameni şi cuvinte. Portrete şi descrieri”, la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti. Aprilie 2013 – a apărut cartea cu titlul: „Omul subiect actual al dragostei lui Dumnezeu” – volum omagial, închinat Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae; autori: Stelian Gomboş şi Cristian Şerban, la Editura „Cristimpuri” din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova. Mai 2013 – mi-a apărut cartea cu titlul: „O remarcabilă personalitate a vieţii bisericeşti şi naţionale – Episcopul Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti. Iunie 2013 – mi-a apărut cartea cu titlul: „De vrei să te mântuieşti cu întrebarea să călătoreşti...”, la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuş, judeţul Bihor. Septembrie 2013 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Frânturi de învăţături şi cunoştinţe: culegere de eseuri, meditaţii şi reflecţii asupra unor teme, subiecte şi cărţi”, la Editura „Aureo” din municipiul Oradea, judeţul Bihor. Iunie 2014 – mi-a apărut cartea (lucrarea de doctorat) cu titlul: „Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creşterea duhovnicească a credincioşilor”, la Editura „Mitropolia Olteniei” din municipiul Craiova, judeţul Dolj. Septembrie 2014 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Câteva spicuiri, sugestii şi recomandări…”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti. Mai 2015 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale - Culegere de articole, eseuri şi studii teologice", la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Octombrie 2015 - mi-a apărut cartea cu titlul: „Împărtăşiri spirituale…”, Colecţia „Scrisul de azi”, Editura „Singur” din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa. Martie 2016 - mi-a apărut, cea de-a douăzecea carte, cu titlul: „Smerite şi sincere împărtăşiri”, la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Noiembrie 2016 – cartea cu titlul: "Câteva sincere mărturisiri şi smerite împărtăşiri din rodul îmbelşugat şi tezaurul binecuvântat al Cuvântului - Culegere de articole, eseuri, studii, interviuri şi recenzii", Editura “Naţiunea”, Bucureşti. August 2017 – mi-a apărut cartea cu titlul: “Despre Spritualitatea Răsăriteană Autentic Ortodoxă ca Trăire în Iisus Hristos - Fundamente, Realităţi, Perspective şi Trăsături - Mic ghid sau îndrumător apologetic, dogmatic şi moral”, la Editura Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor din municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa. Septembrie 2017 – a apărut cartea cu titlul: “Biserică, stat, societate în regimul comunist (1945-1989): intoleranţă şi deznaţionalizare în Harghita şi Covasna (1940-1972)”, autori: Stelian Gomboş şi Ioan Lăcătuşu, la Editura “Eurocarpatica” din municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Mai 2018 – a apărut cartea cu titlul: “Certitudini, repere şi valori pentru omul contemporană” la Editura “Avrig&London”, din oraşul Avrig, judeţul Sibiu. Iunie 2018 – a apărut cartea – culegere de eseuri, cu titlul: “România în şi din noi!”, la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Iunie 2020 – a apărut cartea cu titlul: “Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie – Centrul vieţii creştine” scrisă, împreună cu Pr. Dr. Ioan Mircea Ghitea şi publicată la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Noiembrie 2020 – a apărut cartea cu titlul: “Gânduri printre rânduri răzleţe” publicată de Editura “Teocora”, sub egida Ascociaţei Civilizaţia Ortodoxă din România (ASCIOR) Buzău. Iunie 2021 – a apărut cartea cu titlul: “Teologie şi Spiritualitate în viziunea Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians şi Ioan Gură de Aur. Tradiţie, înnoire, propovăduire şi mărturisire contemporană”, publicată la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Telefon: 0745/265661 e-mail: stelian_gombos@yahoo.com steliangombos@hotmail.com steliangombos@gmail.com https://steliangombos.wordpress.com/ https://www.facebook.com/stelian.gombos