Din seria: „Oameni pe care i-am cunoscut”
PS Părinte Episcop Ioan Mihălțan al Oradiei…
Fiecare dintre noi avem diferite ocazii de a participa la slujba prohodirii sau înmormântării cuiva sau, diferite prilejuri de a participa la felurite momente şi evenimente din viaţa unor cunoscuţi, rude, prieteni, neamuri, colegi, vecini, amici, apropiaţi, cunoscuţi, etc. cum ar fi nuntă, botez, aniversare, pensionare, înmormântare, comemorare etc.!…
În asemenea împrejurări, sau, în urma unor asemenea momente şi evenimente îmi tot vine, stăruitor, în minte, întrebarea: ce este omul şi, ce anume, rămâne ori lasă în urma lui?!…
Omul, care are sau, a avut, atâtea zbateri, ambiţii, aspiraţii, planuri, idealuri, proiecte, vise, bucurii, împliniri, amăgiri, dezamăgiri, probleme, realizări, dureri, satisfacţii, rezultate, succese, eşecuri, încercări, piedici, ispite, provocări şi, aşa mai departe!…
Omul, care, cândva, undeva, a râs, a plâns, a cântat, a suspinat, a oftat, a visat, a iubit, a urât, a dorit, a poftit, a muncit, a strâns, a adunat, a risipit, a câştigat, a pierdut, a clacat, a depăşit, a gestionat, a traversat, a rezolvat, a soluţionat etc.
Şi, la un moment dat, realizezi că, te afli într-un moment al bilanţului, înaintea unei reflecţii, meditaţii, analize ori cugetări când, întrebi sau, te întrebi: ce las, ce rămâne în urma mea sau, ce am lăsat, ce a lăsat ori, ce rămas în urma cutăruia, a unuia sau altuia?!…
Da, interesantă întrebare dar, mai ales, interesante răspunsuri, gândindu-ne ce am făcut sau, ce nu am făcut, ce am realizat ori ce nu am realizat, unde am ajuns ori unde nu am ajuns, de ce aşa de ce nu altfel, de ce aici, de ce acum, de ce, de ce?!…
Şi, tot în asemenea situaţii, mă gândesc sau, îmi amintesc că, la trecerea noastră din această viaţă şi lume, bunăoară, săracul nu lăsat nimic iar bogatul nu a luat nimic!…
Şi, unul şi celălalt au luat şi, au lăsat, numai faptele lor şi urmările ori consecinţele acestora, nimic mai mult, nimic altceva!…
Şi, atunci, de ce ori, cui foloseşte atâta ambiţie, vanitate, slavă deşartă, dorinţă de răzbunare, de înavuţire, de stăpânire, de dominare, de manipulare, de îmbogăţire, de cultivare a egoului, de construire a propriei imagini, de consolidare a cultului propriei personalităţi şi, multe, altele?!…
Pentru ce toate acestea şi, încă, multe altele, care mai de care, pentru ce toată această încrâncenare, tot acest stres, toată această luptă, toată această încordare ori stare de tensiune şi de presiune, pentru ce toată trădarea, infidelitatea, neloialitatea, necredincioşia, laşitatea, lăcomia, viclenia, specula, abilitatea, subtilitatea, perversitatea, perversiunea sau prădarea noastră?!…
Deci, la ce bun toate acestea şi, încă multe altele ca acestea?!…
Da, altfel spus, momentul/evenimentul morţii cuiva ar trebui să fie, pentru noi, pentru fiecare dintre noi, prilej de serioasă introspecţie şi de adâncă meditaţie, altfel spus, un eveniment ca acesta să ne pună, la modul foarte serios, pe gânduri!…
Cu alte cuvinte, să luăm aminte la viaţa, vieţuirea, trecerea şi petrecerea lor în sau prin această lume!…
În altă ordine de idei, în tot acest context, mi-am amintit că, la 17 martie, anul curent, se împlinesc, deja, șaisprezece ani de la mutarea în veşnicele lăcaşuri a Părintelui Ioan Mihălţan – Episcopul Ortodox Român al Oradiei, Bihorului şi Sălajului – din perioada 1992 – 2007 şi care, dacă ar mai fi trăit ar fi împlinit (în același an, la 27 septembrie 2008) vârsta de 82 de ani…
Dumnezeu, însă, în marea sa dragoste şi purtare de grijă pentru noi toţi, a dorit ca acest slujitor al Său să se nască în ceruri, pentru viaţa cea veşnică – duminică spre luni – la 17 martie din anul 2008, în localitatea sa natală – Ohaba, judeţul Alba, şi în consecinţă, anul acesta să nu fie unul al aniversării şi omagierii unui număr de ani din viaţa aceasta pământească, ci a comemorării unui an de la trecerea sa în viaţa cea cerească!…
Cu alte cuvinte deci, acest lucru nu ne interzice nouă, ba dimpotrivă, să ne aducem aminte cu mult respect şi deosebită recunoştinţă de acest cuminte şi înţelept om, mare cunoscător şi mărturisitor al istoriei bimilenare româneşti, totodată şi apologet al dreptei credinţe creştine.
Pentru toate acestea, în mintea şi în inima mea personalitatea Preasfinţiei Sale s-a conturat şi s-a identificat prin câteva trăsături şi calităţi distincte: în primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o cere; prin cultura teologică şi nu numai cu care sunteţi înzestraţi datorită muncii şi tenacităţii prea sfinţiei sale – deoarece a fost un autodidact înnăscut şi foarte consecvent cu el însuşi de-a lungul întregii sale vieţi; prin luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte concis, coerent dar şi consistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!…
De asemenea, mai avea şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun care îţi inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre romăneşti şi ortodoxe!…
Aşadar, cugetând la activitatea şi la personalitatea Preasfinţiei Sale, care este foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care prea sfinţia sa l-a cinstit şi l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!…
De aceea, suntem chemaţi toţi cei care l-am cunoscut (şi nu numai), să-i studiem, în aceste vremuri, şi să-i (re)cunoaştem viaţa, opera şi, mai ales, activitatea sa, bogată din punct de vedere apologetic, pastoral şi misionar.
Prin urmare, sunt încredinţat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească şi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu şcoală teologică înaltă, încheiată, şi pe care, apoi i-a hirotonit preoţi şi diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun şi Arhiereul cel Veşnic; apoi a târnosit şi binecuvântat atât de multe biserici şi lăcaşuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri – marcate de prezenţa şi activitatea prea sfinţiei sale atât de prodigioasă, ce s-a desfăşurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, avându-l permanent în cinstirea, pomenirea şi preţuirea mea, şi neascunzându-mi sentimentul sincer, potrivit căruia îmi este dor de Preasfinţia Sa!…
Așadar, pe cei plecaţi, dincolo, Dumnezeu să îi odihnească iar pe noi, cei, încă, rămaşi, (pe)aici, Dumnezeu să ne întărească, să ne miluiască şi, să ne mântuiască! Amin!…
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!…
Veşnică să-i fie pomenirea şi amintirea! Amin!…
Stelian Gomboş
https://steliangombos.wordpress.com/
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..